CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





A FOST TATĂL MEU. Jurnal de front- „Cantonați la Berețki, pe Bug”
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cantonați la Berețki, pe Bug 
  
29 octombrie 1941 
  
Ordinul primit de la comandament, adică: „ora șase a.m. deplasare în formație de marș” m-a făcut ca toată noaptea să mă chinuiesc, să mă trezesc aproape din oră în oră, îngândurat fiind de ce va urma... 
  
Femeile casei, adică gazda Alexia și fetița ei Sonia, s-au sculat odată cu mine, de la ora 4 să pregătească de zor merinde pentru drum, știind că plecăm la ora 6. Parcă pregăteau plecarea soțului și a tatălui nu a unui ofițer străin și dușman, totuși, lor și al armatei în care luptă soțul. 
  
La ora 4 și 30 a venit sergentul Boangher Ilie, comandantul piesei de brand nr. 1 care-mi aduce la cunoștință și-mi înmânează noul ordin care zice că „azi nu mai plecăm din cauza timpului nefavorabil dar la ora 8 este adunarea companiei”. Mi s-a luat o povară de pe suflet și mulțumit mă întorc pe partea cealaltă, așa cum se spune și adorm fericit „sforăind” până la 7 când mă trezește ordonanța să mă echipez pentru raport. 
  
La 8 este trecerea în revistă a evenimentelor, urmată de inspectarea echipamentelor și a armamentului. Băieții mei se prezintă bine, ca de obicei. Alții săracii, înjurături, bătaie și alte pedepse,curg ca-n cazarmă. 
  
La 9,30 scap de corvoadă și mă înapoiez la cameră. Hazeaica mea, gazda Alexia, îmi pregătise masa, friptură cu cartofi, cum n-am mai mâncat de când am plecat de acasă, pâine de casă, murături asortate, toate excelente. Se scuză și întorcându-mi dosul apetisant, se apleacă cotrobăind pe sub pat, de unde se ridică triumfătoare cu o sticlă din care-mi toarnă într-un pahar de vin de 150 ml, votcă până mi-l umple, apoi își toarnă și ea unul la fel și ridicând paharele, urăm fiecare pe limba noastră, ea pentru Petruța, eu pentru „ciolovecul” ei care era dus la „voina” război, ca și mine. Sonia nu era acasă… Fusese trimisă la o rudă, tot în sat… 
  
Mâncăm împreună, cu poftă, după votca băută…Între timp, neinvitați, sosesc la ușa casei unde eram cartiruit colegii Nicolăescu, Traian Conea și Iulică Stroie,comandanții plutoanelor II și III mitraliere, care se auto invită la masă și care nu se lasă până nu bat niște apropouri picante vis-à-vis de norocul meu de a găsi o gazdă frumoasă, nu ca ale lor. Bine că Alexia nu înțelege glumele lor...Ehiii! Fiecare cu norocul lui... Invidioși, ce să le ceri? 
  
După masă, Bădoi se apucă să-mi spele rufele și eu, profitând de împrejurare, mă scuz față de camarazi, că am de scris acasă mai multe scrisori, ca să rămân singur. Pleacă cu toții la plutoanele lor și apoi la gazde să se odihnească. Cine știe ce ne așteaptă mâine. Deocamdată, vorba unui mucalit…trăiește-ți clipa…! 
  
Scriu acasă, Petruței și lui tata, apoi surorilor, la București Antonicăi și la Făurești, Anetei. Scot fotografiile, la cererea Alexiei și Soniei care se întorsese din vecini. La vederea pozei Petruței, spune că este frumoasă „E frumoasă bruneta ta- Красивая брюнетка в вашей” și că seamănă cu mine. Când văd și șuvița de păr dată de ea la plecarea din Craiova, încep să plângă amândouă spunând că și ai lor sunt plecați pe front și nu știu nimic de ei de la începutul războiului.( Они усыпялись на фронт и ничего о них не знают.) 
  
Bădoi mi-a spălat rufele, le-a uscat și s-a apucat să le calce cu un fier cu cărbuni. Alexia nu-l lasă și le calcă ea și plânge. Lângă ea, Sonia le împăturește și plânge tăcut, poate gândind la tatăl ei. 
  
Pe la 4 termină cu călcatul și eu cu scrisorile. Vecina ne aduce grâu fiert - colivă și lapte cald. Mâncăm în tăcere, fiecare cu gândurile lui. 
  
Sunt chemat la comandament. În fine, aflăm că a venit ordin de la comandamentul brigăzii și s-a hotărât ca să ne continuăm marșul peste Bug, unde vom avea cantonamentul și însărcinarea „ca trupă de ocupație”. Mâine plecăm. Îmi pare rău de aceste femei cu suflet larg și bun. M-au primit, m-au tratat și m-am simțit ca acasă. Ne-a înfrățit necazul, durerea și nenorocirea adusă de război și de singurătate. 
  
Gândul meu totuși este plin de acasă, de Petruța. Închid ochii și o văd lângă mine, plânsă dar frumoasă, așa cum am lăsat-o când am plecat. O văd des în poza de „ vinovată” recunoscându-și numai din privirea galeșă, greșeala închipuită, făcută fără voie. Cât de rău îmi pare că am putut-o supăra cândva ! S-o am acum lângă mine, jur că n-am s-o mai supăr niciodată. Mi-e dragă, o iubesc, și-mi pare un veac trecut de la despărțire și o veșnicie până o voi revedea. Dar nu mă descurajez. Am mare încredere în mine și sunt sigur că mă voi întoarce cu bine, acasă, lângă ea și lângă ai mei, pentru că n-am nimic de reproșat. Am făcut și voi face numai bine. Chiar și în aceste clipe, pe aceste locuri, fac numai bine… 
  
Cu soldații, mă port ca un frate mai mare și ei mă iubesc, mă ascultă, mă respectă și au încredere în mine. Le-am arătat în lunile care au trecut de când suntem plecați de acasă că dacă fac bine ce le spun, o să aibă o viață cazonă mai bună decât alții, de la alte subunități, care au pățit-o. Dar, vorba proverbului ”dormi așa cum îți așterni„ este valabilă și aici. 
  
Referinţă Bibliografică:
A FOST TATĂL MEU. Jurnal de front- „Cantonați la Berețki, pe Bug” / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3288, Anul X, 01 ianuarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!