CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





A fost tatăl meu -Politică și politicieni.
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Politică şi politicieni 
  
În comuna Gropşani unde era şcoala mea, se înfiinţaseră două partide politice, aşa-zise istorice, Partidul Liberal care-l avea ca lider pe Gheorghe Tătărăscu şi Partidul Naţional Ţărănesc condus de Ion Mihalache. 
  
După moartea lui Octavian Goga în 1938, regele a chemat la conducerea guvernului şi implicit a ţării, pe Gheorghe Tătărăscu, reprezentantul liberalilor. 
  
La Gropşani, în cadrul Partidului Liberal activa primarul comunei, Zisu Teodorescu, susţinut în toate acţiunile de prefectul judeţului, Ionel Veleanu avocat din Caracal. 
  
Zisu Teodorescu, un om simplu, afacerist cu tupeu, fără cultură, individ descompus moral şi fără scrupule, era mai mereu în conflict făţiş cu intelectualii comunei, preotul Buzgurescu şi învăţătorul Nicolae Geapana, membri locali ai Partidului Naţional Ţărănesc. Sub pretext că vrea să facă construcţii în localitate cu subvenţiile primite prin bunăvoinţa prefectului, şcoală, primărie, monument al eroilor, etc. îşi ridica şi el câte o casă mare şi frumoasă. După una din ele am luat şi eu model pentru casa mea ridicată la Dobriceni. 
  
Tot sub protecţia prefectului, care avea şi el parte însemnată din câştiguri, lua la licitaţie şi punea în tăiere parcele din pădurile statului, lemnul obínut vânzându-l instituţiilor de stat din zonă, plata făcându-se din bugetele comunale. Organiza după aceste tunuri și inginerii financiare serbări câmpenești urmate de baluri şi chefuri la care participau oamenii săi politici şi diverşi afacerişti, sfidând bunul simț și opinia publică locală. Din această cauză, avea foarte multe reclamaţii şi procese, dar datorită influenței politice şi a sprijinului de care se bucura de politicienii puterii, ieşea totdeauna basma curată. 
  
Acest Zisu Teodorescu nu era localnic şi nici rude de sânge nu avea aici. El venise în sat după primul război mondial, cam prin 1920, în împrejurări discutabile. În 1919, în timpul intervenţiei armate a României în Ungaria, Zisu Teodorescu, pe atunci sergent în armată, a fost luat prizonier şi internat într-un lagăr zonal de prizonieri, lângă localitatea Ostffyasszonyfa din județul Vass, situat pe malul stâng al râului Raba, la confluența cu pârâul Lanka. Aici, prizonierii erau vizitaţi şi primeau ajutoare în îmbrăcăminte, alimente sau medicamente de la localnici. 
  
În localitatea vecină cu lagărul de prizonieri exista fabrica de mobilă, Garay, al cărei patron un localnic bogat, pusese pe picioare o afacere de familie ce se îndeletnicea de prelucrare a buștenilor în cherestea şi fabricarea de mobilă. Cum Zisu era un bărbat prezentabil, pedant şi îngrijit îmbrăcat, se recomanda ca fost ofiţer român. Fata acestui fabricant, mergând în lagăr cu ajutoare pentru prizonieri, l-a cunoscut pe Zisu şi s-a îndrăgostit de el. Speculând această slăbiciune a minorei, excrocul sentimental i-a înfierbântat mintea spunându-i că în România are moşii întinse, case impunătoare, încât imaginaţia fetei a intrat pe aceeaşi lungime de undă cu minciunile spuse, făcând-o să consimtă apropierea fizică şi implicit, ca să-l urmeze ca soţie, la eliberarea din lagăr. Cu toată opoziţia părinţilor acesteia care cu experienţa vieţii „l-au citit” fata, pe nume Kato n-a vrut să se mai despartă de el, părinţii acesteia fiind nevoiţi să consimtă, cu strângere de inimă, la căsătoria tinerilor cu urmările respective. 
  
La eliberarea din lagăr, Zisu s-a întors în ţară cu Kato, împreună cu o zestre apreciabilă înghesuită în două vagoane de tren, din care unul era numai cu mobilă de la fabrica familiei. Odată ajuns, Zisu, de loc din Gângiova – Dolj, unde nu avea niciun fel de avere, ca să-i înşele aşteptările şi să salveze aparenţele, a venit în Gropşani unde era căsătorită sora lui, Făniţa, cu un localnic respectabil şi muncitor. Mare a fost deziluzia tinerei unguroaice când a văzut că fusese înşelată dar s-a resemnat atunci când a văzut că soţul ei, deşi sărac, este descurcăreţ şi intreprinzător. Când au sosit vagoanele cu zestrea, acesta a vândut o parte din mobila superbă, nouă, pentru a avea cu ce să-şi înceapă afacerile. 
  
O garnitură completă de dormitor, alb cu inserţii de sidef, a fost cumpărat de unchiul meu, nenea Nicu fratele mai mare al mamei, cu gândul de al da fiicei sale Michaella sau Cellia de zestre. Din cauza nenorocirii întâmplate cu aceasta, decedată la numai 16 ani din cauza unei boli incurabile, pentru a nu-şi mai aduce aminte, a vândut mai pe nimic această mobilă superbă lui Birlic- Gheorghe Beznă care avea două fete, pe Aurica şi Rite, cam de aceeaşi vârstă cu verişoara mea decedată. 
  
Zisu a reuşit în scurt timp să-şi ridice o casă mare, din care a terminat doar două camere pentru iarnă. Într-una din ele, sufragerie numită de Katto, trona pianul Perzina, negru cu coadă şi coarde încrucişate la care aceasta n-avrut să renunțe şi la care cânta adesea. 
  
