CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





A fost tatăl meu - Îmi ridic casă. -Urmare din ed. 2747 / 9 iul 2018
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îmi ridic casă 
  
Încă din primul an de învăţământ, adică din 1929 când am absolvit cei șase ani ai Școlii Normale de Învățători de la Râmnicu Vâlcea și am primit diploma de învățător, am hătărât în sinea mea să-mi fac economiile necesare pentru a-mi ridica o casă proprie, în care să-mi întemeiez familia. 
  
Încadrat imediat după absolvire ca învățător provizoriu la Preoțești, unde predam în sistem simultan la patru clase, am fost remunerat cu 2000 lei la care se adăuga sporul de 50 lei pentru simultan. Pe vremea aceea, salariul creștea gradual în funcție de vechimea în învățământ, dar și ținându-se cont de gradele didactice obținute. După ce fiind la Cubleș am obținut definitivatul, prima treaptă în ierarhia și cariera didactică, salariul mi-a crescut la 2550 lei, acum la Horezu-Gropșani, cu șase ani vechime, eram încadrat încadrat cu un salariu de 2650 lei. 
  
După ce-mi opream atâta cât îmi trebuia pentru cheltuielile necesare, restul salariului i-l trimiteam tatei, care era membru fondator din 1906 al Băncii Populare din Dobriceni, să-l depoziteze în contul meu, așa încât până în 1938 când am convenit cu tata să strângem materialele pentru construirea unei case numai a mea, aveam economisită o sumă apreciabilă de bani. 
  
Pe un loc așa-zis „ de casă” aflat la intersecţia liniei satului cu uliţa care merge spre Bălceşti prin Preoteşti, linie de casă cu deschidere la drum de 18 stânjeni, în formă de triunghi, cu o latură formată de uliţa spre Lunca Olteţului, între Nicolae Fănuică, al lui Dârlă, la sud şi Dumitru Bălaşa, zis și Bulga la nord, cu o suprafaţă de 40 de ari, am hotărât să-mi ridic gospodăria. Linia de casă era din zestrea mamei, de la bunicul meu, popa Dumitru Popescu. 
  
În primăvara anului 1938, tata a tocmit pe vestitul fântânar Costică Turcitu din Făureşti care a hotărât că în colţul dinspre nord-vest, spre Dumitru Bulga, la drum, este cel mai bun loc pentru fântână. Cât timp fântânarul a turnat la faţa locului tuburile din beton armat, de 1 metru înălţime cu o lăţime interioară de 1 metru, oamenii au tăiat salcâmii ce împrejmuiau locul, salcâmi bătrâni de peste 50 – 60 de ani, făcând din ei taraci pentru gardul împrejmuitor. 
  
La fântână s-a săpat manual până la 10 metri, după ce la 8 metri au dat de apă. Ultimii metri au fost săpaţi foarte greu din cauza izvoarelor puternice. Fântânii, cu două găleți de lemn legate în fier forjat de către Mitru al lui Țărțăl din Știrbei, cu scripete, fără cumpănă, a întregit la 14 numărul fântânilor stradale ale satului,i s-a făcut acoperiş şi a fost lăsată jumătate afară, să poată fi folosită şi de trecători. 
  
Vara tata a cumpărat de la nişte vărari de la Pietrarii de Vâlcea un cuptor întreg de var bulgări. Aceştia au adus patru căruţe de var nestins, cam 3-4 tone, pe care le-au „stimpărat” şi apoi au depozitat varul într-o groapă specială, pentru maturare. În același timp l-a angajat pe Drugea Visarion, ţiganul cărămidar din Ştirbei, care împreună cu familia au luat comanda și au „tăiat” 40.000 de cărămidă cu tiparul mare, aşa cum ceruse meşterul zidar Ilie Cascaon zis şi Eremia, meşter italian care a făcut planurile casei și a fost tocmit să o și ridice și să o dea „la cheie”. Cărămida a fost arsă în curtea casei cu buşteni aduşi de la Poiana Mare de lângă Morunglav, buşteni aduşi cu carele şi sparţi de Petrică Budică şi copii lui. 
  
În primăvara lui 1939 a început construcţia casei, care a fost tocmită de meșterul Eremia cu 40.000 lei la cheie, adică totul gata. Pentru acoperiş, tata a tăiat plopi şi anini din punctul „Cot” zăvoi moştenit tot de la mama mea bună. Pentru grinzi a folosit lemn de ulm, de 12 metri lungime, ales special tot de la Poiana Mare şi cioplit pe loc. Pentru tâmplărie, adică uşile şi ferestrele, tata s-a dus special cu meşterul Ilie Cascaon la un depozit de cherestea de la Slatina de unde au ales brad uscat. Meşterul a lucrat toată iarna tocăria, la atelierul lui din Ştirbei, tocărie și giurgiuvele care au aşteptat să fie ridicată casa ca să fie instalate.Geamurile au fost tocmite la Balș la geamgiul Nădălcan Iosif de fel din Mănășturul Românesc al comunei Mănăstireni din județul Cluj, care s-a deplasat cu căruța lui de geamgiu la Dobriceni și timp de o zi ăntreagă a „ tăiat” împreună cu Nicolae fiul lui, toate geamurile pentru giurgiuvelele casei. 
  
În timpul când s-a ridicat şi s-a lucrat la casă, eu funcţionam tot la Horezu-Gropşani, dar veneam acasă de oricâte ori puteam, nu numai sâmbăta. Am urmărit ca să fie făcută construcţia conform planului, aşa cum am convenit cu constructorul. 
  
