CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





CĂLĂTOR PRIN VIAȚĂ- vol. II - „PEUMERII RĂBDĂRII” J.F.22. Cantonați în Slatopol
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
J.F.22. Cantonați în Slatopol 
  
Marți, 9 decembrie 
  
Am primit ordin să supraveghez modul cum se îmbăiază ostașii companiei. Baia a fost improvizată într-o cameră în care a funcționat spălătoria școlii în localul căreia am fost și noi încartiruiți. 
  
Băieții noștri care sunt intreprinzători și se pricep la toate, au improvizat dușuri de care soldații sunt mulțumiți, chiar dacă uneori apa nu este chiar așa de caldă. Decât murdari și Doamne ferește cu păduchi, mai bine așa. 
  
Cazarma în care este încartiruit tot batalionul cu cele patru companii ale sale și cu toate serviciile, este o fostă „Școală Superioară de Zootehnie”, așezată în partea de vest a orașului Slatopol. Școala dispunea de pavilioane pe specialități, cu săli de clasă mari, luminoase și bine dotate. Observ cu ochi de cunoscător obiectele care mai rămăseseră în ele, cu sobe din teracotă albă, dormitoare la etaj, sală de mese, locuințe pentru administrație, cancelaria profesorilor și spații pentru personalul auxiliar, remize pentru mașinile și uneltele agricole, grajduri pentru animale mari, coșare și cotețe pentru păsări, acum goale, devastate cu dușmănie parcă, de tot ce putea fi ars, furat sau dărâmat. 
  
În partea sudică a cazărmii noastre se poziționa o pădurice care fusese amenajată ca parc deontologic, având alături o baltă, care de o lună de când suntem noi aici, era înghețată. 
  
Localnicii fac copci cu topoarele în gheața groasă chiar și de o jumătate de metru și așezați pe scăunele, cu sticla de vodkă alături, prindeau pește frumos, care depășea frecvent 1 - 2 kilograme bucata. Din truda lor ne fac și nouă parte lăsând la popotă exemplarele cele mai frumoase, astfel că aproape zilnic suntem serviți, noi, ofițerii, cu pește. 
  
Ziua, femeile cară cu spinarea pentru foc, buruieni uscate de pe câmp, strujeni de porumb sau tije - tulpini de floarea soarelui cu care câmpurile din jur au fost cultivate și care nici acum erau neculese. Mai găsesc destul porumb știuleți și vășcălii de floarea soarelui pe care le curăță și le duc acasă pentru consumul propriu sau pentru animale. 
  
Sănii trase de copii sau moșnegi trec din satul de peste baltă la moara de lângă cazarma noastră, cu câte un săculeț de porumb recuperat sau hrișcă. Sunt îmbrăcați cu haine groase, peticite și ponosite, încălțați cu pâslari. Sunt foarte, foarte amărâți, biete umbre vii în ochii cărora se citește deznădejdea… 
  
Aproape de a doua zi de când ne-am cartiruit aici, am început să ne confruntăm cu un fenomen social care apare și ia amploare în timpul războaielor, prostituția. Femeile din sat, ba chiar copile de până la 15 – 16 ani, au început să apară pe lângă unitate, chipurile pentru a oferi spre vânzare câte ceva, dar de fapt se ofereau pe ele însele, contra conserve sau alte alimente, care erau cerute drept plată. Cu toată propaganda noastră în rândul trupei că „rușii au trimis ca armă contra noastră și prostituate bolnave de boli venerice” nu a dat rezultate, astfel că cea mai veche meserie din lume se practică aproape pe față, mulțumind ambele tabere. 
  
Miercuri, 10 decembrie. Zi mohorâtă. Nimic deosebit ! 
  
Joi, 11 decembrie. Sunt la instrucție cu soldații. Gerul s-a mai înmuiat. Am primit o carte poștală de la socri de la Galați, dar nimic încă de acasă. Continui să fac repetiție cu ostașii mei pentru programul artistic pe care m-am obligat să-l pregătesc pentru sărbătorile de iarnă. 
  
Vineri, 12 decembrie 1941. Gerul s-a mai înmoiat. Temperatura s-a stabilizat, cred, cu câteva grade sub zero. A mijit și soarele pe la orele prânzului, așa că, una peste alta, este bine. Noroiul a înghețat bocnă. 
  
Pe la ora 13 cer învoire de la comandant și ies în oraș, la spital, să mi se extragă o măsea care m-a chinuit îngrozitor toată noaptea. Durerea s-a făcut remarcată de câteva zile, dar nu i-am dat importanță. Acum o fac, că durerea a devenit sâcâitoare și persistentă. 
  
La spital au un cabinet de stomatologie unde este medic o blondină de vreo 30-35 de ani, minionă, cu un zâmbet cald. După ce mă consultă, foarte binevoitoare îmi recomandă că mai bine să o tratez cu o plombă, decât să o scot, că totuși nu este așa de cariată și mai poate face serviciu mult și bine dacă este tratată bine. Admit propunerea și fac prima ședință. Ne înțelegem destul de bine, eu învățând multe cuvinte și expresii din dicționarul pe care-l port tot timpul în buzunar. 
  
