Cuvinte pe care muzica le percepe ca note pe un portativ și le transformă în acorduri, dezmierdând simțurile. Cuvinte ce se culeg în versuri, arborând un aer liric și dominând suspinele sau accentuând zâmbetul unor amintiri plăcute. Cuvinte ce se cer rostite, însă devin cântecele sufletului. 

E liniște acum. Tăcut e și gândul. A adormit printre rânduri... 

M-am trezit adesea cu câte o melodie pe care o fredonau visele mele. O stare sublimă îmi inunda întreaga ființă. Mă urmărea apoi întreaga zi, parcă pentru a-mi aminti ce frumos am început ziua. Astăzi nu am cântat. Astăzi am ascultat doar melodiile fredonate de suflete triste, versurile lor răscolindu-mi sufletul deja obosit. Am simțit cum mă pierd într-o lume de nostalgii, de vise ce revin și valsează prin viața noastră, amorțindu-ne clipa, pentru a o trăi în deplinătatea ei. De ce doare? Doare dorul de tinerețe, doare graba anilor ce trec, doare trupul în neveșnicia lui, doare visul rămas printre amintiri? Așteptăm cuminți, dar neîmblânziți, un semn că totul se desfășoară așa cum ne-a fost scris, că nu am modificat urmele pașilor ce ne călăuzesc destinul. ”Așa trebuia să se întâmple!”, ne spunem, ca o încurajare, ca o asigurare a sinelui că totul va fi bine și de acum înainte. Dar cine să ne dea un răspuns? Revin la ideea de singurătate. Probabil sunt depresivă. Nu mi-am mai luat pastilele de vreo două săptămâni. Nu se mai distribuie pe piață sau nu se mai fabrică, cine știe?! Bolnavii cronici mă pot înțelege.... 

Am rămas datoare cu câteva cuvinte despre... iubire. Pentru mine, iubirea este esența vieții. Dăruiești iubire celor care au nevoie mai mult. Sunt mulți cei care consideră că oferă destul, dar au închis totul într-un cerc, în care se simt ei bine. Niciodată nu o să poți oferi toată iubirea de care au nevoie cei din jurul tău. Le poți oferi însă, o fărâmă de suflet fiecăruia, și aceea să fie cu sinceritatea nevoii tale de iubire. Golul există, în fiecare dintre noi, fie că recunoaștem sau nu. E sensibil la atenție, la cuvinte, la mângâieri, la încurajări, la muzică. Se umple cu clipele ce se ascund în amintirile care ne ridică umerii obrajilor în zâmbete de câte ori ascultăm o melodie, sau ne gâdilă nările un anumit parfum, sau revedem locuri cu o anumită rezonanță... 

Iubirea. Ce poate fi mai simplu și mai înălțător? Doar că ne mai punem, din când în când, ochelarii aceia mari, de cai, care ne obligă să privim doar înainte, sau să vedem doar cercul țarcului nostru... în care ne simțim bine. Tropăim, nechezăm, fornăim, și totul e bine!? 

Am iubit, iubesc, voi iubi mereu. E sensul meu de a trăi. Și pe tine, cel ce ai avut răbdare să îmi citești gândurile, te iubesc! Știai?! 

04.01.2016