Casa era bine compartimentată, cu faţa spre drum, la o distanţă de 8 metri faţă de şosea. Mă gândeam ca să amenajez aici o grădiniţă de flori, să plantez mulţi pomi fructiferi. În casă se intra pe o scară înaltă, temelia fiind de peste 1 metru. O verandă de 8 m.p. cu stâlpi ornamentali, podită cu mozaic frecat, făcea intrarea în locuinţa propriu-zisă. În faţă se deschidea o intrare portal cu uşi sculptate, în patru foi şi luminator oberliht deasupra. Holul de 2,6 m pe 6 metri, înlesnea intrarea în cele trei dormitoare de 4 / 4 m, înalte de 3 m. situate de o parte şi alta a holului, în faţă fiind un mic antree folsit ca un birou și baia. 
  
O a doua intrare era dinspre curte, tot pe o scară înaltă, pe unde pătrundeam într-un hol de 6 m.p.din care se intra în bucătărie şi apoi în cămară. În total 100 m.p construiţi. Spre sud se întindea curtea, largă, mărginită spre uliţă de un pătul mare şi o magazie. În continuare, tata a ridicat şi o coşare pentru animale. 
  
În vacanţa de vară, preocuparea principală afost organizarea gospodăriei. De-alungul gardurilor am replantat salcâmi, am despărţit curtea prin gărduleţe, astfel încât să fie compartimentată special pentru păsări, animale mari, coteţ pentru porc, etc. 
  
Am fost mulţumit de modul cum s-a achitat de obligaţie echipa de constructori ai lui Ilie Cascaon, care atunci când a fost plătit, a primit şi un bonus în bani şi au fost omeniţi de tata cu o masă din partea lui, masă cu oaie la proţap udată din belşug cu vin din via de la Golumbeanu. 
  
În acest timp eu căutam sobe de teracotă pe la Craiova. Aşa am aflat la depozitul cu materiale de construcíi de lângă Piaţa Veche al familiei Paulon, că cel mai bun meşter sobar este tot la Ştirbei şi anume Petre Frânculescu poreclit şi Kişş. Nea Petre mi-a recomnadat ce fel de plăci de teracotă să procur, plăci sidefate arse de două ori, fabricate artizanal de teracotiștii din Domnești. 
  
Însoțit de Petre Kișș m-am deplasat la Domnești să facem comanda. Așa am văzut cu ochii mei, vorba tatei, cum se fabrică cahlele de teracotă. Procedeul obţinerii cahlelor de teracotã vechi, de prin 1800, a fost furat de la nemţi şi austrieci. Teracotiştii iau argilã de pe un deal din Domneşti, o amestecã cu apã şi o bagã la malaxor, dupã care o întind într-un suport şi o taie ca pe feliile de brînzã, la anumite dimensiuni. Apoi o pun în forme şi îi lipesc pe spate un suport, tot din argilã. Dupã ce plãcile sînt lãsate la uscat, sînt bãgate în cuptor la prima ardere sau biscuitare la o temperaturã de 600 grade Celsius. Se scot, se smãlţuiesc cu litargă şi se bagã din nou la ars, pînã ajung la temperatura de 860 - 900 grade Celsius. Practic, plãcile de teracotã erau arse trei zile şi trei nopţi, folosindu-se numai lemn uscat de stejar. Plãcile pentru o sobã de teracotã m-au costat cam 500-600 de lei per bucată în funcție de modelul ales, care modele erau diversificate. Cărămida șamotată pentru ele am cumpărat-o tot de aici, să fie de-o mână, vorba lui Petre Kișș. 
  
Întreg procesul de fabricaţie a plăcilor de teracotă dureazã în jur de 40 de zile, iar o sobă din cărămidã de şamotă mi-a fost garantată 90 de ani dacã la 8 – 10 ani soba va fi demontatã şi i se vor schimba cărămizile din interior. 
  
Pentru producerea smalțului în ceramică, la Domnești se întrebuințează mai ales litarga, un oxid de plumb cristalizat, obținut prin trecerea unui curent de aer peste plumb topit. Litarga folositã la smălţuire era adusã din Germania sau din Spania şi se amesteca cu nisip fin de la Vãlenii de Munte. Litarga la temperaturi înalte, încheagă nisipul şi îl transformã în sticlă. Cel mai bun smalț are la bază o concentraţie ridicatã de oxid de plumb. Existã chiar o competiţie între proprietarii de cuptoare în descoperirea de modele noi, care de care mai frumoase. Domnul Paulon, căsătorit cu Angela, soră mai mare cu Florica, prietena familiei preotului Bălaşa, mi-a dat o recomndare către un furnizor de încredere de aici să comand trei sobe de teracotă, sobe care au şi venit în septembrie. 
  
Petre Kişş s-a şi apucat de treabă şi împreună cu cele două ajutoare, după două săptămâni am putut să mă mut în noul meu cămin. Eram însă tot singur şi nimic nu se întrezărea pe tărâmul vieţii mele sentimentale. Deh, cine se frige cu ciorbă, suflă şi în iaurt... 
  
Şi situaţia generală a ţării era ambiguă. În aer plutea ceva. Era ceva apăsător, care crea nesiguranţă. Europa începuse să ia foc. Veşti negre veneau tot mai multe din vest. Zvonuri, nesiguranţă, temeri. 
  
Deşi întreaga ţară era într-o continuă şi mare frământare politică din cauza mişcării legionare, Garda de Fier, transformată mai apoi în partidul politic ,, Totul pentru ţară” pe mine viaţa politică mă lăsa rece, mai precis, nu mă interesa. 
  
Norii războiului, deși încă departe, se apropiau cu repeziciune și ameninţau independenţa și integritatea teritorială a României Mari 
  
Referinţă Bibliografică:
A fost tatăl meu - Îmi ridic casă. -Urmare din ed. 2747 / 9 iul 2018 / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2757, Anul VIII, 19 iulie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!