CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  




Autor: Mihai Tudor         Ediţia nr. 3266 din 10 decembrie 2019        Toate Articolele Autorului

Prietena mea apa
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prietena mea apa  
  
de Mihai Tudor  
  
Dacă Ellei nu i-ar fi fost frică de apă, ar fi putut să ajungă la olimpiadă. Are voință de fier, este organizată temeinic, și-a disciplinat viața, dar nu suportă apa. Se gândește întotdeauna că poate păți asemenea frățiorului mai mic care s-a înecat la mare. Valul l-a smuls de lângă ea în larg și n-a mai putut face nimic. A privit îngrozită în direcția lui și totul s-a sfârșit. Șocul a fost atât de puternic încât nu a mai vrut să intre vreodată în apă.  
  
Și-a încheiat cariera promițătoare brusc, fără să dea explicații familiei, colegilor și antrenorului. Pur și simplu nu a mai intrat în apă. Antrenorul a insistat în fața părinților spunându-le că își irosește șansa vieții. „Este făcută să fie înotătoare”, le-a spus. „Îi ratați viața”. Zadarnic. A fost de neânduplecat.  
  
Era mândria școlii și a orașului, așa că hotărârea ei a avut ecouri puternice. La cursuri a început să fie persecutată, fiind făcută răspunzătoare pentru că dezamăgește comunitatea. Viața îi devenise un calvar și nu înțelegea ce și unde greșise. Părinții încercau s-o apere, dar reproșurile curgeau ca șuvoaiele de apă la dezghețul primăverii.  
  
Știa că nu este vinovată și încerca să-și reia viața de unde îi fusese atât de brutal curmată. Începuse să urmeze ședințe cu un psiholog, căutând să se regăsească și să se împace cu soarta-i potrivnică. Se înstrăinase și de părinți, care începuseră să dea semne de nerăbdare. Nimeni nu o mai înțelegea și nu știa ce se întâmplă cu ea. Era tristă, debusolată și nu mai vorbea cu nimeni. Se îmbolnăvise.  
  
Într-o zi, pe când se plimba abătută pe malul unui lac, a auzit țipete și agitație și pe cineva în apă care se zbătea să nu se înece. Mergând într-acolo, văzu doi copii disperați uitându-se neputincioși la un al treilea care abia se mai ținea deasupra apei. Trebuia să se acționeze rapid altfel copilul se îneca. Ella se uita deznădăjduită când la cei doi copii, când la cel care dădea spasmodic din mâini încercând să rămână deasupra apei și respirând greu. Era o luptă inegală, fără sorți de izbândă. Secundele treceau în van și se părea că va mai asista la încă o victimă făcută de apa nemiloasă. Era ca paralizată, plină de spaimă și frică.  
  
În acel moment, gândindu-se la moartea frățiorului iubit pe care nu l-a mai putut ajuta, se smulse din starea de neputință și se aruncă fulgerător în apă. Mișcările sigure și ferme îi reveneau ca prin farmec și își recâștigă siguranța de sine. Ajunse la copil tocmai când acesta se pregătea să se ducă la fund, îl prinse iute de corp, îl trase la suprafață, și cu deprinderile și experiența dobândite în ani de muncă și exerciții, îl aduse la mal, unde ceilalți doi îi așteptau cu sufletul la gură.  
  
După ce se desprinse cu greu de copiii fericiți care nu mai conteneau cu mulțumirile și se țineau scai de ea, se retrase singură și o podidiră lacrimile. După mult timp izbucni într-un plâns eliberator, prelung, plin de sughițuri, dar liniștitor. Atunci a înțeles care îi este scopul în viață și ce trebuia să facă mai departe. Se simțea ușoară ca un fulg, mulțumită și împăcată cu ea însăși și cu soarta care până mai ieri i se păruse neândurătoare. Zilele negre ale crizei sumbre și descurajatoare se topiră ca omătul la apariția razelor soarelui. Era mândră de ea și începu să alerge entuziasmată acasă, la părinți, să le dea vestea mult așteptată. Să se bucure și ei alături de ea.  
  
 
  
După zece ani  
  
 
  
Ella a ajuns o antrenoare de înot de succes, devotată trup și suflet copiilor pe care îi îngrijește și iubește la fel ca pe frățiorul său stins înainte de vreme. A înțeles să respecte apa, lucru transmis cu răbdare și înțelegere și elevilor săi. Îi învață permanent să se împrietenească cu apa și s-o cunoască ca pe elementul dual continuu care crează și distruge într-un proces nesfârșit, dinamic, fără să țină partea nimănui și nici să se gândească la nenumăratele victime lăsate în urmă. Este campioana prin excelență reușind să-și depășească traumele și frica și formând în același sens campionii de mâine.  
  
Se mai gândește uneori cu emoție și nostalgie la după-amiaza salvatoare din trecutul ei zbuciumat, dar totdeauna liniștită și cu un zâmbet în colțul gurii. A fost momentul decisiv care a transformat-o în adultul puternic și încrezător de astăzi. Și nu mare i-a fost mirarea când s-a trezit la antrenamente cu un adolescent timid și șovăitor, în care a recunoscut imediat copilul pe care l-a salvat de la înec. L-a primit cu brațele deschise, bucuroasă că și-a învins și el trecutul chinuitor. A hotărât pe loc să-și folosească toată priceperea și știința pentru a face din el un înotător sigur și experimentat.  
  
Va fi proiectul ei de viitor, cel mai dificil dar și foarte ambițios. Se va strădui să reușească pentru că își iubește meseria și este o perfecționistă. Și astfel ultima rămășiță a trecutului va deveni prilejul unui nou început. Începutul învingătorilor care nu mai pot pierde cursa cu viața. Nici a lor proprie și nici a celorlalți, salvați odată cu ei.  
  
Referinţă Bibliografică:
Prietena mea apa / Mihai Tudor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3266, Anul IX, 10 decembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mihai Tudor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Tudor
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!