Macii roşii-ţi ard în păr,
Mă priveşti zâmbind cu şagă,
Gura-ţi dulce ca o fragă
Mă topeşte, dă fiori.
Ochii-ţi verzi, mirific cald,
Trupul - jar, sfios, mă-mbie...
Poate-i doar o amăgire,
Vara verde, de smarald.
Peste noi prăvale cerul
Roi de stele, vis veral,
Peisajul ancestral
Îmi amplifică misterul...
Vis păgân, stelele salbă,
Dulce-a verii dimineaţă
Te îmbie, te răsfaţă,
Să faci dragoste în iarbă.
Te privesc uimit, viril...
Vrei si tu ( nu-mi vine-a crede ),
Paradisul de dezmiardă,
Ne înlănţuie tiptil.
Ne aruncă, sus, în nori,
Ne înlănţuie-n lumină,
Împrăştiind a vieţii tihnă
Cu ai dragostei fiori.
Obosiţi, flămânzi şi goi...
În amurgul dimineţii,
Nu vom da voie tristeţii
Să pătrundă între noi.
Dulcea verii feerie
Cu miros de iarbă-ncinsă
Va rămâne neatinsă...
Doar a noastră... Pe vecie.
Te doresc atât de mult,
Mă priveşti zâmbind cu şagă...
Amintiri de jar şi bragă
Macii roşii... De demult...
( vol. " Catarge peste timp ", ed. NICO, dec. 2016 )
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova )