Caducă iarnă peste toate,
Peste păduri şi peste lumi...
Zăpada sufletului, mată,
Sufocă ierburi şi genuni.
O simfonie e zăpada,
Un mit străvechi, imaculat,
E iarnă ludă, amăgire,
Pământul? Un orfelinat...
Plecat pe cărărui de viaţă
Prodig mi-e sufletul, stingher -
Încerc, topesc, iubesc în mine
Zăpada lumii... Lerui ler.
Iubita mea din dalbe vremuri,
Suflet de gheaţă, trup de nea,
Îţi dăruiesc sfârşit de iarnă...
Tristeţea, visul, rima mea.
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România )
