CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





FANTANA NEUITARII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
PRIMA ÎNTÂLNIRE  
  
 
  
Boteni, Septembrie 1944  
  
 
  
-Unde putem bea şi noi o bere, fetiţo?....  
  
 
  
Ochii albaştri ,senini, ai tănârului sublocotenent s-au oprit pentru o clipă asupra fetei mai măricele din grupul de copii care se juca într-o băltoacă apărută -iute şi fără greutate ! -după ploaia de acum căteva ceasuri.  
  
 
  
Dar cerul se luminase, soarele de toamnă încălzea zarea iar pământul umed se usca încet.  
  
 
  
Fata văzuse deja acest mic grup de soldaţi care mergea pe mijlocul şoselei-Liniei- cum îi ziceau toţi din sat . Erau obişnuiţi cu soldaţii , căci micul aeroport militar de la margine le aducea mereu oameni noi prin sat, pe la cârciumă dar şi pe la case cu fete tinerele , pe care mamele le cam ţineau ascunse . Nu prea înţelegea ea- si mai nimeni din sat , în zilele alea ! – ce se întâmplă cu războiul ăsta, şi cam care era mersul lui. Numai şi numai cuvântul ăsta-război ! - le dădea tuturor fiori...Unora le-a umplut deja casele şi sufletele de negru....de prea mult negu...Umbra morţii adia prin sat ca o stăpână prea crudă şi prea nemiloasă...Pe cele căteva uliţe ce dădeau în Linie , femei cu lumânări şi colaci , treceau cernite spre biserică....Nişte fiinţe mergătoare , fără lumină în privirea pe care nu şi-o mai ridicau spre cer....  
  
 
  
-Uitaţi, acolo, la Matul din Răspântie..arătă fata spre o cârciumă aşezată la întretăierea Liniei cu singura sosea din sat.  
  
 
  
-La Răspântie?..se prefăcu mirat posesorul ochilor albaştri.  
  
 
  
-Da, la Răspântie ...  
  
 
  
-Cum adică?!... întrebă ,cu chef de vorbă tânărul.  
  
 
  
-Vedeţi...Zicem noi că satu ’ăsta e risipit de-a lungul unei cruci....Aşa rânduieşte Dumnezeu unele lucruri. Linia, şoseaua asta care începe la Aeroport, acolo, în spatele Haltei -Halta CFR- de unde veniţi !-şi duce aşa dreeeeeept şi lung cale de 2-3 kilometri până la râu, la Dâmboviţa. Numai că aici , aproape de Haltă , Linia este tăiată de soseaua asta muuuult mai scută, ca braţul crucii. Aici e Răspîntia, zice fata pe un ton serios.  
  
 
  
-Deci ,un capăt al ” crucii” este la Haltă, langă Aeroport şi unul , hât departe, la râu. Dar celelalte două, mai mici?  
  
 
  
-Vedeţi, braţul drept are în capăt Biserica , Biserica satului şi Cimitirul-iar braţul stâng...braţul stăng ...trece... trece... pe lângă ...casa mea... se auzi fata zicând după o clipă de gândire.  
  
 
  
-Aha!... Dacă o Biserică poate fi un punct important ,înţeleg,... da’ la celălalt capăt, casa ta ce are aşa de special?  
  
 
  
-Păi dacă Biserica e locul unde cam încep şi unde sfărşesc zilele omului...casa mea ....e şi ea deosebită...  
  
 
  
-Păi,.... cad de ce?  
  
 
  
-Pentru că...are parmalâc roz! ...nu găsi fata altă explicaţie, însoţind totul cu un zămbet curat.  
  
 
  
-Acum am înţeles...Da te pricepi să explici !Şi ai ochi frumoşi!.  
  
 
  
-Da...ştiu....Mi s-a mai spus...Adică mi s-a mai spus că ştiu să explic ! preciză ea repede. De aceea vreau sa mă fac învăţătoare....să le explic copiilor... şi oamenilor care vor să mă asculte.  
  
 
  
-Nu mai spune!!Chiar aşa?  
  
 
  
-Da’... la cârciumă de ce îi ziceţi ..Mat?...întrebă vesel tînărul . Şi ce-i ăla parmalâc?  
  
