CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





A FOST TATĂL MEU - Jurnal de front XIV - La Bug -
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- LA BUG - 
  
1 noiembrie 1941 
  
Pe la șase jumătate, se luminează de ziuă și ploaia se oprește. Încetarea ploii este oare un semn de bun augur? Pun la punct sarcinile ce-mi revin ca ofițer cu aprovizionarea pe companie, apoi merg la plutonul meu să văd cum s-au pregătit soldații de plecare. 
  
Trecem în marș un râu, afluent al Bugului, pe un pod de dube, pregătit de geniști și cârpit aproape zilnic din cauza bombardamentelor aviației ruse care survolează permanent vadul de trecere. 
  
După trecerea pe malul stâng al râului, intrăm iarăși în zona frontului, sub comandamentul militar german. Fusesem anunțați din timp și am luat măsurile de rigoare, adică soldații fuseseră atenționați cum să se comporte în raporturile cu noii camarazi, nemții. 
  
Câțiva kilometri șoseaua este pietruită și ne deplasăm curat și cu ușurință, dar mai departe dăm de aceleași drumuri desfundate, pline de apă și noroi, încât de abia ne târâm picioarele prin glodul cleios și rece. 
  
Renunț de a mă deplasa călare, descalec și leg calul la spatele căruței lui Bădoi. Merg alături de soldați, îngândurat la fel ca ei. Suntem doar în aceeași oală. Ce surprize neplăcute ne vor rezerva oare zilele ce vor veni ? 
  
Înaintăm tăcuți, supărați, împovărați de gânduri și acestea pline numai de ființele dragi lăsate acasă, fără știri despre noi, cei plecați pe front. În gând, fiecare spunem rugăciuni implorând pronia cerească să ne ajute să trecem peste aceste încercări. 
  
Încep să se arate și să se înmulțească semnele războiului. Peste tot întâlnim localnici refugiați, umbre de oameni necăjiți slăbiți și zdrențuiți înhămați la cărucioare de curte de cele mai multe ori, arar câte o vacă sau un bou costelivi trăgând la niște cotigi pe două roți încărcate cu te miri ce, peste care stau cățărați copii, atelaje conduse de un sărman ducându-și spre necunoscut bruma de avut ce i-a mai rămas. Casele dărâmate își rânjesc găurile ferestrelor smulse, curți fără garduri împrejmuitoare, animale moarte pe care corbii le ciuruiesc smulgându-le măruntaiele sub privirile noastre, armament distrus, mașini bombardate, carbonizate, părăsite, echipament distrus, măști de gaze și chiar trupurile morților neridicate încă. La o răscruce de ulițe, șase cruci, patru unguri și doi nemți. Mormintele ungurilor sunt foarte bine aranjate și îngrijite față de celelalte. 
  
În depărtare se observă o localitate. Scot harta și mă orientez. Este Golta (se pronunță Holta). Ajungem la marginea orășelului reședința județului cu același nume. Județul Golta este numele unuia dintre cele 13 județe care fac parte din Guvernământul Transnistriei, regiune aflată sub administrație românească după ce am recucerit teritoriile transnistrene ale Basarabiei. 
  
Județul, care se găsesește în partea central-estică a Transnistriei, este împărțit administrativ într-un oraș, Golta, care este și sediul județului, și șase raioane. În sensul acelor de ceasornic, județul Golta se învecinează la nord, nord-est și est cu fluviul Bug și cu Comisariatul Ucrainei, la sud cu județul Brerezovca, la sud și sud-vest cu județul Ananiev, iar la vest și nord-vest cu județul Balta. Reședința județului Golta se găsea în orașul Golta. Județul este alcătuit din orașul Golta și raioanele, Crivoe, Oziero, Domaniovka, Golta, Liubașcova și Vradievca. Pe Bug însă erau numai raioanele Crivoe, Oziero, Golta și Domaniovka. 
  
Golta este amplasat în cotul spre răsărit al Bugului. Aici cantonăm. Peste tot este un dute-vino de soldați germani, italieni și români. Fiecare cantonăm pe unde apucăm. Când găsim vreo casă mai acătări, nemții, chiar simpli soldați, ne dau afară și ne iau ei locul. Sunt aroganti, plini de ei, bine echipați cu ținută de iarnă și cizme în picioare. 
  
