CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  





LEGAMANT CU VIATA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LEGĂMÂNT CU VIAŢA 
  
Vişini, 2009 
  
Părintelui Apostol î se umple inima de bucurie pentru oricine păşeşte în Casa Domnului. Privirea lui blândă şi glasul hotărât alină de vreo patru decenii pe orice om din partea asta de ţară şi pe orice om strâin de loc care trece pe aici. 
  
Oamenii de prin toate satele îl ştiu şi il caută şi pentru vreo nevoie dar şi pentru o vorbă bună. 
  
Iar Părintele e meşter la vorbe bune! Leac pentru suflet, cum mai zice căte o femeie. 
  
De atâta amar de ani , de cănd slujeşte la Altarul Bisericii din Vişini, a ajuns sa îi ştie pe toţi, să le ştie poveştile şi necazirile,năravurile , frămîntările dar şi bucuriile.S-a obişnuit cu sătenii de pe aici .Da’ şi oamenilor le-a plăcut omul acesta blajin , modest şi cu dragoste de satul lor. 
  
Chiar se socoteau norocoşi că au avut parte de aşa preot! 
  
Toţi oamenii – de oriunde ar fi , şi oriunde ar trăi-sunt fii lui Dumnezeu, zicea mereu Părintele Apostol. Şi niciunul nu are voie să fie părăsit! 
  
Uneori-în ceasurile lui de singurătate se mai întreabă -de ce nu a plecat din Parohia asta mică şi sărăcuţă? Cum de a rămas-el şi Preoteasa lui-aici , atâta amar de ani.. Şi pentru că la această întrebare nu ştia să dea un răspuns mai filozofic , zicea mereu: 
  
-Uite, d’aia! Ca să măresc biserica asta mică! D’aia am rămas! Cineva trebuia să o facă...Iar eu puteam! 
  
-Uite ,d’aia! Ca să aibă cine îi cununa pe Maria lui Petru cu Ilie , băiatul lui Fane Zidaru!Eu trebuia să o fac..., căci eu puteam! 
  
-Uite, d’aia ! Ca să nu părăsesc pe nimeni.Aici mi-e locul, aici mi-e casa, aici mi s-au născut pruncii....aici rămân ! Nu trebuie să plece oamenii după mai bine ci trebuie ca oamenii să aducă .. mai binele acolo unde el lipseşte. D’aia n-am plecat! 
  
Asta era vorba lui: 
  
Nu trebuie să plece oamenii după mai bine ci trebuie ca oamenii să aducă mai binele acolo unde el lipseşte. Mai mult iubeşti o casă pe care ţi-o faci singur decăt un palat primit în dar! 
  
Şi o spunea mereu celor care plecau din sat , prin alte părti de lume , căutînd mai binele şi lăsând case părăsite, bătrâni singuri şi pământuri nemuncite. 
  
-Da cine credeţi că a făcut mai binele în alte părţi de lume? Nu tot nişte oameni? Că doar nu s-a făcut singur! Tot nişte oameni, dragii mei, tot nişte oameni.... 
  
II 
  
Vişini, 1986 
  
Veştile circulă repede . Mai ales cele rele ! Pe la porţi, pe la câmp , pe la Birt lumea vorbea şi-îşi dădea cu părerea, ”Gura lumii” avea mereu ce să toace ! 
  
Dar asta le întrecea pe toate! 
  
Era –ohoho !-material de tocat, de sucit şi răsucit pe toate părţile. O ”pleaşcă ”aşa mare de rumegat nu mai primiseră oamenii de mult ! 
  
Iar cea care a intrat acum în ”tocător” era Maria, fata Ilenei , văduva lu’Gugulan , cea din capul satului.... 
  
De când a dat iară necazul peste casa ei amărâtă, Ileana tot suduie , ţipă şi se înegreşte la faţă. 
  
Gura nu-i mai tace! 
  
Atunci o ia pe fiica-sa ,Maria , în primire, şi o tot boscorădeşte . 
  
-Să pleci, de la casa mea, neghioabă ce eşti! Să mă faci tu de ruşine-n sat! 
  
Unde s-a mai pomenit aşa ceva! Şi suntem si sărace şi făra ajutor! De asta s-a şi luat ăla de tine! Că nu are cine te ajuta! 
  
Nu! Nu! Nu1 În ruptul capului,nu! Pleacă unde oi vedea cu ochii! Să nu imi vii mie cu plod la uşă! Şi fără tată la copil! Unde e? De ce nu te ia? Acu’ nu te mai vrea? S-a dus la alta,nu? Sa-i toarne şi ei plod, nu? Şi te-a lăsat pe capul meu, cu burta la gură! Degeaba ai învăţat tu bine, la liceu , degeaba ai învărtiti tu cărţile alea, că nu te-ai ales cu nimica! Păcat de deşteptăciunea ta carte că în rest ai fost proastă rău! 
  
-Piei din ochii mei că văd negru numai cănd mă uit la tine şi la burta ta ! Mai ca-mi vine să pun mâna pe reteveiul de colo, să-ţi arăt eu.... 
  
Săraca de mine şi vai de viaţa ta de acu ’ încolo! 
  
Şi-i dădea înainte căt era ziua de mare. 
  
Atunci Maria se ascundea pe unde apuca , mai prin grădini, mai prin vecini, mai prin livada de la marginea satului, numai să nu o mai audă pe maica-sa , numai s-ă aibă o clipă de linişte. Îşi mângăia burta care începea să se rotunjească şi se îngrijora. Vorbea singură şi plângea. 
  
-Ce să fac? Unde să mă duc? Doamne, la cine să cer ajutor? 
  
Doamne Dumnezeule, eu Maria, te rog, nu mă lăsa! 
  