 
  
-Hai, Sandule! Nu mai pierde vremea , ca tot nu scapi de cinste! E ziua ta, şi nu scapi!Te luăm pe sus....Nouă ne frige buza de sete şi el vrea să ştie ce-i ăla parmalâc!! Ca să vezi!  
  
 
  
-Să vă explic ... da ’poate într-o altă zi!...adăugă fata privind ciudat spre micul grup gălăgios care ducea deja cu el şi privirea albastră şi senină.  
  
 
  
Aşa s-au cunoscut părinţii mei....cu ceva ani înainte ca destinul să-i unească şi în faţa lui Dumnezeu....  
  
 
  
 
  
 
  
ULTIMA ÎNTÂLNIRE  
  
 
  
Boteni, Septembrie 2016  
  
 
  
Stau în Răspântie de ceva vreme, cu respiraţia tăiată.  
  
 
  
Mă caut ...  
  
 
  
Mă caut pe mine cea de acum zeci de ani şi cea de acum puţini ani,caut locuri, caut amintiri, caut case ,caut oameni, caut pietre şi copaci.  
  
 
  
Caut cu ardoare ceva care să fie la fel ca în acele timpuri. Orice... Cât de mic, cat de ..neînsemnat...  
  
 
  
Ajuns în acest loc grupul lung de oamenii cu care am mers de la Haltă se împarte apucănd fiecare ,în grupuri mai mici,in sus sau în stânga sau în dreapta, fiecare cam pe unde are casa. Doar câte unii, mai curioşi ,întorc capul ,întrebăndu-se -sunt sigură! cine poate fi şi cam ce caută femeia asta , de stă aşa împietrită în mijlocul Răspântiei cu ditamai buchetul de flori în mănă!  
  
 
  
Iar mie imi bate inima ,ca nebuna iar ochii îi simt umezi. Privesc în jos ca nu cumva cineva să zarească lacrima ce se formează în colţul ochiului şi nu o pot opri.  
  
 
  
Cine poate să înţeleagă –sau să îşi închipuie măcar o secundă !- că eu caut povestea din sufletul meu, poveste ce a inceput pe marginea unei băltoace apărută acum 70 de ani, după o ploaie de toamnă?  
  
 
  
Pornesc încet spre stânga, pe lângă o terasă unde ” fii ai satului”, fără o ocupaţie anume, descântă câte o halbă cu bere , între două căscaturi plicticoase- şi tot merg aşa drept pănă ce drumul o coteşte , în unghi drept ! -cum ziceam în copilărie ,pentru a lăsa să se vadă , chiar în faţă locul pe care îl caut!  
  
 
  
Ştiam că era chiar în faţă dar eu priveam pe de lături pentru că nu trebuia, nu peteam,- nu încă!-şă il întâlnesc!  
  
 
  
Pe stânga era casa Linei, proasta satului, femeie nemăritată şi cam tălângă pe care toţi oamenii o luau la muncă caci ea nu refuza pe nimeni. Şi nu pentru că îi plăcea la sapă ci pentru că îi cădea tare bine cate un ban sau o strachină cu ciorbă!  
  
 
  
Pe dreapta era casa Domnei Silvia Arsene, pictoriţa cu cele mai frumoase flori pictate, cu cele mai frumoase expozitii deschise pe la Bucureşti ! Cu părul mereu coafat –mult mai târziu am aflat câ avea perucă ! -ne chema pe noi copii în atelierul ei pentru a ne arăta ultimele tablouri ! Şi acum , pe pereţii sufrageriei mele stau frumos tablouri, pe care le-am cumpărat, de la Doamna Silvia: un coş cu liliac,o vază cu petunii dar şi o reproducere- făcută la comanda mea!- dupa Shishkin. Dar Doamna Silvia, cea din copilăria mea avea în curte cele mai neobişnuite ...pere roşii! Nicăieri nu am mai văzut, mâncat sau jinduit după fructele destul de mici dar parfumate, cu miezul roşu ! Nici măcar nu am mai auzit de aşa ceva, de atunci încoace!  
  
 
  
Şi chiar unde coteşte drumul , stătea ...fântâna cu ciutură! Mă intrebam dacă ea, măcar ea a rezistat timpului şi timpurilor!  
  
 
  
Era acolo ! Ea era acolo !  
  
 
  
Şi m-am bucurat că am zărit-o!  
  
