În suflet porți a vieții cheie,
o ai de când erai copil,
aveai în suflet curcubeie
și nu știai ce e “umil”.
Purtai în gând pagini cu vise,
dar astăzi fericirea-n vânt,
din câte ți-au rămas nescrise,
câte-au rămas, doar un cuvânt...
Când fericirea-i ca și-un zbor
curge din picuri de parfum
și-uitând că timpu-i călător,
te-ntorci, dar nimeni nu e-n drum.
Mai ții și azi pagini cu vise,
din nopțile ce te-au mințit,
din multe ce-au rămas neatinse,
cât de multe, au amuțit….
Privind oglinda-i istovit,
căci soarta nu vrea să te-asculte
și câte n-ai ce le-ai plătit,
o viață dă, dar ia și multe…
Autor, Mihail Janto
