CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  




Autor: Miron Ioan         Ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

IN CAUTAREA MEA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se spune ca trebuie sa fii puternic in viata,chiar daca multi dintre noi avem parte de multe necazuri.Indiferent de natura lor,trebuie sa credem foarte mult in ziua de maine,chiar daca maine este doar un cuvant gol, ca si sufletul nostru.Trebuie sa avem puterea de a ne ridica din mocirla dramei pe care o traim si sa incercam sa ne continuam viata,pentru ca,desi avem impresia asta,timpul nu se opreste pentru noi. 
  
Viata merge inainte(de cate ori nu auzim lucrul asta?) iar noi odata cu ea. Dar oare reusim acest lucru? Cu adevarat? Eu unul nu pot,desi au trecut 8 ani de cand lumea a murit,iar cu ea si Rodica,frumoasa mea sotie. Era doctorita si inca destul de buna. Trata cu mult dragoste si devotement multi pacienti…. 
  
Rodica se intorcea de la Institutul de Oncologie Iasi cu diagnosticul cancer,… adenocarninom slab diferentiat colonorectal. 
  
Sotia mea era foarte bucuroasa,dar se bucura mai mult pentru faptul ca o pasiune de-a ei se transformase intr-un lucru atat de apreciat.Imi spunea ca intre mine si personajul cartilor ei nu este nici o diferenta,doar ca eu nu traiesc intr-o lume a vrajitorilor si nu am drept tovaras un dragon numit Cristian,intocmai ca si cainele nostru,Lache 
  
Era o femeie cu o fata luminoasa,nicodata nu incepea o conversatie cu cineva fara sa ii acorde un zambet,in foarte scurt timp te simteai legat sufleteste de catre ea,iar orice grija disparea aproape instantaneu,era o companie foarte placuta,era binecuvantata de DUMNEZEU cu darul de a fii impacata cu ea insasi in tot ceea ce facea,avea cel mai frumos suflet pe care nu l-am vazut vreodata la cineva. 
  
Avem doi copii, amandoi medici…..Ne apropiam amandoi de varsta de 60 de ani si ne puseseram de acord ca daca nu merge vom fi mereu impreuna.Dar vad ca m-am indepartat de prezentul dureros si m-am aventurat din nou intr-un trecut care odata a fost luminos iar acum reprezinta doar amintiri dureroase. 
  
De ce tu Moarte nenorocita nu ne iei pe toti si termini cu acest spectacol grotesc? Probabil ca te amuza copios tragediile umane si te distrezi la maxim cand ne ducem la mormintele celor pe care ni i-ai rapit si plangem la ele pana cand sufletele noastre se rup in mii si mii de bucatele.A,dar stai am uitat! Mormintele sunt goale, pentru ca nelegiurea ta sa fie completa ia-i ingropat in acel ocean plin de rechini! 
  
Am sa vin la tine Moarte si am sa iti sterg orice zambet de pe fata ta hidoasa.Vreau ca un simplu om sa te ingenuncheze,dar toate la timpul lor.Primul lucru pe care l-am facut in acele momente a fost sa ii raspund la telefonul mobil mqtusii mele.Vocea era incarcata de amaraciune,ei insasi ii era greu sa nu isi strige durerea de a isi fii pierdut o fiinta draga. 
  
Probabil nu au avut taria de a ne spune ca nu mai exista speranta...Optimismul incepea sa se risipeasca si din randul celor care se agatau cu disperare de orice farama de speranta. 
  
Este ceva de nedescris sa stii ca maine vei deschide ochii si vei realiza ca patul este rece pe jumatate,ca maine o mama isi va vedea copii numai in poze si in inima ei.Lacrimile fetitei care nu isi va mai vedea vreodata mama seara cum ii citeste povesti inainte de culcare,regretul de a nu fii spus TE IUBESC celui de langa tine,toate acestea sunt rani ale sufletului care nu se vor vindeca niciodata.Timpul le cicatrizeaza,dar nu le vindeca pe deplin niciodata.Unii oameni nu reusesc sa treaca peste momentele critice din viata lor,nu au puterea sau credinta de a incearca sa vada cum zorii se ivesc maine.Timpul se opreste,inima bate din ce in ce mai slab ,iar a respira langa ceilalti care isi continua viata lor obisinuita este ca si cum un invalid se pregateste de un maraton. 
  
Am plans cand am ajuns acasa in dimineata zilei de ieri. Acasa am realizat ca in aceea dimineata nu aveam sa o mai vad vreodata cu adevarat.In aceea noapte murisem si eu odata cu ea.Stiu ca durerea mea nu ar trebuii sa fie mai mare ca a celorlalti,dar de ce sa continui sa pasesc pe drumul monoton al vietii cand de pe el a disparut directia care imi indrepta pasii pe un drum luminat de dragoste? 
  
