CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





A FOST TATĂL MEU -Cartiruit la Mircești în prag de război- urmare
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cartiruit la Mircești în prag de război 
  
După ore lungi de legănare în vagoanele cu bănci de lemn, aer stătut și miros de transpirație soldățească, am fost debarcaţi şi cartiruiţi pe un câmp cultivat cu porumb, pe valea Siretului. Tot mai des, în ultima perioadă, zvonurile despre iminența deschiderii frontului prin declanșarea războiului cu rușii, erau pe buzele tuturor. 
  
Perioada septembrie 1939-iunie 1940 s-a caracterizat printr-o aşteptare înfrigurată, în care teama şi iluziile au coexistat, fără ca ostașii să conştientizeze catastrofa care se apropia. Capii armatei au purces în ceasul al doisprezecelea la reorganizarea trupei. Infanteria, din care făceam și noi parte, ca armă de bază, a suferit unele restructurări care aveau scopul de a spori omogenitatea. S-a optat astfel pentru sistemul ternar, toate diviziile având trei regimente de infanterie. S-au desfiinţat comandamentele brigăzilor de infanterie şi artilerie, prin aceasta fluidizându-se actul de comandă. Diviziile au rămas cu trei regimente, fiecare cu trei batalioane de infanterie. Cât priveşte înzestrarea, ea a continuat să fie domeniul cel mai sensibil, demersurile întreprinse depuse pe lângă partenerul german soldându-se cu rezultate minime, necesităţile Reich-ului fiind foarte mari. Asta era situația în care ne aflam aici, pe Siret, unde fuseserăm dislocați. 
  
În jurul nostru se mai aflau localităţile Mircești, Mihail Kogălniceanu şi Şcheia, localități cu o rezonanţă istorică recunoscută, pe aici aici având loc lupte eroice purtate atât de marele Ştefan cel Mare şi Sfânt cu răzeşii săi la sfârșitul veacului al XIV lea, dar şi de ostaşii glorioasei Armate Române în primul război mondial. 
  
La câteva zile, într-o după-amiază, am fost numit comandant al grupei de cercetare și trimis să fac recunoaşterea unui aşa-zis teren minat. Așa am ajuns la Mircești în preajma, Casei Memoriale a celebrului bard Vasile Alecsandri, pe care bineînţeles am vizitat-o odată cu mausoleul ridicat în curtea conacului. 
  
Satul Mirceşti, străvechea aşezare de pe malul drept al Siretului, rămâne pentru localnici, oameni de cultură sau turişti, un reper major al istoriei şi al culturii naţionale. De numele localităţii se leagă nu numai evenimente social-istorice, ci şi numele „regelui poeziei”- Vasile Alecsandri, despre a cărui viaţă şi operă au învăţat la vremea lor toţi românii. Valoarea de patrimoniu a acestei aşezări moldave, cu rezonanţe istorice şi culturale, o reprezintă oamenii, faptele şi „bardul de la Mirceşti”, el însuşi o valoare emblematică a societăţii din al XIX-lea veac şi a literaturii române. Oricâte au fost cărările destinului său, ca om şi scriitor, Alecsandri, prin biografie şi operă, înscrie localitatea Mirceşti sub zodia eternităţii. 
  
Primul document scris despre existenţa satului Mirceşti datează din 7 iunie 1455, cînd domnul Moldovei, Petru Aron „a întărit” mai multe sate pe Siret, printre care şi Mirceşti. Folosirea, în document, a cuvîntului „întăreşte”, confirmă faptul că satul era mai vechi: “Noi, cu mila lui Dumnezeu, Petru Voevod, domn al Ţării Moldovei facem ştire cu această carte a noastră, tuturora cine pre dânsa va ceti sau cetindu-se va auzi, pentru această adevărată slugă a noastră şi credinciosul boeriu, Gavriil Spathariu au slujit noauă cu dreaptă credinţă. Pentru aceea, văzîndu-i a lui dreaptă şi credincioasă slujbă către noi, l-am miluit cu deosebită a noastră milă, i-am dat şi i-am întărit satul anume Steţcani ( Teţcani )...Sîrbi ( Şcheia ) pe Siret şi Mirceşti şi jumătate din Bliceşti pe Topoliţă... ce l-au cumpărat de la Baico drept 50 zloţi... Iară pentru mai mare întărire a celor mai sus scrisă, am poruncit credinciosului nostru boeriu Petrei Logofătului să scrie şi pecetea noastră să o spânzure către această carte a noastră. Au scris Dobrul, în Suceava, la leat 6963 (1455) iunie 7.” 
  