Spitalul este foarte bine întreținut, amenajat și utilat. Are mai multe secții, toate conduse numai de femei, care sunt atente și binevoitoare când li se cere serviciul. Deși o duc destul de greu, fiind război, pentru militari nu vor să ia plată. Din vorbă în vorbă, aflu că o cheamă Svetlana, că este căsătorită cu un pilot de care nu mai știe nimic chiar de la începutul războiului, din vară, când a fost anunțată că a fost lovit și a căzut. Speră să fie prizonier pe undeva și să nu fi murit. 
  
Ca să ajung la spital scurtez drumul trecând prin mai multe grădini și curți cu casele părăsite. Pe străzile pe unde trec doar puține case mai sunt locuite. Unele, în special cele mari, somptuoase, sunt părăsite , cu geamurile și ușile sparte, obloane bătute de vânt, parcă arătând că pe aici au trecut vandalii. De fapt, așa cum mi-a spus și Svetlana, casele acestea au aparținut conducătorilor comuniști ai orașului, raionului, care ca peste tot, au strâns averi prin hoție și, venind războiul, au fost părăsite de proprietari, rămânând la cheremul hoților și devastate. 
  
În fața spitalului este o piață mare în mijlocul căreia se înalță biserica, puțin ruinată și neîngrijită, dar încă în funcțiune acum. Din spusele Svetlanei aflu că în timpul vechiului regim rusesc comunist, în biserică a funcționat un club al tineretului și o sală de cinematograf. Acum, după retragerea rusă, biserica a început să funcționeze sâmbăta, duminica și în toate sărbătorile religioase se desfășoară slujbe conduse de bătrânii preoți ai parohiei. De altfel în fiecare locuință au reapărut icoanele și în colțul răsăritean al odăii bune, sunt amenajate mici altare cu multe icoane împodobite cu ștergare cusute în casă, precum și candela care stă aprinsă non-stop. 
  
Sâmbătă, 13 decembrie 1941.Vreme ca de toamnă. Cald. Noroi. Sunt de serviciu pe companie. De abia după masa de prânz, după ce mi-am organizat activitatea de rutină a plutonului, reușesc să mă eliberez și să merg la spital, să-mi continui tratamentul stomatologic cu a doua ședință. Doctorița este tot atentă și din ce în ce mai binevoitoare, mai apropiată. Asistenta ei este o femeie mult mai în vârstă, vorbește o rusă cu dialect local ucrainean cu multe cuvinte basarabene, așa cp ne înțelegem bine. Svetlana se străduiește să lege conversația fie în franceză, fie în rusă sau română, amestecând limbile și astfel într-o proporție destul de mulțumitoare putem să conversăm. Ce rău îmi pare acum că în școală nu am dat importanță mai mare studiului limbii franceze, care acum mi-ar fi fost de folos. 
  
După ședința de tratament, am fost servit cu un ceai de mentă, neîndulcit. Îmi pare rău că nu i-am adus niște zahăr din rația mea, care până acum o dădeam lui Bădoi. I-am adus în schimb un pachet de cafea boabe, Columbia, și câteva pachete de țigări cu filtru din care aveam din belșug ca nefumător. Au fost bine primite. 
  
Astăzi, ca și în celelalte zile am așteptat, dar fără folos, să primesc vești de acasă. Agentul a venit cu corespondența și nu mi-a adus nimic. Sunt foarte neliniștit cu cât știu că Petruța este însărcinată și trece prin mai multe greutăți. La radio-ul din cancelarie s-a anunțat că azi-dimineață România a declarat oficial război și Americii, Canadei și Australiei. Ce-om avea cu aceste țări uriașe ? Cred că peste 90 % din soldați nici nu știu pe unde se află acest nou ”dușman”. 
  
La Comandament sunt discuții aprinse și se vehiculează știrea că în primăvară se va relua ofensiva noastră spre est. Nu mi-e teamă de război, dar mă cutremură gândul că dacă va fi așa, trebuie să fim iarăși, nu știu pentru cât timp, despărțiți de cei dragi și de ,,acasă”. Am însă încrederea că vom scăpa teferi din această încercare. 
  
După ora 8 merg la ,,moară” să fac o baie. Au amenajat băieții un duș formidabil, cu presiune, dar apa curge ,,cu noduri” adică intercalat, rece-fierbinte, ca la ,,dușul suedez” După baie mă simt minunat. Dorm fără vise, neîntors, ca și cum aș fi spart buturugi toată ziua. 
  
Referinţă Bibliografică:
CĂLĂTOR PRIN VIAȚĂ- vol. II - „PEUMERII RĂBDĂRII” J.F.22. Cantonați în Slatopol / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3785, Anul XI, 12 mai 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!