CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Traditii >  





Obiceiuri parțial uitate - din volumul în lucru „ TRĂITE; VĂZUTE; AUZITE ”
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Obiceiuri parțial uitate 
  
Cele mai multe colinde și datini au legătură sărbătorile creștine și cu Anul Nou, dar și cu schimbarea timpului. Multe dintre datinile și colindele care au existat în trecut în satul meu, Dobriceni din fostul Romanați azi Olt,localitate la interferența a trei județe, Vâlcea, Dolj și Romanați, fiecare cu obiceiurile și tradițiile lor. Aceste obiceiuri,atât de vechi și frumoase nu se mai practică în totalitate, unele dintre ele fiind uitate. Din această categorie fac parte Irodul sau Vicleimul și Vasilica. 
  
În general, colindele se practicau de către copii și semnificau urările de sănătate, pe care ființele pline de candoare le făceau gazdelor cu ocazia înnoirii timpului. 
  
Este știut faptul că sărbătorile de Crăciun sunt la numai trei zile după solstițiul de iarnă, iar 1 ianuarie este ziua schimbării anuale a timpului. 
  
Descrise pe scurt, colindele din Dobriceni se practicau asfel: 
  
Moș Ajunul, este o colindă a băieților de 5-12 ani. 
  
La noi în sat cei de vârsta asta formam echipe de 3-5 colindători, fiecare având trăistuța la gât pentru „împărțâturi” și purtând în mână ciomagul din dotare,special pregătit din timp, încrustat frumos cu briceagul în coaja lemnului, de corn în special, pentru a ne apăra de câini, mergeam pe la casele apropiate nouă, dar și de pe alte ulițe și, la geamul luminat de lumina slabă a lămpii cu gaz a camerei în care locuiau gazdele, după ce ne dregeam ostentativ glasurile, ca să fim siguri că cei din casă sunt atenți și recitam în cor următoarea colindă: 
  
,,Bună seara la Ajun, 
  
Și să fie un ceas bun 
  
Într-un ceas bun, 
  
Mâine de Crăciun!...,, 
  
Gazda ne aducea la fiecare câte un colac, numit și colindeț după care noi, colindătorii plecam satisfăcuți la altă casă. 
  
De multe ori, după ce ne terminam cântarea și urările, bărbatul casei ne certa în glumă că am venit prea devreme prin ger și ne băga în casă unde ne omenea cu poame uscate fierte și îndulcite, trebuind să așteptăm până ce gazda scotea colacii din „țăst” sau din cuptor. 
  
Colacii erau rotunzi în forme diferite și cu denumiri diferite, frământați în căpistere de lemn din făina grâului propriu și copți în noaptea Crăciunului. Toți colacii erau numiți și „ștanțați” înainte de ai băga în cuptor cu „pristolnicul”, un sigiliu de piatră sau de lemn având cioplite în relief la partea inferioară însemne creștine cu litere chirilice cu care se imprimă pe prescuri și colaci semnul crucii și inițialele rituale. 
  
Înainte de a-i împărți, gazda avea grijă să facă cruce cu mâna deasupra lor și să-i rânduiască, adică să-i numească pentru sufletul morților din familie. 
  
Colinda Moș Ajunul se mai practică și la nivelul anului 2018, dar numărul colindătorilor scade de la an la an, iar scopul nu mai este cel din trecut, acela de a ura de viață lungă și belșug în casă, ci acela de a câstiga bani, cât mai mulți bani. 
  
Nici colindătorii din zilele noastre nu se dezic de la țelul actual al tuturor, goana după bani... 
  
Steaua. Colindul începea în prima zi a sărbătorilor de Crăciun, grupa de colindători fiind formată de minimum 3 băieți. Organizați încă din timp, purtam la noi trăistuțele pentru colaci, deși în locul lor, preferam să fim răsplătiți cu bani. 
  
Fiecare echipă avea confecționată din carton învelit în hârtie multicoloră ”glace” sau creponată, după posibilități, o stea în mai multe colțuri. 
  
Steaua cu care am colindat și eu acum vreo 60 de ani, avea opt colțuri, poate fi admirată și azi la Muzeul Satului pe care-l custodesc. 
  
În mijlocul ei, steaua avea un desen sau o fotografie, care reda scene biblice. Steaua noastră avea un desen, o icoană, cu ”Nașterea Domnului” 
  
Colindând cu Steaua mergeam la fiecare casă și întrebam gazda, dacă ne primește cu colindatul. Dacă răspunsul era afirmativ, începeam să cântăm colindul: 
  
”Steaua sus răsare 
  
Ca o taină mare...” 
  
În funcție de timpul disponibil și simpatia de care se bucura gazda în ochii noștri, nu de puține ori mai acordam un supliment de cântare, care consta într-o colindă, de obicei: 
  
”O ce veste minunată! 
  
Dinspre Bethleem s-arată”.... 
  
După evoluție, toți colindătorii primeam de la gazdă bani sau colaci și plecam mai departe. 
  
Cu Steaua colindam până aproape de Bobotează. În Dobriceni, la nivelul anului 2018 se întâlnesc mai rar colindătorii cu Steaua. 
  
De câţiva ani, cam după 2000, ţigani din Spineni-Balş vin cu microbuzul, regulat dis-de-dimineața, încă pe întuneric, şi invadează satul cu pseudo-colindul atât de frumos odată, acum degenerat, bătând din tot felul de tobe improvizate, lălăind versuri neinteligibile urmate de nelipsitul ,,La mulți ani, să ne dați și nouă bani ! 
  
Sorcova este un obicei popular românesc, practicat pe 1 ianuarie. Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor mai mici. Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. 
  
Numele de Sorcova vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, ba chiar atingând cu ea umărul stâng al celui colindat, sorcova joacă rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării sorcovei. 
  
Textul Sorcovei este fix, și variază ușor în funcție de zonă. Dacă inițial, în trecut, sorcova a fost o ramură verde pe care o foloseau copiii la colindat în Ajunul Anului Nou, pentru a face urarea de sănătate și de ”La mulți ani!”, mai târziu, după 1960, au început să se confecționeze sorcove din flori artificiale multicolore, prinse pe un suport cu sârmă. 
  
Acestea erau sorcovele pentru băieții și fetele mici de sub 7 ani, copii neduși la școală. Băieții aveau sorcovele împroorate cu flori colorate mai mult în tentă beo sau albastru,în timp ce sorcovele fetelor aveau flori roz sau roșii. 
  
Sorcovele se mai confecționau din ramuri de busuioc, prinse pe o tijă de lemn. Peste busuioc se înfășurau panglici de hârtie multicoloră și fire strălucitoare de beteală. 
  
Ramura verde era simbolul permanenței vieții, al nemurii, iar busuiocul, simbol al frumuseții și al dragostei. ”Trage unul la altul, precum dragostea la busuioc”, este o expresie folosită şi astăzi la noi în sat, când doi tineri sunt mereu împreună. 
  
Trecerea de la ramura verde la ramurile de busuioc s-a făcut deoarece în trecut se aduceau ramuri de brad, care pe la noi este foarte rar și foarte greu de găsit. 
  
Colinda cu sorcova o încep copiii imediat după prânz, în ajunul Anului Nou. Ei merg în casele oamenilor și lovind încet cu sorcova capul celor prezenți, sau umărul stâng, rostesc următoarea urare 
  
”Sorcova, vesela 
  
Să trăiți, să înfloriți 
  
Ca un măr, ca un păr, 
  
Ca un fir de trandafir 
  
Tare ca piatra, Iute ca săgeata. 
  
Tare ca fierul, Iute ca oțelul. 
  
La anul și la mulți ani!” 
  
La încheierea urării gazda îi răsplătea pe colindători cu covrigi, fructe sau cu bani. 
  
Prin anii 1930-1940, în zona noastră, a Romanațiului de nord, plasa Oltețu de Jos, după copii cu sorcova, urmau flăcăii satului, noatenii de 16-18 ani, care procedau la fel. În plus, în echipa lor erau flăcăiandri, de 14-16 ani cu bice și clopote numiți și „acioi”, care rămâneau afară, în curte, pocnind din bici și făcând zgomote din clopote strigând ”ura ! ura!”. 
  
Acestea și pentru că, din timpuri imemoriale, oamenii credeau că spiritele rele din gospodărie, vor fi alungate de zgomote, pocnituri, sunete de clopot și strigăte de ”ura!”. 
  
La Dobriceni se foloseau mai mult pocniturile de bici și bătăile de talangă. Acești flăcăi colindători cu sorcova erau răsplătiți de gazdă cu bani și musai, un pahar de băutură fiartă, fie vin fie țuică. 
  
Textul „Sorcovei” are două variante, cea scurtă, care este curent recitată și cea lungă, mai rar spusă...după împrejurări. Varianta lungă, după...iute ca oțelul, continua... 
  
vacile lăptoase, oile lânoase, 
  
porcii unsuroși copii sănătoși, 
  
câte cuie sunt pe casă 
  
Atâția galbeni pe masă 
  
Sorcova se mai practică și astăzi, dar numai de copiii mici și numai în familie. 
  
Au apus vremurile când, prin aceste obiceiuri și tradiții era reprezentată comunitatea satului tradițional, cu bune și ...mai puțin bune, dar totuși așteptate cu nerăbdare cu toții, de la cei mici și până la cei mari, indiferent de sex sau vârstă. 
  
Colindele au fost, sunt și vor rămâne întipărite în memoria colectivă, fiind de datoria noastră să le păstrăm și să le perpetuăm spre neuitare... 
  
Referinţă Bibliografică:
Obiceiuri parțial uitate - din volumul în lucru „ TRĂITE; VĂZUTE; AUZITE ” / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2916, Anul VIII, 25 decembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!