Mă-ntreb uneori... Ce-mi lipseşte?
Am totul sau poate nimic...
Ferit, mă mai uit prin ferestre
De timp... Răsfăţându-mă un pic.
Mi-e toamna cocori, flori, iubire,
De ploi sunt ferit, zbor pe nori,
Şi totuşi ploiesc veşnic frunze,
Mă-nlănţuie aspre ninsori.
Îmi beau dimineaţa cafeaua,
Zâmbesc de e soare sau nu,
Încerc să împart alinare
În jur, deşi-s vremuri tabu.
Narghilă mi-aprind către seară,
Bătrâni beduini mă-nsoţesc,
O fata morgana de ceară,
Mi-e oază-n aridul deşert...
Visez cum ar fi şi ce nu e...
Fantasme umbresc seri pustii,
Ridic din himere, statuie...
Tu ştii!... Eşti departe! Nu-mi vii!...
Mă rog la icoane blajine,
Iar El îmi şopteşte preablând,
E bine... Iubeşte, străine!
Ţi-e timpul prea scurt şi plăpând.
Lin, treci mai departe, în toamnă,
Ai totul sau poate nimic...
Opreşte puţin, dulce doamnă,
Iubind... Zăboveşte un pic!
( 31.10.2017 )
( din viitorul vol. " Călătorul " )
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română )