 
  
Şi m-am întristat cănd m-am apropiat.  
  
 
  
Căci ...  
  
 
  
....Era tristă,  
  
 
  
.....Împietrită,  
  
 
  
.....Fără viaţă,  
  
 
  
....Părăsită,  
  
 
  
....Inutilă....  
  
 
  
....Parcă ar fi plină cu lacrimi nu cu apă...  
  
 
  
Drumul trece prin faţa ei şi se duce mai departe, nu înainte de a lăsa să se desprindă din el, aşa ca o umbră, o fărâmă de ulicioară . Şi astea toate pentru a se vedea mai bine, casa de pe colţ, casa cu trei Porţi ,cum îi ziceam eu ,copil fiind.  
  
 
  
Era Poarta Mare, la şosea, apoi Poarta Principală, în capul ulicioarei, în faţa fântănii şi-în sfârşit! Poarta Mică , ceva mai jos, pe ulicioară.  
  
 
  
În spatele Porţilor şi a gardului , ani de zile a tronat... Casa cu parmalâc roz!  
  
 
  
Fac -cu siguranţă ! cel mai neobişnuit exerciţiu de imaginaţie :mă uit minute în şir la mormanul de cărămizi colorate cu galben şi la hectarul de geamuri termopan din faţa mea !  
  
 
  
Mă uit la acea casă intreagă, mai mare, mai altfel .... şi... şi ...  
  
 
  
.... văd miile de hexagoane roz, mărginite de un sănţuleţ albastru , săpat puţin în cimentul faţadelor, hexagoane frumos rânduite de la acoperiş şi pănă la brăul de jos al casei....  
  
 
  
....văd fiecare prispă- şi cea din faţă şi cea dinspre ulicioară-fiecare cu cateva arcade  
  
 
  
....văd portiţele, mici si verzi ce permit intrarea in fiecare din cele două prispe....  
  
 
  
...văd o bunică-fără vârstă, mică de statură, cu ochii maronii şi calzi şi cu suflet de păine scoasă acum din cuptor- ce stă pe prispa mare privind spre Linie, cu un bucheţel de colţunaşi în mână...  
  
 
  
....văd un bunic înalt, in costum de CFR-ist deschizând Poarta mică, cu geanta în care de fiecare dată nepoata găsea un mic dar, căteva bomboane cu miere sau cutii cu halva...  
  
 
  
.....văd o fetiţă care ascultă , în fiecare seară , la radio ” Noapte bună,copii!”în timp ce o bunică- cea fără vârstă ! - ţese la războiul de lângă sobă sau coase tivul unei rochiţe....  
  
 
  
....văd o masă mare, întinsă sub bolta din faţă, unde ne stârăngeam cu toţii...mari şi mici, unchi şi nepoţi , bunici şi copii, toţi cu lumină în ochi şi bucurie în suflet...  
  
 
  
Poate că a trecut un ceas, poate au trecut două.... nu ştiu...  
  
 
  
Am rămas rezemată de făntăna cu ciutură privind parcă în gol , privind parcă în timp şi ..prin timp  
  
 
  
Mă uit la casa stăină şi rece din faţa mea dar mă simt dusă înapoi în timp , inundată de amintiri calde care-mi usucă-pentru totdeauna lacrimile....  
  
 
  
Şi atunci am înţeles că adevărata făntănă cu amintiri este cea din adîncul fiecărui suflet!  
  
 
  
Iar făntăna este cu atat mai adâncă cu căt omul a trăit mai curat, mai frumos şi mai cu frică de Dumnezeu, în armonie cu el şi cu lumea!  
  
 
  
Am înţeles că nu ai nevoie de ceva, oricît de mic şi neănsemnat ar fi, pentru a bea din acea fântănă fără ciutură!  
  
 
  
Am sărutat –în gănd ! -mâna bunicii şi i-am mângăiat obrazul, ...apoi l-am îmbrâţişat-în gând ! –pe bunicul cel iubitor şi am pornit-împăcată cu mine însămi spre celălalt capăt al satului, cu buchetul de flori stropit cu apa din făntâna împietrită....acolo unde începe şi sfârşerşte orice viaţă pământeană....  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Mirela Penu  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
FANTANA NEUITARII / Mirela Penu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2555, Anul VII, 29 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mirela Penu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Penu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!