Aflăm că în oraș se găsește bere. Nu mai gustasem licoarea gălbui-maronie de când plecasem din Craiova. Plec cu amicul Nicolăescu, învățător din Valea Stanciului-Dolj, comandant și el al unui pluton din compania a V a, ducându-ne pașii pe străduțele noroioase, căutând localul și, într-un târziu, găsim berăria. Aglomerație de soldați italieni, români, nemți și civili localnici. 
  
Ne așezăm la coadă și cu mare greutate ne vine și nouă rândul. Aroganții nemți intră în față, rânjindu-și dantura…La barul năclăit de mizerie, soios, nu au halbe și servesc licoarea apoasă, sălcie, scârboasă și tulbure din borcane de ½ litru. Cu greu, mai mult de sete, terminăm conținutul și plătim câte o jumătate de marcă pe borcan. Aveam mărci încă din trenul cu care venisem, din vânzarea pachetelor de țigări primite ca rație de front. Ni se mai dă rest o rublă. 
  
Plecăm să găsim ceva de mâncare, dar și la bodega de alături nu găsim nimic. Se terminase absolut totul. Nu erau pregătiți pentru venirea unui număr așa de mare de soldați, nehrăniți și nebăuți de mai multe zile. 
  
Schimb unui fritz 5 mărci cu 300 de lei, adică cu 60 de lei marca, după ce ne tocmim cu neamțul și camarazii lui, pe jumătate beți, mai rău ca la piață, susținut de Nicolăescu cu repertoriul lui inepuizabil de înjurături cazone, cu zâmbetul larg, care-i dau un aer de mijlocitor serios, echidistant și de bună credință față de cei din față . Plecăm să vedem orașul și să ne orientăm. Peste tot case arse, ruine, pe străzi motociclete cu mitraliere pe ataș, tancuri și care de luptă stricate și părăsite, mașini și ostași de diferite naționalități. 
  
Italieni îmbrăcați neglijent, mici de statură, bruneți în marea lor majoritate, atenți și prietenoși cu românii pe care ne apelează cu „fratelo!, fratelo!”, bine dispuși, cântă tot timpul arii din operă sau melodii napolitane, după zona din care erau. 
  
Nemții țanțoși, plini de ei înșiși, ne privesc cu dispreț și pe noi și pe italieni, considerându-ne o rasă impură. 
  
Ungurii, mândri și îngâmfați, îmbrăcați cu uniforme kaki bazonate cu piele pe la coate și pe la genunchi, chiar simpli soldați fiind, ne privesc cu superioritate și indiferență ca nemții, parcă nevăzând gradul nostru soldățesc. Ce rase de oameni… ! 
  
În centrul orașului, în incinta „Teatrului Mare”, cantonează companiile a VII a și a VIII a. De lojele luxoase odinioară, sunt priponiți caii. Scaunele sunt rupte și aruncate pe focul făcut direct pe dușumeaua de pe care mocheta fusese desfăcută. Pe scena imensă, cortina de pluș fusese smulsă și așezată pe dușumea ca moale saltea pe care se întinseseră la somn, claie peste grămadă, soldații. 
  
Ne continuăm periplul pe străzile desfundate și pline de soldați cu chef în căutare de distracții, Reușim să dibuim mai spre periferie după mirosul grătarului, o bodegă unde, minune, găsim o masă liberă. Patronul locantei, sau șeful, auzindu-ne vorbind românește și purtând grade, nu simpli soldați, ne invită într-un separeu, unde ni se servește friptură cu cartofi prăjiți și un litru de vin, pentru care ni se cere numai o marcă. Era un moldovean din părțile Chișinăului, căsătorit aici, dornic de a schimba o vorbă în graiul neamului. Localul liniștit, ne-a făcut o impresie plăcută, patronal zâmbind larg la promisiunea noastră de a ne întoarce și în zilele următoare, însoțiți și de alți camarazi români. 
  
Noaptea, nu pot să mă odihnesc ca lumea, cu toate că sunt obosit, din cauza bairamului din camera de alături, unde rusoaica ce ne era gazdă, primea vizitele plătite ale soldaților nemți, lucru ce mă scârbește. Reușesc totuși să adorm în ciuda condițiilor amintite. Și mâine este o altă zi… Oare ce-mi mai este rezervat ? 
  
Referinţă Bibliografică:
A FOST TATĂL MEU - Jurnal de front XIV - La Bug - / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3347, Anul X, 29 februarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!