Am fost nesăbuită şi ignorantă, dar, Tu Doamne, ajută-mă! 
  
-Dacă exişti,Doamne, da-mi un semn şi învaţă-mă ce să fac! 
  
Nu credeam că o să ajung atat de tânără şi atat de repede să cer ajutor de la cineva Nevăzut, de la cineva Neştiut , de la cineva care NU Este nicăieri sau care -dimpotrivă- ESTE peste tot! 
  
-Dar Doamne! Oricum ai fi, Oriunde ai fi, Oricine ai fi, Orice formă ai avea, nu mă lăsa!! 
  
-Arata-mi ,Doamne! calea pe care să merg! 
  
III 
  
-Apropie-te ,Maria....auzi un glas blând venind din faţa sa. 
  
Părintele Apostol întinde măna spre fata care îl privea ,uimită de căldura din glasul lui. 
  
Făcu căţiva paşi temători şi se opri privind în jur. Poate nu pentru ea era chemarea. 
  
În Biserică mai erau doar căţiva oameni,la miruit,căci slujba se sfărşise.... 
  
-Pe tine te aştept, Maria.... îi dădu curaj preotul...Vino şi tu la miruit... 
  
-Ştiţi...Parinte ...eu ... eu... nu ...am fost de la începutul slujbei....Am venit mai la sfărşit... 
  
-Ştiu, fată dragă.... Stiu c[ unii vin mai la sfârşit...Şi ştiu şi povestea ta...Nu trebuie să te ruşinezi, fată dragă....zice acelaşi glas blajin văzând roşeaţa apărută intens în obrajii fetei... 
  
-Dacă n-ai cu cine te sfătui ....eu sunt aici ca să te ascult.... 
  
-Asta cam aşa e... Nu are cine mă asculta... cât despre sfat.... ce să mai zic! 
  
-Mă gândeam că ar fi mai bine pentru toţi dacă... dacă.... n-ar mai fi...dacă aş face..... 
  
-Dacă ce ,Maria?! Dacă ce? 
  
-Să nu-ţi treacă ptin minte vreo prostie, fată dragă! Să nu-ţi treacă! 
  
-Va fi un copil sărac, ca şi mine,...şi fără tată....ca şi mine.... 
  
-Maria! Trezeşte-te! Dumnezeu binecuvintează rodul fiecărui pântec! Dacă EL a hotărât ca pruncul tău să vină pe lume, înseamnă ştie EL de ce! Ştie EL că trebuie să apară o nouă viaţă ! Şi nu v-a fi un copil sărac!Va fi un copil normal, fiu al Domnului, 
  
-Aşa e...Părinte... da’ mama.... 
  
-Mama ta nu te ajută acum... da se va întoarce la tine.... 
  
-Oare? 
  
-Iar tu... tu vei găsi pe cineva care-ţi va fi soţ –că frumoasă eşti,Slavă Domului!...şi vei învăţa şi o să te duci la şcoală mai departe... –că şi deşteaptă eşti,Slavă Domnului!şi o să fii ferictă şi cu familie .... Poate nu vei mai sta în sat aici... dar te vei întoarce ,din când în când la maică-ta, ca tot omul pe care îl trage aţa la locul de baştină...Sigur aşa va fi... 
  
-Poate că aşa va fi, Părinte,....poate ... Dar ..azi?? 
  
-Azi şi acum? Ce voi face eu azi şi acum? 
  
-Azi şi acum,ei, află că eu, eu şi cu buna mea preoteasă , ne vom îngriji de copilul tău , aşa cum ne îngrijim de copii noştri! Ne vom îngriji de el ... şi de tine! Eu voi fi tatăl responsabil pentru acest copil! Şi eu voi fi şi tatăl tău! 
  
-Poftim? 
  
-Da, ai auzit bine1 Eu voi fi tatăl acestui copil! Al lui şi al tău, copilă dragă... 
  
-Dar Părinte...aveti copiii Dumneavoastră.... cum pot eu...să vin ...la ... 
  
-Ba o să poţi şi tu... dacă eu şi preoteasa mea putem ! 
  
-Dar... de ce faceţi asta..Părinte? 
  
-... Ei...Uite, d’aia! 
  
IV 
  
Vişini, 2009 
  
Astăzi, în timpul slujbei , faţa preotului Apostol s-a luminat când în biserică a intrat un tînăr , însoţit de o femeie zveltă şi încă frumoasă în spatele căreia era un bărbat în floarea vârstei. S-au aşezat toţi trei mai în spate, s-au inchinat evlavios şi apoi s-au înclinat , uşor, în faţa Părintelui . 
  
Ochii Părintelui i-au urmărit , apoi a tăcut pentru a –şi ascunde bucuria. S-au pentru a o trăi din plin. Nu ştiu... Numai el ştie.... 
  
Doar la predica de final , înainte de miruit , glasul lui a răsunat adânc şi a spus tuturor: 
  
-Iată-l pe băiatul meu! Şi a arătat spre grupul celor trei. Îi mulţumesc că a venit iară la mine! 
  
Privirile tuturor s-au întors spre grupul celor trei. Tot satul ştia povestea Mariei , a copilului ei şi a preotului Apostol., dar mereu întorceau capul ,de parcă acum o aflau prima oară... iar pe feţele lor apărea bucuria. 
  
Când i-a venit rândul,tânărul s-a aplecat, i-a sărutat Părintelui măna tremurăndă... 
  
-Sărut-măna ,tată! 
  
-Sâ trăieşti şi să infloreşti lângă părinţii tăi, dragul meu băiat!... 
  
Mirela Penu 
  
Referinţă Bibliografică:
LEGAMANT CU VIATA / Mirela Penu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2668, Anul VIII, 21 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mirela Penu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Penu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!