Investigaţiile arheologice făcute de-a lungul timpului în terasa joasă a Siretului şi fragmentele de ceramică descoperite în zonă, conduc la concluzia că satul Mirceşti a existat înainte de 1455 şi se afla în lunca Mirceşti, pe lîngă lacul Bulboaca. Desele inundaţii ale Siretului, cît şi construirea căii ferate i-au determinat pe oameni ca, treptat, să-şi întemeieze alte gospodării pe actuala vatră a satului. 
  
În 1783, proprietar al moşiei Mirceşti era spătarul Enacachi Millo, străbunicul actorului Matei Millo. Fiul lui Enacachi, Andrei Millo, a vîndut moşia în 1828 hatmanului Alecu Ghica. În 1831 vornicul Vasile Alecsandri, tatăl poetului, cumpărase deja moşia de la Alecu Ghica. Poetul a locuit din copilărie la Mirceşti, care a devenit proprietatea sa. După moartea poetului, la 22 august 1890, prin testament, proprietară a moşiei Mirceşti devine soţia sa, Paulina Alecsandri, pînă în 1921, cînd a decedat, iar moşia a rămas nepoatelor sale, Margareta şi Elena Catargi. 
  
În viaţa Mirceştilor un rol de seamă l-a avut Vasile Alecsandri, om al Unirii din 1859, promotor al teatrului românesc, dramaturg, poet şi prozator, ministru de externe al României la Paris, laureat în 1878 la Montpellier, al Premiului de la concursul „Cîntecul latinităţii “ cu poezia „Cântecul gintei latine”. 
  
Prin biografia şi opera sa, poetul a fost profund ataşat de satul Mirceşti, despre care spunea într-una din scrisorile sale: “Peştele în apă şi pasărea în aer nu pot fi mai fericiţi de cumu-s eu la Mirceşti de vreo zece zile... Mi-am regăsit cabinetul de lucru inundat de lumină, grădina mea împodobită cu flori, pomii mei încărcaţi de fructe magnifice…ex-robii mei bucuroşi să mă revadă, nepoatele mele aruncîndu-mi-se de gît… Într-un cuvînt, tot ce mă înconjoară, cîmpii, luncă, rîu, păsări, toţi îmi urează bun sosit într-o mie de chipuri diferite. Aspir aerul pînă în fundul plămînilor, urmăresc cu ochii triunghiurile berzelor ce brăzdează albastrul cerului, pînă se pierd la orizont şi, mai mult decît oriunde, înţeleg patriotismul... Poţi să cutreieri mult şi bine lumea şi să te minunezi de progresele civilizaţiei, nimic nu preţuieşte cît farmecul colţului de pămînt unde te-ai născut…Aici totul e înţesat de amintiri scumpe şi mă simt cu atît mai bine cu cît am scăpat de marele pustiu al Parisului... Calmul cel mai desăvîrşit mă-mpresoară cu o dulce bunăstare şi ambianţa aceasta cu care sînt obicinuit îmi creează o atmosferă prielnică în care simt plutind strofele de poezie...” se destăinuia poetul. În această atmosferă de măreţie a naturii, a raiului din Lunca Mirceşti, Vasile Alecsandri a creat opera sa: ciclul „Pasteluri, Dan, căpitan de plai, Dumbrava roşie, volumul Ostaşii noştri, Despot, Fîntîna Blanduziei, Ovidiu, Chiriţa în provincie” etc. De la Mirceşti, poetul a purtat o bogată corespondenţă cu oameni de cultură români şi străini, cu oameni politici şi prieteni. 
  
