CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





INTRE DOUA DRUMURI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PREMIUL II Concursul Memoria Slovelor August 2017 
  
Ora 8 dimineaţa. Am zărit-o pentru o clipă în aglometaţia de la Metrou. După câteva secunde mintea a perceput semnalul primit de la ochi şi în acel moment m-am oprit brusc din goană după tren, spre nemulţumirea celor din jur. Am auzit multe cuvinte nu prea plăcute –mai ales pentru o zi de luni ! -dar nimic nu conta! Cu mâna mi-am apăsat puternic inima care nu se oprea din ticăit. Am întors capul către cea care a iscat această oprire iar primul împuls a fost să mă reped la ea şi să o stăng la piept. Cred că buzele s-au mişcat încercând să articuleze un sărut-mâna! Aş fi făcut lucrul acesta dacă ,tot mintea –prin glasul ei interior nu imi spunea: Şi totuşi, nu poate fi Ea! Căci Ea, bucuria copilăriei mele , bunica mea cea dragă! rătăcea de ceva ani printre stele ,căutând, poate,una de pe care să mă poată vedea mai bine.... 
  
M-am apropiat de făptura care a stârnit în mine atâtea reacţii şi gânduri şi am privit-o cu luare-aminte şi cam stăruitor. 
  
Avea aceeaşi faţă curată, neridată, albă şi rotundă. Un iris verde-cărămiziu împrăştia o căldură greu de definit. În colţul buzelor , un zâmbet uşor vinovat, ascuns de roşeaţa din obraji. 
  
Tot mică de statură, tot cu haine foarte curate, şi tot cu un batic prins la spate. 
  
Mâna era întinsă, cu jenă, şi cu palma uşor desfăcută-dar nu prea mult !-şi atunci am înţeles care era cauza acelei roşeli puternice . 
  
...cerşea! 
  
Mi-am continuat analiza celei din faţa mea din ce în ce mai uimită. 
  
....Şi tot cam peste optzeci de ani...am concluzionat . 
  
-Săru’...Bună ziua, mamaie!, mă corectez în ultimul moment 
  
-Să trăieşti , mamă!... 
  
Şi glasul era prietenos,cald, şi sfios 
  
Era prea mult pentru acestă întâlnire pe care soarta mi-a hărăzit-o! 
  
Ce vroia de la mine destinul de mi-a scos-o în cale? 
  
Ce vroia să-mi spună de a găsit tocmai această făptura atat de asemănătoare cu Ea? 
  
Ce urma să înteleg eu din toată această poveste? 
  
Căci, sigur ,eu eram cea care primeam şi acest mesaj si acest mesager neobişnuit pentru mine dar atât de neobservat pentru altii.... 
  
Dacă o mai cheamă şi Vasilica...înseamnă că !înseamnă că... nici nu ştiu ce înseamnă.! ... 
  
-Ce mai faci, mamaie?Nu te-am mai văzut...pe aici... 
  
Faţa i s-a înroşit şi mai tare, ca a unui copil prins la borcanul cu dulceaţă...Şi-a ridicat ochii plecaţi pentru a-şi fixa privirea verde-cărămizie pe faţa mea . 
  
-Da...aşa e... am venit acum o săptămână.... Dar vin mai mult după-masă...cănd lumea nu este aşa zorită...şi mai cu grijă la cei din jur....Vin în fiecare după-masă, mamă... Doar azi am venit şi dimineaţă. 
  
-Doar..azi? Serios? Chiar azi ??!! Da’ de ce vii ,mata ,aici? 
  
-De nevoie, mamă, de nevoie.... 
  
-Ştii că semeni atat de mult cu bunica mea?! 
  
-Da?!..De unde să ştiu, mamă,...Oi semăna...dumneata ştii! 
  
-Şi la vorbă, şi la chip....şi la tot ! 
  
-Mă laşi.... să te privesc ,mamaie? Las-mă să te privesc în faţă ! Îmi aşez uşor palmele pe umeri ei simţind că nu mă respinge....O simt doar puţin uimită şi neîncrezătoare...Să–mi astâmpăr dorul de bunica mea cea bună....şi să stăm puţin de vorbă.... 
  
-Atunci eu îţi multămesc, mamă...Ce bine îmi e când mai vorbeşte cineva cu mine...! Când mă mai întreabă şi pe mine cineva de vorbă...că acasă îs singură...Iar omul meu nu mai e ..săracu’... 
  
-Acum trebuie ,totuşi ,să plec la serviciu...da’ să ştii că după masă o să te caut ,mamaie! Sigur o să te caut! 
  
Ce să facem, mereu suntem pe drumuri.. .Trebuie să renunţăm la ce ne place şi să alergăm la treabă. Da’ să vii după-amiază ! Să vii! 
  
-O să vin , mamă...O să vin... că mă mână nevoia! Şi parcă cu dumneata, zilele mele sunt mai frumoase puţin.... 
  
Am vorbit cu Mamaia mea de la Metrou toată vara. Era acolo prezentă în fiecare zi.Îi duceam mereu căte ceva. Se bucura pentru o mână de cireşe, pentru trei piersici sau doi covrigi calzi. Totul mâncam împreună. 
  
E mai dulce măncarea dacă o împarţi cu cineva, zicea ea... 
  
