CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





A FOST TATĂL MEU,- Jurnal de front IV- În prima linie, urmare din ed.3953
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Luni, 22 septembrie . 
  
Nu ne-a fost să rămânem în Plop Ştiubei, aşa cum speram. De dimineaţă am pornit-o în marş forţat spre Tighina. O parte din drum, am mers paralel cu calea ferată, dar de la Chircăeşti am mers numai pe câmp, pe drumuri de tarla, desfundate, fapt care ne-a încetinit mult deplasarea. 
  
Pe seară am ajuns şi am rămas pe malul drept al Nistrului, până noaptea târziu, când am trecut apa pe un pod de dube sau pontoane militare,ridicat peste noapte de geniști şi ne-am continuat marşul pe valea unui râu cu apa mâloasă până aproape de satul Vasilikova, unde am primit ordin să oprim înaintarea,să campăm şi să ne camuflăm din cauza avioanelor care încă de ziua începuseră să ne dea ocol. 
  
Marţi 23,- sâmbătă 27 septembrie 
  
Aici, la Vasilikova, am rămas camuflaţi câteva zile, aviaţia inamică ținând sub observație zona încontinuu. Aşa cum am mai spus, eram camuflaţi de câteva zile într-o vale,a râului, la margine de sat. Aviatorii cercetaşi ruşi, au observat caii legaţi la conoveţe şi ca urmare a atenționării, aviaţia inamică a declanşat un atac mai mult de tatonare, dezlănţuind un bombardament, mai mult de intimidare, care nu s-a soldat cu pierderi de vieţi, ci numai câteva distrugeri minore ale echipamentelor, care au fost remediate imediat. 
  
Eram în apropierea frontului Odessei, pe dealurile Dalnicului, unde avuseseră loc în zilele trecute foarte grele lupte pentru ocuparea orașului port. . 
  
Liniştea nopţilor era tulburată necontenit de tragerile tunurilor, asemănătoare trăsnetelor grele şi puternice care ating şi doboară la pământ copaci uriaşi, de pocniturile scurte ale armelor individuale, sau lungi şi continue ale mitralierelor grele sau ale puştilor mitraliere. Din când în când, cerul era brăzdat de traiectoria rachetelor, care se ridicau, făceau o curbă largă şi coborau ca paraşutele spre pământ, luminând frontul. De când se lumina de ziuă și până noaptea, rămâneam în adăposturile camuflate din cauza raidurilor aviaţiei, care trăgea în tot ce mişca. Aveam consemn să nu ne demascăm cumva. Cei pe care trebuiau să îi schimbăm, erau încleştaţi în luptă şi frontul nu putea să fie schimbat, decât dacă era o oarecare acalmie. În tot acest timp, am făcut în adăposturi instrucţie tactică, pentru luptele care ne aşteptau. 
  
28 septembrie 
  
În noaptea de 28 spre 29 septembrie, la ora 10, am primit ordin de deplasare şi luarea în primire a poziţiei de luptă, pe front, în linia întâi. 
  
În adăpostul comandantului de companie, am fost convocaţi toţi comandanţii de plutoane din compania noastră şi comandantul, căpitanul Datcu Anton, ne-a arătat pe harta frontului unde trebuie să ne deplasăm şi să ne luăm în primire sectoarele de front. În cea mai mare linişte, plutoanele pe grupe cu armamentul pregătit, ne-am deplasat și am luat în primire poziţia de la Regimentul 30 Muscel, care fusese decimat la propriu. Pe drum, întâlneam soldaţi înveliţi în pături, îmbrăcați încă cu ţinutele de vară cu care intraseră în luptă, acum rupte şi murdare, prea subţiri ca să-i apere de frigul timpului, cu feţele negre şi speriate, pe care numai albul ochilor se distingea, retrăgându-se în spatele frontului, la refacere. Ofiţerii regimentului amintit, ne-au condus pe poziţii şi ne-au dat toate informaţiile necesare în legătură cu inamicul. 
  
În faţa noastră era o mare de întuneric prin care parcă licărea ceva. Cred că inamicii ruşi făcuseră focuri în tranşee ca să se mai încălzească. Era totuşi sfârşit de septembrie şi stepa rusă se făcea simţită cu un vânt parcă tăios şi aprig. 
  