Nu vreau sa vorbesc despre cum am primit aceasta lovitura moartea sotiei …In aceste momente,durerea ramane fara voce. 
  
.Merg pe aleea din cimitirul care adaposteste mormantul sotiei mele avand intr-o mana un buchet de trandafiri albi(florile ei preferate),iar in cealalta mana am cateva lumanari ce le voi aprinde la mormant.Langa mine,paseste agale Cristian,care este ascultator ca intotdeauna.Ca de obicei, si asta o spun deoarece el este singura fiinta care a mers cu mine la cimitir,simte semnificatia locului in care mergem deoarece nu alearga ca de obicei dupa pasarelele care ciripesc in jurul nostru in aceasta zi de primavara,asa cum facea altadata cand Rodica il plimba prin parc 
  
Mormantul este in dreapta aleii,fiind incadrat de un gardulet verde inchis ce contrasteaza placut cu iarba din imprejurimi.Sunt flori proaspete pe mormant si in jurul lui,dovezi ale atasamentului fanilor 
  
Cronicilor Visatorului.Pe cruce sunt inscriptionate urmatoarele:"Omul devine nemuritor odata ce isi urmeaza visele",un citat pe care Rodica l-a folosit in viata..Ea a fost mereu o visatoare,iar dupa ce a plecat dintre noi multi au realizat ca un inger a stat printre noi si ne- a vorbit despre iubire,simplitatea umana si vise.Totusi,sa fim fericiti ca ne raman amintitile ,dovada vie ca ea a afost printre noi. 
  
Ma apropii incet de mormant,asez buchetul de trandafiri printre celelalte flori iar apoi aprind lumanarile pe care le pun langa cruce. Cristian isi reia locul sau in timp ce eu ma retrag de langa mormant pana la o distanta de 2,3 metri. 
  
Imi ridic privirea in sus privind la cerul albastru si ma gandesc ca totusi Dumnezeu a avut bunavointa sa ofere aceasta zi frumoasa celor care isi dorm aici somnul de veci iar noi muritorii sa ne gandim ca poate acest loc nu este atat de sumbru. Pacat cand noaptea cade peste acest loc... . 
  
Totusi, sa revin in prezent.Trag aer in piept, iar privirea mi se intinde peste tot cuprinsul mormantului,peste locul care adaposteste spiritul sotiei mele. 
  
-La multi ani Rodica, am rostit cu o voce inceata uitandu-ma spre cruce.Lacrimile imi apar in coltul ochilor amintindu-mi de anii trecuti. 
  
Am continuat:-Stiu ca nu este o aniversare fericita,dar ......asta este prezentul si oricat de mult ne-am dori nu il putem schimba.Intotdeauna ai rostit cuvintele care ma faceau sa ma consider norocos ca sunt sotul tau,pacat ca am crezut ca nimic nu ne poate atinge.Dar pe urma a intervenit moartea intre noi doi..... 
  
Stiu ca nu esti de acord cu mine Rodica,dar realitatea este ca Dumnezeu face experimente pe noi oamenii,ne ofera fericire ca apoi sa ne arunce in bratele deznadejdii..Sa-L intrebi daca vrea sa incerce credinta unui om de ce nu ii arata unde a gresit,decat sa prabuseasca viata..Dar,mie nu imi mai pasa de Rai sau Iad si asta pentru ca intr-unul am fost iar in celalalt am coborat de cand tu ai murit. 
  
Am scos o fotografie din buzunar,in care eram eu si Rodica pe treptele facultatii pe care demult am absolvit-o. Amandoi in robe negre,ea la fel de frumoasa,eu inalta,,slaba si cu parul mare .Zambitori,ne-am sarutat in fata unui prieten care in momentul acesta ne facea poza.Mi-am sters lacrimile cu dosul palmei,am aprins lumnarile iar impreuna cu poza le-am asezat langa cruce.Am fost odata copii... 
  
-Lacrimile nu isi mai au rostul, am continuat eu. Tu nu mai esti langa mine si asta e realitatea Dar,asta nu inseamna ca o si accept. Probabil ca voi rani pe multi prin alegerea pe care o voi face in curand,dar viata unui om nu se masoara in anii petrecuti pe pamant,ci in lucrurile pe care le face pe pamant.Iti multumesc pentru faptul ca ai fost langa mine un timp scurt ce este drept,dar foarte fericit pana la urma.In curand voi venii la tine si te rog din tot sufletul meu sa nu te intristezi ,deoarece alta cale nu este.Iarta-ma si spunei Lui Dumnezeu sa ma ierte si El,asta daca este printre noi,asta daca ma sculta... 
  
Sotiei mele Rodica… dr Ioan MIRON medic primar de familie si doctor in stiinte medicale 
  
Referinţă Bibliografică:
IN CAUTAREA MEA / Miron Ioan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2291, Anul VII, 09 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Miron Ioan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Miron Ioan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!