Se-adună norii palizi şi grăbiţi,
Miroase - a toamnă rece şi sterilă,
Sub stropi amorfi şi vânturi fără milă,
Ochii tăi luzi, letargici, trişti, uimiţi.
Se simte iz de putregai în noi,
O lume geme de nemărginire,
Nu mai suntem decât o amăgire...
Adio, deci, cumplitelor erori.
Din trupurile noastre fericite,
Simt, inima lipseşte... Solitară,
Pierdută e pe veci, sub cer de vară,
Pe plaje calde, aspre, despletite.
Te simt departe, ninge peste ieri...
Adio, deci... Nu întreba nimic!...
Am transformat iubirea-n simplu tic,
Doi pelerini nostalgici, efemeri.
Se-adună norii...Toamna-şi intră-n mână...
Iubito, ochii tăi albaştri-s zbor....
Un menestrel ciudat şi visător,
Ar mai fura din vremi o săptămână.
Mugurel Puşcaş
( Liga Scriitorilor din România)
