CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





SULA - din volumul ZÂMBETE AMARE - ED. HOFFMAN - 2019
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SULA 
  
Parohia era așezată pe dealurile Boghii, un sătuc atârnat pe coasta împădurită cu drumurile prăfuite, neamenajate încă. Deplasările, indiferent de distanțe, se făceau cu șareta trasă de un cal, dacă era vorba de una sau două persoane, sau cu căruța dacă erau mai mulți călători care aveau bagaje sau greutăți. Șareta era mijlocul de locomoție ideal și comun pentru popi, veterinari sau moașe comunale. 
  
Parohia Boghea, unde preot paroh era de ani buni, popa Aurel Constantinescu – cunoscut de săteni ca Grasu, se întindea peste dealurile vălurite acoperite pe care se întindeau cele patru sate ale parohiei: Bauru, Boghea, Ciocănești și Gorunești. 
  
Părintele protopop Chervasie trebuia să facă o inspecție de rutină în parohie. Între noi fie vorba, popa Aurel era un adevărat popă în sensul bun al cuvântului, dar Neluța soața din dotare și preoteasă vigilentă, era cea care fixa ”tarifele„ pentru serviciile religioase prestate în parohie de tata popa...fiind atentă mai ales la ofrandele aduse în coșuri de dreptcredincioase și puse cu evlavie pe masa largă din biserică, la pomeni și parastase, păresimi și alte sărbători creștine... 
  
De la Drăgășani, unde era sediul Protopopiatul de care aparținea parohia popii Aurel, părintele protopop Chervasie nu putea ajunge la Boghea decât pe șosea, cale de peste 50 de kilometri, peste dealurile Gușoienilor și Beicăi, sau cu trenul până la Balș, de acolo trebuind să fie preluat și urcat într-o căruță, trăsură sau șaretă, mijloace de transport cu tracțiune hipo, la dublu sau simplu, după posibilități… 
  
Protopopul, om bisericos și cu mare greutate, a preferat cea de a doua alternativă, cea cu trenul, de frica hurducăturilor provocate de mersul îndelungat cu căruța pe drumurile desfundate și neamenajate, dăunătoare multelor kilograme din dotarea trupului preacuviosului Chervasie... 
  
La Balș, în spatele gării, aștepta șareta coanei Neluța preoteasa, moașă comunală, cu șaretă de serviciu la scară...venită din viul nopții ca să nu rateze întâlnirea cu mai marele soțului… 
  
Vine personalul de 7 așteptat, vine și sființia sa protopopul Chervasie cu mitra pe cap, îmbrăcat în rasă, încins cu brâul roșu, lat, peste burdihanul uriaș pe care odihnea crucea de protopop. Cu mare sforțare se urcă în șaretă, lângă coana Neluța, stăpâna absolută a frâielor iepei Steluța și, mai la pas, mai la trap ușor unde permitea drumul, se îndreaptă prin Oboga, Călui și Știrbei cotind la Dobriceni pe drumul Aninoasei, spre Boghea. 
  
Își făcuseră bine socoteala. De la gară la biserică, era cale de vreo douăj* de kilometri care fără întâmplări neprevăzute putea fi parcursă în vreo trei ore așa că pe la vremea citirii Cazaniei, spre sfârșitul slujbei, puteau ajunge în parohie, pentru inspecție... 
  
Timpul trece, drumul se derulează sub copitele iepei și tala - tala, ba de una, ba de alta, ajung la dealul Baurului, unde drumul urcă abrupt cale de vreo doi kilometri, spre Perăt, de unde mai este o aruncătură de băț până-n Boghea. Steluța trage din greu șareta cu cei doi care, Doamne Sfinte, nu se puteau lăuda că țin dietă... 
  
Cam prin dreptul Pădurenilor, la un hop, chinga de sub burta iepei cedează, oiștele zboară către cer aruncând spre colbul drumului, unul peste altul pe cei doi. Noroc cu coana preoteasă, mai zvârlugă cu mai puțini ani, se ridică scuturându-și fusta și cu greu, din cauza multelor kilograme de sub sutană, saltă pe părintele Chervasie din praful drumului, și-l așază oftând pe buza șanțului... 
  
-Ce făcuși, coană prioteasă...? 
  
-Belea mare, sfinția-ta ! spuse coana Neluța după ce analiză doct, stricăciunea... 
  
-Ei, ce este? Ce s-a întâmplat ? 
  
-S-a rupt chinga...Era cam putredă! O rezolv mintenaș ! 
  
Știa ea ce știa...poate o mai pățise, așa că încrezătoare ridică capacul cutiei din spatele șaretei, unde credea ea că găsește un cap de sârmă sau ceva ca să dreagă chinga. Sârmă da, dar cu ce să găurească pielea groasă a chingii? 
  
-Hai mai cu grabă, coană preoteasă, că ne apucă aici prânzul mare și se termină și slujba... 
  
-Fac și eu ce pot, sfinția ta, dar...îmi trebuie o sulă... 
  
- La mine ceri sulă, fato, la mine care, deh, de mult am fost...iertat ? 
  
-Ptiuuuu! Numai la prostii vă gândiți, voi bărbații, chiar dacă sunteți fețe bisericești! O dădu la per-tu coana Neluța, surâzând din colțul gurii... 
  
-Hai, lasă lasă ! o îmbună prea sfinția sa, dându-și jos de pe burtă brâul episcopal și dându-l preotesei să-l folosească drept chingă... 
  
După atâta trudă, se cuvine o leacă de odihnă la umbra îmbietoare a păduricii de la Perăt...de care profitară din plin călătorii mult încercați... 
  
Spre seară, la casa parohială, ajung coana Neluța și sfinția sa, obosiți, în șareta trasă de Steluța, mândră de chinga sa nouă, din brâul roșu, episcopal... 
  
Așa e când n-ai sulă, atunci când ai nevoie...te descurci și cu ce ai… 
  
Referinţă Bibliografică:
SULA - din volumul ZÂMBETE AMARE - ED. HOFFMAN - 2019 / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3157, Anul IX, 23 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!