CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





`Moi, mes souliers` - `Eu și pantofii mei`
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
“Pluie ou neige  
  
Chance ou malchance,  
  
Deuils ou fêtes,  
  
Un oiseau chante.”  
  
Félix Leclerc  
  
 
  
“Ploaie sau zăpadă,  
  
Cu noroc sau fără,  
  
Doliu ori sărbătoare  
  
O pasăre cântă”  
  
Félix Leclerc  
  
 
  
Nu știusem despre Félix Leclerc, până în ziua în care niște prieteni din Québec mi-au arătat o carte semnată de el, “tocmai primită de la Montréal”. Citesc câteva cuvinte critice foarte încurajatoare și promițătoare care vorbesc despre originalitatea autorului. Aflu chiar că el NU este “doar un reziduu literar al lecturilor sale”. Minunat, asta chiar îmi stârnește interesul. Autorul se dovedește a fi, așa cum anunțau criticii săi literari, un produs al propriei deveniri. Deschid cartea mai mult din curiozitate, să aflu cine a fost el de fapt. S-a născut în "savana" Québecului, dintr-o mamă idealistă, visătoare și un tată practic și-nțelept în toate.  
  
Cartea cucerește prin franchețe, umor, vorbe de duh învățate acasă și prin aventura descoperirii lumii departe de casă. Mai întâi a lucrat la un post de radio din Québec City la care s-a angajat cam din întâmplare, apoi la Montréal, văzut ca metropolă, prin ochii celui crescut la țară, cu sfiala celui tocmai ieșit din vizuina lui de “lièvre” (iepure sălbatic), cu care era obișnuit de acasă. Revine frecvent la satul său natal, ba chiar se întoarce la coarnele boilor după ce își lasă slujba de crainic la radio. Revine astfel la înțelepciunea părinților, continuând chiar să viseze înalt așa cum îl învățase mama sa.  
  
Într-o vreme când Canada era percepută din exterior mai mult ca un rezervor imens de apă și ca o sursă primară de lemn, el se încăpățânează să cânte, să scrie, să facă teatru și să-și definească o traiectorie ieșită din harta preocupărilor locale ale timpului. Lumea mai cânta și în satul lui, dar numai după ce-și termina munca câmpului. Nimeni nu mai văzuse până atunci un iepure-cântăreț, așa cum probabil s-ar fi auto-intitulat.  
  
Leclerc trăiește cu intensitate, descoperind lumea în diversele ei forme și manifestări, comparând cu bucurie moduri de viață. Turul de concerte ținut în Europa și Alger îl face pe artist să fie nostalgic după locurile sale natale.  
  
Leclerc a descoperirit lumea parcurgând drumul în sens invers nouă. El pleca din Canada natală, unde ai lui erau noi veniți, îndreptându-se spre orașele intens culturale ale Europei.  
  
Observ de fapt că rădăcinile au de-a face cu locul nașterii, copilăria fără griji și cu locul unde visezi prima dată la stele. În cazul lui Québec-ul nici nu fusese pământul moșilor lui îndepărtați, ba dimpotrivă, generații fără număr își duseseră viața în Franța, ce era acum vizitată cu ochi străini, dar cu bucuria reconectării la magia locurilor ce zamisliseră chiar limba pe care o vorbea.  
  
Mi se pare interesantă nevoia lui explicită de a visa "de ce să nu visez, de vreme ce asta am făcut mai toată viața, lucrând în fiecare zi spre visul meu, până ce a devenit realitate...", exprimând dorința de a se căuta pe sine însuși, în loc să se încadreze în tipare de împrumut. El se făurea dinăuntru, păstrând caracteristicile umanității născute la țară, ochiul proaspăt și disponibilitatea de a rămâne mereu uimit în fața vieții. Se minunează pe măsură ce își trăiește visul, atât de înalt, că deabia putuse fi gândit. Viața se dovedește a fi surprinzătoare, prin aceea că i-a depășit chiar lui așteptările, ducându-l încă mai departe decât putuse visa. E pătruns astfel de recunoștință pentru reușita de a-și fi lăsat amprenta în viața celor din jur.  
  

“Moi, mes souliers", este o lecție despre cum se poate culege, din mers “Le p'tit Bonheur” - “Mica fericire”- dar și despre cum se poate călători, elegant, prin viață, spre țeluri înalte.  
  
"Mes souliers ont bien voyagé...". Pantofii lui au traversat țări, au râs și au plâns, s-au întristat de necazurile lumii, au fost încântați de revenirea lor acasă, s-au bucurat de prospețimea, toleranța și tinerețea țării lui, pe care o găsește nespus de frumoasă.  
  
La momentul bilanțului, Leclerc găsește că:  
  
“J'ai mesuré les jours et les ai trouvés longs,  
  
J'ai mesuré les nuits et c'était bien profonds,  
  
Puis j'ai sondé ma peine, n'ai pas touché le fond”.  
  
Leclerc a trăit sondându-și adâncurile, trăindu-și bucuriile și tristețile, râzând și plângând, inspirat de minunile și suferința lumii. Învățând de la colbul adunat pe pantofii lui obosiți de atâta drum lung, Félix speră că omul se va înălța deasupra condiției sale, o urare explicită pe care o adresează deschis cititorului: "Je te le souhaite." "Ți-o doresc din plin." E o urare splendidă de zbor înalt, în adevăr și frumusețe.  
  
“Moi, mes souliers” arată că viața se poate străbate doar cu o pereche de pantofi prăfuiți, uzați (cu cât mai umblați, cu atât mai bine), ce-ți duc pașii, unul câte unul, spre visul ce-l visezi, lăsând în spate urmele destinului tău.  
  
Făurit chiar de tine.  
  
Referinţă Bibliografică:
`Moi, mes souliers` - `Eu și pantofii mei` / Milena Munteanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2543, Anul VII, 17 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Milena Munteanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Milena Munteanu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!