Încet, încet Zisu s-a băgat pe sub pielea politicienilor județului, intrând şi el în viaţa politică a zonei. A început să facă tot felul de învârteli şi afaceri cu oamenii de afaceri ai momentului și politicienii de la judeţ, așa încât, susţinut de aceştia a ajuns primar al comunei. 
  
Aşa cum am afirmat mai înainte, odată cu construcţiile subvenţionate de guvern ridicate în localitate şi-a ridicat şi el alte două case, construndu-şi încet dar sigur o situaţie economică înfloritoare şi invidiată de majoritatea sătenilor. 
  
Învârtindu-se în cercuri dubioase, arătos fiind, a reuşit să-şi neglijeze soţia care deşi era o gospodină desăvârşită ca orice unguroaică, mereu era certată, bruscată şi chiar bătută. Ea suferea ca o martiră şi nu ştia care sunt motivele care-l determină pe iubitorul soţ de până acum să se schimbe. Până la urmă, binevoitorii i-au deschis ochii asupra comportării acestuia. 
  
La Vulpeni locuia o cuconiţă văduvă, Elena Cumpănaşu, cu o moşioară la Balota. Trecută bine de vârstă, avea patru copii, dintre care trei fete majore. Sub pretextul unor afaceri cu matroana, Zisu trecea aproape zilnic pe la Balota unde locuiau fetele vara, reuşind să seducă pe una dintre ele, minţind-o că este divorţat şi vrea să-şi refacă viaţa. 
  
Mereu supărată, marginalizată, maltratată, tânăra unguroaică se usca pe picioare cum se spune pe la noi, îşi găsea alinarea în coardele pianului şi în final, a găsit de cuviinţă să-şi ia adio de la părinţii şi fraţii din Ungaria, scriindu-le şi cerându-le iertare pentru pasul necugetat şi pentru neascultare. A fost găsită decedată, întinsă în patul adus de acasă. Toate acestea au ajuns și la mine prin intermediul „gurii satului”, moașa comunală Aristița, una din confidentele doamnei Katto, atât cât a trăit lângă Zisu... 
  
În timpul dictaturii regale 1939 – 1940 perioadă când partidele politice au fost desfiinţate luând fiinţă Frontul Renaşterii Naţionale, susţinerea politică a lui Zisu a încetat, el fiind destituit din funcţia de primar. 
  
Tânăra Cumpănaşu aflând adevărul despre cel ce o vrăjea cu promisiuni deşarte s-a descotorosit de amorez. 
  
Rămas văduv, încă tânăr, Zisu şi-a continuat viaţa de aventurier trăind în concubinaj, în acelaşi timp, cu două femei din sat, văduve şi ele care-l acceptau ca atare. Totul a luat sfârşit într-o noapte a anului 1943, când un alt concubin al uneia dintre amoreze, bun ochitor, a tras două focuri de revolver prin fereastră, către Zisu, dintre care unul i-a distrus maxilarul inferior, mutilându-l pe viaţă. Au urmat operaţii, spitalizări terminate în final, în octombrie 1945, cu decesul acestuia, în urma unei infecţii. 
  
Fără urmaşi, fără rude care să aibă pretenţie la averea lăsată, sora sa Făniţa în ciuda situaţiei sociale modeste, spălându-se pe mâini de el încă de la venirea lui aici în Horezu-Gropșani, nu a avut nici-o pretenţie asupra averii lui, aceasta rămânând de izbeliște. 
  
După terminarea războiului, cele două case construite de el, au fost naţionalizate. Aici şi-a găsit sediu prima întovărăşire şi mai apoi primul C.A.P. din comună. 
  
Până aici, la Horezu-Gropșani, am trecut prin multe locuri, am întâlnit oameni și oameni, am străbătut situații legate de meserie sau de viață, pe care le-am abordat așa cum am crezut de cuviință la acea vârsă. 
  
Cu timpul am învățat, până la urmă, să-mi văd de drumul meu şi să-i las pe alţii în urmă fără prea mari regrete. Am învățat să mă aleg pe mine şi să mă respect îndeajuns încât să nu mai bat la aceeaşi uşă închisă la care mă încăpăţânam, odată, să tot bat în speranţa că o să primesc ceea ce aș fi dorit. De fapt, am învățat să nu mai aştept nimic de la nimeni. 
  
Oamenii reuşesc să te surprindă plăcut atunci când tu nu ai nici o aşteptare de la ei. În caz contrar dezamăgirea e direct proporţională cu aşteptarea și de cele mai multe ori, doare... 
  
Politica și politicienii pe care i-am întâlnit și cu care am „lucrat” vis-a-vis de profesie și nu numai, îndiferent de „culoarea” pe care o arborau și pe care o apărau, erau cu toții, ”o apă și-un pământ” ca să-l citez, cum am să o fac de mai multe ori, pe bunicul, Petre Dobrin-Boangiu, care-l certa și pe tata că făcea parte din Frontul Plugarilor și intrase în politică. 
  
Din zona noastră fiind, Nicolae Alexandrescu – Laloșu, care de fapt se trăgea din Mologești, sat al comunei Laloșu, om de bază al Frontului Plugarilor la nivel național, camarad în primul război mondial cu tata, l-a influențat pe acesta și a aderat la acest partid, organizație politică de stânga a țăranilor români, înființată în ianuarie 1933, sub conducerea lui Petru Groza, cu scopul de a mobiliza la luptă masele țărănești pentru apărarea drepturilor și libertăților lor. 
  
Dar despre asta, cu altă ocazie... 
  
Referinţă Bibliografică:
A fost tatăl meu -Politică și politicieni. / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2769, Anul VIII, 31 iulie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!