CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





A fost tatăl meu - La Şcoala de Ofiţeri de Război urmare din nr. 2892 / 1 dec 2018
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La Şcoala de Ofiţeri de Război 
  
Aşa cum stabilisem cu prietenii, viitorii mei camarazi la Şcoala de Ofiţeri, ne-am întâlnit în gară la Balş, pe 30 mai. Mă înțelesesem cu Aurică Mateescu să vină de seara şi să doarmă la noi, așa că a doua zi, dis-de-dimineață, am urcat în trăsura cu coviltir și roți îmbrăcate cu manșoane de cauciuc a lui Ion Bărbulescu și am pornit spre Balș. 
  
Marin Badea care se urca în tren de la Halta Toporaș trebuia să ne rezerve locuri într-un compartiment de clasa I. Nefericitul de Luculescu ne aştepta deja pe peron, adus de un frate mai mare cu căruța, de la Strejești. 
  
Trenul trebuia să sosească în gară peste circa o oră, așa că am mers cu toții, la invitația lui Ion Chirinoiu la restaurantul din spatele gării. Vroia să ne arate pe drăguța lui, Zâna fata patronului, de care se îndrăgostise tot făcând cărăușie la gară, dar pe care părinții o cam țineau din scurt, nefiind de acord cu legătura aceasta. Glumind cu Ion care se dădea de ceasul morții că este respins de părinții fetei, i-am promis că îi voi fi naș la cununie, dacă reușeste s-o ia de soție. Nu bănuiam atunci că nebunul de Ion are s-o fure pe Zâna și vrând-nevrând am să-i devin naș, 
  
Cu trenul prin Piatra Olt, Slatina, Pitești, după vreo trei ore de mers, am ajuns în capitală pe la ora prânzului, hotărând să rămânem peste noapte aici, în Bucureşti, pentru o ultimă escapadă tinerească înainte de încazarmare. Am început cu Cafeneaua Capşa, pe Calea Victoriei, colț cu strada Edgar Quinet, peste drum de Cercul Militar Național, unde poate fi vizitată și în zilele noastre. Capşa aducea regulat de la Paris mostre din cele mai noi produse de cofetărie, care erau repede introduse în fabricație, astfel că apăreau mereu noutăți, iar protipendada Bucureştiului se oprea la cofetărie pentru o prăjitură cu ciocolată, bomboneturi, sau pentru un pahar de vin, coniac sau lichior fin, provenite şi ele din toată Europa. Noi le-am preferat pe ultimele...cumpărând la plecare fiecare, câte o sticlă... 
  
Seara am hotărât s-o petrecem la Pescăruș, un restaurant select al Bucureștiului acelor vremuri, înființat de un nepot al lui Creangă, Horia, pe malul Herăstrăului, în 1938. 
  
Bucureștiul, după 1930, s-a dezvoltat ca un veritabil oraș capitală prin multitudinea de facilități de petrecere a timpului liber. Acei ani au fost, fără doar și poate, cea mai înfloritoare perioadă, plină de prosperitate și eleganță. El a fost denumit Micul Paris nu doar datorită influențelor culturale frantuzești, a preluării stilurilor arhitectonice frantuzești, a urbanismului haussmanian, a eleganței domnilor și domnițelor ce se plimbau la braț la Șosea, cât și a vieții de noapte oferită prin multitudinea de localuri și locuri de distracție mai mult sau mai puțin legale....Asemenea Parisului și Bucureștiul, Micul nostru Paris, nu părea să doarmă niciodată... 
  
Obosiți după o noapte de pomină, fără să dormim, amluat un tren încă din zori și am ajuns dimineață la Ploieşti, pe 1 iunie, prezentându-ne la Comandamentul Scolii de Ofiţeri de Război, de unde am fost repartizați la Blocul Infanterie nr. 6 unde am primit ținute de instrucție, am făcut cunoștință cu noua cazarmă, cu dormitorul companiei a IV a de peste 59 de paturi suprapuse, cu ofiţeri de carieră foarte severi, majoritatea nemți. Imediat, fără a avea timp să ne obișnuim cu noua locație, am început instrucţia militară şi de luptă specifică armei, infanterie, aruncătoare de mine, adică Branduri, din cale afară de grea şi epuizantă. 
  
În prag de război, armele din toate categoriile au cunoscut o dezvoltare fără precedent atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Ca armă personală am primit un Luger P08 numit și Parabellum dar instrucția propriuzisă am făcut-o pentru a conduce un pluton de mitraliere MG 34 șase guri de foc și trei aruncătoare de mine, numite și Branduri ( fabricate de Bardet et Brandt ), cum erau cunoscute Mortierele de 50 mm Mle 35. Aceasta armă prezenta o anume particularitate, adică era un mortier cu încărcare pe la culată 
  
Funcționarea brandului era asigurată de trei soldați, ochitor și doi servanți, care puteau să tragă între 10 și 30 de obuze de 950 grame pe minut la 700 – 1000 m. distanță, cu o încărcătură de azvârlire tip cartuș de 16 mm. Această armă era un mortier cu încarcare pe la culată, adică direct pe țeava de circa 70 cm, transportabil la cele 11 kg. ceea ce-i asigura o cadență mare. Cadenta de tir era între 8 și 12 lovituri pe minut dacă era acționată numai de un servant sau chiar de 30 de lovituri dacă era echipajul de trei complet.Eficacitatea era cu o înclinație a țevii de 20 – 45 grade la 800 – 1000 m la greutatea de 950 gr. per proiectil. 
  
Regimul de viaţă și instrucția spartană la care eram supuşi era foarte aspru, aproape insuportabil, din care cauză eram extenuaţi. Cu toate astea, vigoarea tinereţii de la 30 de ani şi viaţa ordonată au învins şi m-a făcut să rezist la toate frustrările la care era să fim supuşi în zilele de front pe care am reuşit să le trec, cât decât sănătos. 
  
În acest timp am avut şi de momente de aproximativă destindere, ca de exemplu, o călătorie cu trenul la Vălenii de Munte unde îşi desfăşura activitatea culturală marele Nicolae Iorga la Şcoala sa de Vară, dar nu să asistăm la prelegerile eminentului istoric ci pentru un cantonament de două săptămâni de aplicații și trageri cumuniție reală, într-un decor minunat de verdeaţă şi aer curat de munte între Drajna de Sus şi Drajna de Jos unde era situat terenul de instrucție și poligonul de trageri. 
  
Deşi făceam lungi marşuri de zi şi mai ales de noapte, foarte obositoare, presărate cu teme de luptă şi exerciţii de tragere cu tot felul de armament de infanterie şi artilerie uşoară, plictisitoare ba chiar dezgustătoare când aveau loc noaptea, premerse de sunetul strident al trompetei care anunţa alarma,am îndurat cu stoicism totul fiind convins că îmi vor fi de folos, cândva, cele îndurate. 
  
O faţetă plăcută a acestei instrucţii a fost cunoaşterea şi admirarea frumoasei văi a Teleajenului, cu instalaţiile petrolifere din împrejurimile Ploieştiului, Bucovul şi pădurea Strejnic unde în noiembrie 1940 aveau să fie asasinaţi cu cruzime de legionari, marele istoric şi om de aleasă cultură, Nicolae Iorga şi Virgil Madjearu, ilustru economist în Ministerul de Finanţe. 
  
Vremurile tulburi, pline de agitaţie politică ce prevesteau începuturile celui de al doilea război mondial, intrarea ţării noastre sub influenţa politico-militară a Germaniei hitleriste, care sub pretext că ajută la instruirea armatei române, aduseseră trupe de ocupaţie în ţară cu scopul de a ne domina viaţa politică şi economică, prevesteau ceva rău. 
  
În aceste zile şi condiţii tulburi, deoarece situaţia politică externă se agravase prin intrarea şi cotropirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către ruşi, la 28 iunie am fost declaraţi mobilizaţi toţi elevii Şcolii de Război de la Ploieşti. 
  
Situaţia noastră a fost incertă până la 29 august, când am fost scoşi din subzistenţă, trimişi la unităţile de care aparţineam, fiind înaintaţi începând cu data de 1 septembrie 1940 la gradul de plutonier T.R.cu Ordinul de Zi nr. 111 din 25 august 1940. 
  
Unitatea mea era cartiruită în comuna Cavadineşti din judeţul Covurlui, pe malul Prutului. Aici eram aşteptat şi prezentat imediat comandei Companiei a VIII a, căpitanului Neguţ Ion, ca viitor comandant de pluton Brand 60 mm ( aruncător de mine). 
  
M-am instalat foarte bine într-o cameră curată într-o căsuță chiar pe malul Prutului, unde, ca şi la Suraia pe Siret de unde venise unitatea mea, ostaşii săpau şanţuri antitanc şi adăposturi, care până la urmă s-au dovedit inutile, așa cum s-a văzut la declanșarea războiului, dar erau activităţi bine-venite pentru ocuparea timpului . 
  
Aici am luat cunoştinţă cu regret şi mare durere sufletească de criminalul Diktat de la Viena din 30 august 1940, când samavolnic se răpea Ardealul de Nord de către Ungaria hortistă ca recompensa Germaniei pentru aderarea Ungariei la acţiunile Axei Roma-Berlin-Tokio şi ca ameninţare la adresa ţării noastre în cazul că nu ar adera la acţiunile viitoare ale Axei (Germania, Italia şi Japonia). 
  
Clujul de care mă ataşasem şi Cubleşul unde funcţionasem ca învăţător între 1931 şi 1936 şi unde îmi făcusem atâţia prieteni, făceau parte acum din teritoriul cedat Ungariei. Gândindu-mă cu duioşie şi durere la cei dragi şi la cunoscuţii rămaşi acolo, le-am scris de pe malul Prutului o scrisoare de încurajare, cu promisiunea de a-i revedea. Când după treizeci de ani, în 1974 am avut ocazia să revăd acele locuri, am aflat că scrisoarea nu ajunsese. 
  
La începutul lui septembrie 1940, regele Carol al II lea a abdicat în locul lui fiind impus de regina mamă fiul acestuia Mihai, un semioligofren cu o vorbire greoaie, gângâită, cauză din care era poreclit şi gângul...Oare ce va mai fi ? 
  
Referinţă Bibliografică:
A fost tatăl meu - La Şcoala de Ofiţeri de Război urmare din nr. 2892 / 1 dec 2018 / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2938, Anul IX, 16 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!