La Mirceşti au poposit Ion Ghica, Pantazi Ghica, Costache și Iacob Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Matei Millo, Alexandru Hurmuzachi, D.A. Sturdza, D.A. Steriadi, Al. Papadopol-Calimah, Titu Maiorescu, Doamna Elena Cuza, Carol Davila, Costache Negri, Ion Bianu, Dimitrie Petrino, Al.Lahovari, Vasile Pogor, personalităţi străine precum pianistul Franz Liszt, istoricul Edgar Quinet, Edouard Grenier, Coutouly, ministru plenipotenţiar al Franţei la Bucureşti, iar mai tîrziu, N. Iorga, Mihail Sadoveanu etc. 
  
Mărturii ale bunei înţelegeri dintre poet şi locuitorii din Mirceşti sunt ajutorul dat de Alecsandri la ridicarea şi dotarea bisericii din cimitirul ortodox în 1870, dezrobirea ţiganilor robi de pe moşie şi împroprietărirea ţăranilor. Respectând dorinţa testamentară a poetului, soţia, Paulina Alecsandri s-a îngrijit de construirea unui local de şcoală, pe care l-a donat satului Mirceşti în 1896. 
  
Casa memorială construită între anii 1861-1867 ce poartă numele poetului, mausoleul construit în stil moldovenesc între 1925-1927 şi inaugurat în anul 1928 în care chiar este înmormântat „bardul Mirceștilor”, cît şi obiectele personale şi mobilierul autentic din muzeu, amintesc de viaţa şi opera marelui poet și patriot. Cei care vin aici, emoţionaţi de valoarea spirituală a acestui sat binecuvîntat de Dumnezeu şi istorie şi trec pragul Casei memoriale „Vasile Alecsandri”, perpetuează, astfel, memoria şi gloria poetului, menţinînd, peste timp, simbioza Mirceşti - Vasile Alecsandri. 
  
Puține amintiri mi-au rămas din periplul pe meleagurile mirceşnene, deoarece am stat aici doar o săptamână, după care noi, foştii sergenţi T.T.R.işti, care absolvisem cursul de pregătire militară de la Bilieşti, acum plutonieri ca şi alţi tineri din alte regimente, am primit ordin să ne prezentăm la P.S. (partea sedentară) a regimentelor de care aparţineam pentru a primi echipamentul necesar în vederea continuării cursurilor de pregătire militară la Şcoala de Război, cu scopul de a forma, „după procedeele germane, comandanţi de subîmpărţiri, subunităţi şi unităţi până la batalion inclusiv“. 
  
Instrucţia consta, din câte am aflat de la comandantul regimentului, din exerciţii practic-demonstrative executate în teren, aplicaţii pe hartă, urmate de discuţii în teren, exerciţii la lada cu nisip, trageri de luptă, aplicaţii cu trageri de luptă etc. Instruirea nu însemna preluarea mecanică a experienţei germane, ci „o adaptare a ei în raport cu mijloacele şi armamentul nostru“. 
  
Înstructorii militari germani care se pregăteau să ne școlească, aveau aprecieri negative la adresa forţelor militare româneşti şi, pe această bază, ne-au fixat în diverse studii şi proiecte un rol subsidiar. La 30 martie 1941, în cadrul unei consfătuiri cu liderii militari, Hitler s-a dovedit plin de neîncredere faţă de aliaţi, inclusiv faţă de România, armatei române atribuindu-se rolul de a asigura flancul şi spatele dispozitivului german împotriva unui eventual atac al Uniunii Sovietice. Aceasta era situația reală a armatei române în prag de război și noi, T.T.R iștii fusesem aleși să fim viitorii comandanți, bine instruiți pentru a conduce trupa pe front. 
  
În iunie 1941, armata română era în postura de a interveni, din nou, într-un conflict global, scopul fiind recuperarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, anexate cu un an în urmă de Uniunea Sovietică. După un noncombat în faţa unor ultimatumuri şi dictate, în lunile iunie-august 1940 şi nouă luni de reorganizare, organismul militar românesc, noi implicit, ne prezentam la cel mai dur examen – războiul. 
  
Referinţă Bibliografică:
A FOST TATĂL MEU -Cartiruit la Mircești în prag de război- urmare / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2859, Anul VIII, 29 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!