CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





A FOST TATĂL MEU - JURNAL DE FRONT V -„Războiul își arată colții” urmare
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
30 septembrie 
  
Ziua se scurge monoton. Cât este lumină, domneşte o linişte sufocantă, desăvârşită, fără schimburi de focuri. Soldaţii au început să sape tranşee care să lege între ele adăposturile individuale, astfel că servanţii unei piese, fie mitralieră, fie brand, să comunice între ei fără frica vreunui glonţ ucigaş tras dinspre liniile inamice de lunetiști. 
  
La sfaturile mele, care fusesem instruit la Şcoala de ofiţeri, le-am sugerat să lărgească adăposturile pieselor, astfel încât toţi servanţii piesei respective să stea la un loc . Asta mai mult pentru menţinerea unui tonus pozitiv, ştiut fiind că izolarea duce la gânduri negre despre situaţia celor de acasă. . 
  
Seara, târziu, după ce se lăsa bine întunericul, când ni se aducea mâncarea şi apa din spatele liniei frontului, de la 3-4 km unde erau amplasate bucătăriile de campanile, se simţea o oarecare mişcare şi agitaţie, care înceta de îndată ce primeam gamela cu ciorbă, bidonul cu apă, pâinea şi tutunul pentru o zi. Mâncam pe genunchi, fapt care m-a făcut să dispun lărgirea adăpostului unde îmi instalasem punctual de comandă al plutonului. Alături de mine, aici îşi petreceau ziua telegrafiştii şi ordonanţa mea. Eram deci patru bărbaţi, care trebuiam să ne gospodărim şi să petrecem cine ştie cât timp împreună. Aşa că era imperios necesar să amenajăm adăpostul pentru a ne simţi ca niște oameni, nu ca animalele. 
  
1-10 octombrie. 
  
Timpul trece, se scurge monoton şi foarte încet. Îl petrecem în adăpostul nostru pe care am început să-l amenajăm gospodăreşte, fiecare aducându-şi contribuţia cu idei inedite. Într-un colţ al adăpostului, pe care l-am lărgit cam cât o cameră de 3-4m, am construit o masă din lăzi de proiectile pe care mâncăm sau întindem hărţile. Funcţionează şi ca o sufragerie, din care pleacă lăcaşurile de dormit individuale. 
  
Patul meu a fost modelat în pământ de Bădoi, cam 30 cm de la podea, un prici aşternut cu iarbă uscată, peste care a întins mantalele dezbrăcate de pe morții găsiți, șipe care i-am îngropat, iar ca pernă a încropit un căpătâi umplut cu frunze de la tulpinile de porumb despănușate. Este foarte odihnitor să stai întins, după o veghe de câteva ore, în frigul şi noaptea de afară. 
  
De căldură nu avem nevoie, deoarece la aproape doi metri sub pământ este destul de cald şi cum nu ne puteam permite să ne dezbrăcăm, una peste alta, ne descurcăm. Ordonanţa mi-a montat şi o foaie de cort drept draperie, astfel că am şi puţină intimitate. 
  
11 octombrie. 
  
Aşa cum am mai spus, batalionul nostru era în linia a II a a frontului, la circa 300 metri de linia I. Pe la revărsatul zorilor, cred că era 6 şi 30, am primit ordin să pornim la atac, pentru a ajunge pe aceeaşi linie cu celelalte batalioane. Nu ştiu cine a dat acest ordin că a fost total nechibzuit. Inamicul a observat mişcarea şi tot focul a fost concentrat pe batalionul nostru, producându-ne mari pierderi de oameni şi de materiale Acum a fost rănit consăteanul, Bulga Dumitru, care făcea parte din plutonul meu. Înaintam târâş adăpostindu-ne în gropile de obuze care explodau de jur împrejur, când l-am auzit pe Dumitru ...” Of maaamăăă, mă loviră, ce mă faaaac “ şi mai apoi …“ nu mă lăsa domnule învăţător să mor pe aici “. Cum să-l las? L-am luat în spate şi l-am târât mai la adăpost într-o groapă, de unde a fost preluat de brancardieri şi dus la spitalul de campanie. 
  
După terminarea atacului, m-am dus să-l văd. Fusese operat imediat. Rana nu era prea periculoasă. O schijă îi intrase în abdomen în partea stângă, puțin deasupra șoldului, fără să atingă organe vitale, dar s-a învârtit de o lună de zile de spitalizare. Începuse să-mi sărute mâinile de bucurie că mă interesez de soarta lui, că nu l-am lăsat acolo să moară, sau să fie omorât de ruşi, care nu luau prizonieri răniţii ci-i împuşcau. Ba chiar a avansat propunerea să-i fac raport ca necombatant ca să se întoarcă acasă, la Veta şi la cei doi copii ai lui, Costică şi Nini. Nu depindea de mine asta. 
  
12 octombrie 
  
Ne-am instalat pe noua poziţie. Câştigasem aproximativ 500 de metri, dar pierdusem atâţia oameni şi material de front. Am dat raportul pierderilor. Pe lângă Dumitru al meu, din pluton mai lipseau ochitorii de la piesa trei, caporalul Mutu Florea şi sergentul Gheorghe Ilie, contingent 1940, deci de numai 21 ani, amândoi din Cârlogani, peste deal de Morunglav. Soldaţii şuşoteau că, la pornirea bombardamentului din partea ruşilor, cei doi consăteni, înspăimântaţi, o luaseră la fugă înapoi. La apelul de seară ei nu s-au prezentat şi cum nu au apărut pe lista răniţilor ca Dumitru sau a morţilor cum s-a întâmplat la plutonul III, au fost daţi în urmărire ca dezertori. Am aflat de la comandantul companiei că au fost prinşi de jandarmi în spatele frontului şi arestaţi. La mulţi ani după război, prin 1953, când Puiu a fost operat de apendicită, l-am întâlnit pe fostul meu sergent Gheorghe Ilie din Cârlogani, ca administrator la Spitalul Balş. Tot de la el am aflat şi de caporalul Mutu Florea, care trecând prin multe peripeţii, a ajuns în Franţa unde s-a înrolat în trupele de rezistenţă franceze. A luptat în Algeria, a fost rănit, decorat ajungând colonel şi pensionat ca veteran al Legiunii Străine. 
  
La noi, dezertor, în Franţa erou. Asta-i viaţa! 
  
Referinţă Bibliografică:
A FOST TATĂL MEU - JURNAL DE FRONT V -„Războiul își arată colții” urmare / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3076, Anul IX, 03 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!