Iar fiecare ceas petrecut în după-amiezile acelea , pe peronul unei staţii de Metrou, îmi aducea linişte, pace şi zâmbet pe buze.Si multă uimire...Parcă aduceam timpul înapoi... 
  
- Da’ de ce vii aici, mamaie? 
  
-Păi mamă, nu-mi ajunge pensia pentru medicamente....mai ales de cănd s-a stins omul meu. Nu vreau să fiu o povară pentru nimeni. 
  
Şi apoi, eu trebuie să stâng bani să fac stâlp la cimitir, că n-am avut cum să-l fac până acum...După aia... gata... 
  
Am crezut. Am crezut imediat, căci nu am văzut nicio urmă de şiretenie în ochii sau pe faţa ei. 
  
....................................................................................................................................................... 
  
-Nepoţii mei, mamă, m-au învăţat sa citesc. Pe litere, ...da’citesc. Şi tot ei mi-au spus că atunci cănd vorbesc despre mai mulţi trebuie să spun sunt şi cănd vorbesc despre un lucru trebuie să spun e. M-am deprins mai greu ... da’am învăţat ! 
  
-Şi eu am învăţat-o pe bunica mea să citească.....! răspund eu uimită...Stăteam la masă şi îi arătam literele si cifrele...Îi dădeam şi teme de făcut! Când eram eu prin clasa a IV-a. Tare fericită era şi măndră că a învăţat... 
  
-Şi eu am fost fericită că am învăţat oleacă de carte. Învăţam şi citeam pe ascuns, să nu mă vadă femeile din sat, că mă credeau ...puturoasă şi cu aere ... 
  
........................................................................................................................................................ 
  
- Bunica mea lucra mult pe itamină, ii spun intr-o altă zi. Iar iarna punea războiul în casă şi scotea cele mai frumoase macate! Cuverturi, asta înseamnă macate.Îi plăceau culorile vii, puternice. Şi mie la fel. 
  
-Şi eu, mamă, am ţesut da’ mai mult lucram cu igliţa, cu croşeta, adică... Am făcut multe perdele şi bluze de macrame şi gulere . Tot felul... 
  
....................................................................................................................................................... 
  
-Bunica mea tăia mămăliga cu aţa! Răsturna mămăliga pe un fund de lemn, lua aţa din cui-ul de deasupra mesei şi tăia felii drepte şi frumoase. 
  
-Şi eu ,mamă, şi eu la fel... 
  
........................................................................................................................................................ 
  
Într-o zi mă aştepta mai nerăbdătoare ca până acum. A scos încet o pungă din sacosă, a deschis-o şi m-a rugat să o primesc. 
  
-Pentru dumneata, mamă... Le-am adus special. Ai aici 3 gulere de macrame...să le pui la o bluză, ceva... Vreau să le primeşti, căci mult bine mi-ai făcut.... 
  
-N-am făcut ceva anume, mamaie... nimic deosebit... 
  
-Ba da , maică. M-ai băgat în seamă, pe mine o ţărancă bătrână ! M-ai ascultat şi am depănat amintiri Ai vorbit cu mine până în ultima clipă.... E mare lucru . Pentru mine e mare lucru, să ştii! Mare , mare lumină mi-ai adus dumneata , mie. 
  
Eu îmi înghiţeam nodul din găt.Aşa că a putut continua. 
  
Te-ai oprit din drumurile tale, mamă, pentru mine. Da’ să ştii de la mine că există doar două mari drumuri: 
  
Unul când vii pe lume...şi unul cănd ...pleci! 
  
Între aceste două drumurile fiecare îşi croieşte doar poteci . O mulţime de poteci. Mai mari, mai mici, mai drepte sau mai ocolite. Mai bătătorite sau mai sălbatice.... Aşa a fost dat mie... ca pe ultima mea potecă ,în ultimul ceas, dumneata să apari şi să mă bucuri! 
  
Îţi mulţămesc frumos.... 
  
Toată ziua care a urmat m-am gîndit la cuvintele ei. 
  
Am îmbrăţişat-o atunci când le-a rostit, caci nu era nevoie de cuvinte !, am îmbrătişat-o –în gănd -seara la culcare, şi am luat cuvintele ei ca pe un dar . Un dar primit de mine , pe una din potecile vieţii mele. 
  
Am coborăt mai tărziu la metrou.... Căutam şi eu ,cu înfrigurare, un dar. Un dar potrivit pentru un om aflat atat de aproape de ultimul drum.... Într-un târziu am cumpărat un buchet din flori de cămp. Erau florile pe care eu le vedeam pe pajiştile copilăriei mele ,copilărie în care bunica mea tăia, seara, la masă, mămăliga cu aţa prinsă în cui-ul din perete. 
  
Pe peronul Metroului, de data aceasta... florile de câmp se ofileau în aşteptarea-zadarnică !-a unei făpturi cu faţă curată, neridată, albă şi rotundă. O făptură cu un iris verde-cărămiziu ce împrăştia o căldură greu de definit şi cu un zâmbet uşor vinovat, ascuns de roşeaţa din obraji..... 
  
Referinţă Bibliografică:
INTRE DOUA DRUMURI / Mirela Penu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2424, Anul VII, 20 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mirela Penu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Penu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!