Surâsul tău magnific doare...
Un tabiet de " bun venit ",
Îl etalezi cald, cu candoare,
Şăgalnic laţ, de-ademenit.
Surâsul tău mă-perpeleşte...
Îmi amintesc... Amor profuz...
Era frumos ca-ntr-o poveste,
Eram îndrăgostit, confuz.
Surâsul tău? Dor, jar, chemare...
Atunci visai, iubeai, doreai,
Eram doar noi, dealuri celeste,
Ne-nconjurau nimburi de rai.
Surâsul tău? Doar amintire...
Tu ? Vei surâde nesfârşit...
A fost cândva... Dar nu mai este..
Te-aştept la minus infinit.
( din viitorul volum, " Călătorul " )
Mugurel Puşcaş
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română )