Am amplasat brandurile, orientându-le spre inamicul din faţă, la care nu se observa nici-o mişcare, dând ordin ca fiecare ostaş să-şi sape câte o mască individuală, conform regulamentului de front. 
  
Poziţia Regimentului 30 Muscel fusese părăsită la vreo 30-40 metri mai în spate, fiind o ruină din cauza bombardamentelor suferite. Eram acum într-un lan de porumb necules, cu drugi mari şi boabe gălbui aşa-zisele „ dinte de cal “. Din loc în loc se întâlneau pârloage cu sulfină şi costreie, înalte de nu te vedeai din ele, chiar dacă erai în picioare. Erau bune lujerele acestea, că smulse din pământ aşa uscate de brumă, erau numai bune de aşezat frumos unele peste altele pe fundul gropilor, ca nişte saltele. Păcat că nu le puteam scutura de semințele minuscule care se strecurau pe la guler, pe piele, producându-ne iritații și scărpineli continue. 
  
Mi-am săpat şi eu o groapă cu lopata Lineman pe care o purtam fiecare soldat la şold şi până la ziuă am acoperit-o cu lăzi goale de muniţie, sprijinite de armele găsite împrejur, pe pipăite şi la lumina rachetelor, în loc de căpriori şi de grinzi. Deasupra am pus pământ, iarbă şi drugi de porumb. Am avut ceva de lucru, dar am reuşit să-mi fac un adăpost individual confortabil și bine camuflat. 
  
În toiul nopţii, căpitanul Datcu, comandantul companiei, trecând în inspecţie pe poziţie, m-a ameninţat că mă împuşcă. Cam bănuiam eu motivul. Unii ostaşi, cum şi-au terminat adăpostul individual au început să tragă ”ca la nuntă „ spre focurile pâlpâinde ale ruşilor. Până să apuc eu să dau ordin de încetare a focului, deoarece dădeau posibilitate ruşilor să ne descopere poziţia uşor avansată faţă de cea cunoscută de ei din zilele trecute, doi ţigani din Coşoveni, veri primari, terminaseră în câteva minute rezerva de muniţie. Lucrurile s-au adeverit a doua zi de dimineaţă, când ne-am și văzut atacaţi de o mitralieră grea inamică ce trăgea direct pe amplasamentul piesei de brand nr. 1, cei doi ţigani fiind servanţi aici. Cu toţii au scăpat cu o spaimă teribilă, cei doi tremurând din toate încheieturile, galbeni ca turta de ceară. Luaţi la boabe mărunte, au mărturisit că un caporal hâtru, le-a spus că dacă termină muniţia vor fi recompensaţi, poate chiar să fie lăsați la vatră. Aşa că, nemintoşii, au făcut-o. 
  
29 septembrie 
  
Am ordonat schimbarea amplasamentului reperat de ruși din cauza țiganilor zeloși şi am intrat în linişte. Cei doi tuciurii, au fost pedepsiţi de camarazi, punându-i să le sape tuturor, adăposturile individuale, ţiganii supunându-se fără să crâcnească. 
  
Adăpostiţi şi camuflaţi în sulfina înaltă şi de porumbii neculeşi, mai întâi numai cu privirea, apoi strecurându-mă târâş, am cercetat împrejurimile amplasamentului actual al plutonului meu, târându-mă în față cam 20-30 de metri, spre inamic. Eram în așa-zisa „ țară a nimănui”. Peste tot erau aruncate arme, lăzi de cartuşe sparte şi proiectile trase, saci de merinde, gamele iar puţin mai departe, un mort, primul mort întâlnit, umflat din cauza timpului trecut de la deces, fără cap, la gât cu o droaie de muşte verzi, care amuşinau sângele uscat. Priveliştea ce mi se arăta în faţa ochilor m-a impresionat profund, războiul dezgustându-mă, gândind că poate şi noi vom avea aceeaşi soartă. Cine era mortul? Unde-i era capul? Ce familie îl va plânge? 
  
În timpul zilei pe linia frontului era o linişte desăvârşită. 
  
Referinţă Bibliografică:
A FOST TATĂL MEU,- Jurnal de front IV- În prima linie, urmare din ed.3953 / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3065, Anul IX, 23 mai 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!