CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





A fost tatăl meu - Norii negri ai războiului - ( urmare a ed. 2993 din 12 martie a.c.)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Norii negri ai războiului 
  
În țară liniştea era aparentă. În aer pluteau norii negri ai războiului. Sub pretextul instruirii armatei române, în urma alianţei făcute cu Hitler şi Germania hitleristă, guvernul ţării condus cu mână de fier de generalul Ion Antonescu a permis trupelor fasciste să intre în ţară, instalându-se în principalele zone industriale ale ţării, în special în zonele petrolifere. Al doilea război mondial a început în momentul în care acțiunile agresive ale Germaniei și Japoniei au devenit de netolerat pentru vecinii lor sau pentru țările cu care intrau în competiție pentru sferele de influență. Aceste acțiuni agresive au continuat mai mulți ani, fiind în cele din urmă contracarate prin acțiuni armate, după invazia Poloniei în Europa și a Chinei în Asia. 
  
În ambele cazuri, atacurile au fost pornite de elitele militariste ajunse la putere în deceniile care au precedat războiul, animate în acțiunile lor de ideologii expansioniste și rasiste. Căile și motivele pentru care militariștii au ajuns la putere au diferit de la țară la țară, dar aveau unele similarități. 
  
”Fascist„ este un termen destul de cuprinzător care descrie un grup naționalist de extremă dreaptă, care a cucerit puterea în mai multe țări europene în anii antebelici. Din multe puncte de vedere, fascismul vedea armata ca pe un model pentru organizarea societății. Țările fasciste erau puternic militarizate, iar nevoia pentru eroismul individual era o parte importantă a ideologiei fasciste. Fasciștii credeau că războiul este o forță pozitivă de dezvoltare, și de aceea erau nerăbdători să participe la un nou conflict european. 
  
Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de către Germania la 1 septembrie 1939. Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez, declarând război Germaniei două zile mai târziu, pe 3 septembrie. 
  
Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi, dar datorită diferențelor de fus orar, ele au fost primele care au intrat în război, nu englezii. Canada a urmat o săptămână mai târziu, pe 10 septembrie. 
  
Polonia, care reușise doar o mobilizare parțială, având armata echipată cu arme depășite moral, bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă, fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor, a fost rapid înfrântă de ”Wehrmachtul„ german, superior la toate capitolele, din punct de vedere numeric, al armamentului și tacticilor, a fost atacată concomitent, din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior. 
  
În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop, Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie, iar la 22 septembrie Polonia capitulează, teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS. Guvernul polonez s-a exilat în România, împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze. 
  
Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie. În ciuda alianței care-i lega de Polonia, după declararea războiului, Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste, cu excepția unei încercări de mică amploare, o operațiune militară terestră franceză desfășurată în Saarland în sectorul de apărare al Armatei I germane în perioada 7 – 16 septembrie 1939. La atac au participat 40 de divizii, dintre care una de blindate, trei mecanizate, 78 de regimente de artilerie și 40 batalioane de tancuri. Ofensiva a fost oprită, iar forțele franceze au fost obligate în cele din urmă să se retragă datorită contraofensivei germane de pe 17 octombrie. urmat de retragere. Această situație a durat până în mai 1940, fiind cunoscută cu numele de ”războiul ciudat„. 
  
Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată. Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei. Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani. Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor, capitaliștii, se confirmau, aceștia încăierându-se între ei. Mai mult, Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei, ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri. În timpul acestei acțiuni aproximativ 22.500 de cetățeni polonezi au fost executați în trei locuri diferite în primăvara anului 1940. Majoritatea celor uciși erau ofițeri capturați ca prizonieri de război în timpul războiului polonez de apărare din octombrie 1939. Cum sistemul polonez de recrutare cerea tuturor absolvenților unei universități să devină ofițeri în rezervă, rușii au reușit prin acele asasinate să distrugă o mare parte a intelectualității poloneze. 
  
Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie, începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă”, încheiat în martie 1940. 
  
La 22 iunie 1941, Germania nazistă ajutată de armata română şi de cea italiană în principal, a declanșat Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice - cea mai mare invazie din istoria omenirii. Marele Război a început prin atacul-surpriză al unităților de panzere, tancuri germane, care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest, capturând sau ucigând sute de mii de oameni. 
  
Rușii au aplicat tactica „pământului pârjolit” în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene, pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane. Centrele industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia, în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste. 
  
Armatele germane au început atacul pe trei direcții: spre nord, pentru capturarea orașului Leningrad, către sud, pentru cucerirea Ucrainei, a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru, pentru cucerirea capitalei sovietice, Moscova. 
  
Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică, dar și una propagandistică importantă. Armata germană şi implicit aliaţii ei, nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată, fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești, așa cum a pățit-o și Napoleon cu 130 ani mai înainte. 
  
Contraatacurile rusești i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei, debandada retragerii trupelor germane fiind cu greu evitată. Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste. Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice, la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa, la 25 iunie, și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944. 
  
Naziștii au făcut apel la sentimentele identității, superiorității și drepturilor „îndreptățite” germane, sentimente care au jucat un rol determinant în declanșarea războiului, pentru reîncorporarea teritoriilor pe care le considerau „de drept” ale Germaniei. 
  
În noaptea de 22 iunie 1941, duminică spre luni, a fost decretată mobilizarea generală, iar armata română aflată cartiruită pe graniţă, a primit comanda generalului Ion Antonescu. În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, la ora 02:00, Armata Română primește de la generalul Ion Antonescu legendarul ordin: „Ostași, treceți Prutul!" România intra la ora aceea în războiul de eliberare a Basarabiei și Bucovinei de Nord de sub criminala ocupație a Uniunii Sovietice, provincii răpite prin Pactul Ribentropp - Molotov semnat la 23 august 1939. România pierduse, pe lângă Basarabia și Bucovina, și Transilvania de Nord, dar și două județe din sudul Dobrogei, Caliacra și Durostor. La declanșarea ostilităților, ordinul de atac al generalului Ion Antonescu suna astfel: 
  
-„V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele naționale, să vă duc la biruință, să șterg pata de dezonoare din CARTEA NEAMULUI și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. Ostași, vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți! Reimpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre...! Ostași! Plecați azi pe drumul biruinței lui Stefan cel Mare, ca să cuprindeți cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoșii voștri cu lupta lor. Înainte! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptății și zid de apărare creștină. Fiți vrednici de trecutul românesc!” 
  
În noaptea de 22 iunie 1941, duminică spre luni, a fost decretată mobilizarea generală. Regimentul din care făceam şi eu parte, 26 infanterie Craiova, a rămas în garnizoană, dar la 28 iunie, pe când eram în grădină împletind funiile de ceapă şi de usturoi împreună cu Petruţa, am auzit la poartă talanga bătută de Ghiţă Briceag, gardianul primăriei. 
  
Cu sufletul strâns, parcă prevesteam, am primit anunţul că am o telegramă. Am deschis-o şi prevestirea s-a adeverit. Era ordinul de mobilizare şi trebuia să mă prezint la regiment, în 24 ore de la emitere. Deja trecuse o zi. Mai aveam una. Ordinul de mobilizare era „A.S.1 cu 3 stele”, deci urgent. 
  
În ziua de 26 iulie 1941, diviziile 2 cavalerie şi 25, 51, 150 puşcaşi – ultimele unităţi ale Armatei Roşii aflate pe pământul Basarabiei – s-au retras peste Nistru, pentru a nu cădea în încercuirea forţelor româno-germane. Momentul consfinţea încheierea operaţiunilor militare desfăşurate pentru eliberarea teritoriilor cedate de România ca urmare a ultimatumului sovietic din vara anului 1940, dar nu şi încheierea participării Armatei Române la cel de-Al Doilea Război Mondial. 
  
Am lăsat totul baltă şi cu inima strânsă, înconjurat de cei dragi, mi-am pregătit cufărul militar şi a doua zi, 24 iunie, la prima oră am fost prezent la regiment. M-am dus direct la Compania mea, Compania 5 plutonul de branduri 61. După ce am primit efectele militare, echipaţi ca de război, am început instrucţia şi pregătirea de luptă specifică în partea de est a oraşului, pe dealurile de la Hanul Doctorului, în vederea plecării pe front. 
  
Din cauza ploilor torenţiale şi interminabile din perioada aceea, apele vijelioase au distrus şosele şi poduri și, după numai trei săptămâni de instrucție, am fost demobilizaţi „ până la noi ordine”. 
  
În timpul acestei scurte mobilizări, am locuit în gazdă, fiind ofiţer nu eram obligat să dorm în unitate, la măcelarul Ilie Muja, un muntenegrean căsătorit cu o bulgăroaică de pe strada Buciumului, împreună cu Mateescu Aurelian de la Ghioroiu şi Badea Marin de la Buzduc. Nea Ilie ne primea seara numai cu grătarul sfârâind, şi după ce destupam câteva sticle aduse de noi de la popotă, începea să ne cânte din fluier iar lelea Sultana, de loc din Calafat, cânta minunat cu vocea. 
  
Deci, ne-am întors la casele noastre. Credeam că am scăpat de data asta. Am stat acasă de la 18 iulie, până pe 9 septembrie. . 
  
În luna august, la chemarea socrilor, am plecat la Galaţi. Am văzut atunci acest oraş moldav de la vărsarea Siretului în Dunăre, cu străzile lui ca spiţele unei roţi, care se terminau pe faleză. Oraşul avea o reţea de tramvaie pentru transportul în comun. 
  
Într-o după-amiază, la întoarcerea dintr-o excursie pe malul Brateşului, un lac superb din nordul oraşului, Petruţa, care era gravidă în 6 luni, s-a împiedicat şi a căzut pe burtă, lovindu-se tare. Imediat nu a avut nimic, dar urmările accidentului au ieșit la iveală, la naştere, în noiembrie 1941, pe când eu eram pe front, când a născut o fetiţă care a decedat, fără a fi botezată măcar, după numai o zi de la naştere. 
  
Era vacanţa de vară. Împreună cu nea Nicu, am făcut reparaţiile la şcoală, am supravegheat văruitul şi curăţenia care s-a făcut cu copiii şi părinţii acestora. Ne pregăteam de deschiderea noului an şcolar 1941-1942. 
  
La 9 septembrie, am primit din nou ordin de chemare pentru mobilizare. Mărturisesc acum că nu am avut nici-o teamă, deşi despărţirea de casă, de soţie, a fost dureroasă. Nu am stat în unitate decât o singură săptămână, perioadă când au fost puse la punct toate elementele unei iminente intrări în focul luptelor de pe front. 
  
La 18 septembrie 1941 am fost îmbarcaţi în trenul care avea să ne ducă pe front. Despărţirea în Craiova de Petruţa, de toate rudele, de locurile pe unde peregrinasem până la vârsta asta de 31 de ani pe care îi împlineam în decembrie, sosirea pe front, le voi depăna amănunţit în paginile următoare, sub forma unui jurnal, să-i zicem... „Jurnal de front”. 
  
Referinţă Bibliografică:
A fost tatăl meu - Norii negri ai războiului - ( urmare a ed. 2993 din 12 martie a.c.) / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3012, Anul IX, 31 martie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!