CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





A fost tatăl meu - Locuri noi, oameni noi, prieteni noi- urmare din ed.2694 / 17 mai a.c.
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În timpul meu liber, după ce-mi terminam programul la şcoală, mergeam prin sat ca să cunosc viaţa acestuia şi oamenii lui. Ghizi şi companioni îmi erau doamna Silvia şi fiul acesteia, Tibi. Doamna prioteasă avea 28 de ani şi chiar de la început mi-a cerut imperativ s-o apelez pe nume, adică simplu, Silvia. Soţul ei, preotul Ciouca era mult mai vârstnic. Fusese căsătorit şi îi murise prima soţie la naşterea copilului. După o a doua burlăcie de peste 8 – 10 ani, se recăsătorise cu Silvia. Aceasta era o fire deschisă, populară şi apropiată de oameni, bucurându-se de încrederea şi de stima tuturor. Era fiică de învăţător de la Chic – Chicheşa, din Sălaj. Urmase şi ea Normala de învăţătoare de la Săliştea Sibiului, însă nu a profesat din cauza căsătoriei cu păreotul Ciouca. A preferat căsătoria şi din cauza lipsei oricărei posibilităţi de a găsi un post liber de învăţător. Dădea sfaturi şi îndrumări fetelor şi femeilor, care o ascultau şi o respectau. 
  
Prima familie pe care am vizitat-o împreună cu Silvia, a fost aceea a lui badea David Todoran, gazdă mare în sat, cu gospodărie întemeiată, vite multe, boi de jug, bivoli, vaci şi bivoliţe de lapte, oi multe şi slugi în curte. Era şi membru al Comitetului şcolar şi avea trei copii la şcoală. Ionaş, cel mare, era elev în clasa a VII a, Marioara în clasa a IV a şi cea mai mică, Lucica, în clasa a II a. Lelea Anica soţia lui, ne-a primit bucuroasă , cu inima deschisă nemaiştiind ce să ne mai ofere : brânză bună de burduf, lapte covăsât, prune bistriţe de care avea din belşug în livadă. 
  
În altă zi, am trecut pe la „ birăul „ Primarului satului, badea Petru Drâglă pentru a aranja cu el modalitatea aducerii lemnelor de foc pentru şcoală. „Primarele” era de fapt mai degrabă un ales al satului, delegat să le reprezinte interesele, Cubleşul fiind sat component al comunei Ruginoasa, unde nu era primărie, problemele administrative şi cele financiare fiind rezolvate de „notăraş”, notarul dr. Patachy (era doctor în administraţie ), care locuia împreună cu familia la Aghireş dar stătea mai mult în Ruginoasa sau Lapu cum îi spuneau localnicii, unde se aflau toate scriptele şi registrele la Camera Notarială, unde avea secretar pe un anume Ianoş Lehany. O dată pe săptămână, notarul venea în sat la „primare” acasă şi rezolvau împreună toate problemele legate de sat şi săteni, probleme care se iveau peste săptămână. 
  
Era un om cult, înţelegător şi ponderat, toate îmbrăcate într-un bun-simţ de ungur get-beget, educat și domn în adevăratul sens al cuvântului. Îmi pare foarte rău că atunci, din cauza unui naţionalism excesiv şi greşit dirijat ce ni-l cultivase şcoala, am avut unele ieşiri ireverenţioase faţă de el, ca ungur. De asemenea, regret foarte mult că tot din această cauză n-am învăţat limba maghiară şi chiar germana, cu atât mai mult că majoritatea localnicilor cunoşteau aceste limbi din timpul administraţiei austro-ungare, iar preotul Ciouca şi Silvia le vorbeau fluent şi le scriau corect. 
  
Ancorat în realităţile satului 
  
Trebuind să cumpăr manuale şcolare pentru copii, am plecat într-o după-amiază cu badea Gheorghe Sopn spre Cluj cu cocia. Cărţile şi rechizitele şcolare le-am cumpărat de lafiliala din Cluj a librăriei Socec, care pe lângă comiosionul acordat sumei cu care am cumpărat, adică mi-au făcut un rabat de 15%, mi-au făcut cadou şi o agendă frumoasă. Referitor la Librăria I.V.Socec, care fiinţa în Hanul Şerban Vodă construit de Şerban Cantacuzino în 1683, nu pot să nu amintesc câteva lucruri. A fost fondată în 1867 ca anticariat la început. În incinta Hanului a funcţionat în 1776 prima spiţerie din Bucureşti, apoi în 1829 alături de Sfatul Orăşlenesc a luat fiinţă Spitalul Rusesc,ca mai apoi, în 1831 Colegiul Sj. Sava. 
  
De-a lungul existenţei sale, Hanul Şerban Vodă a ars de două ori, prima dată în 1704 şi mai apoi în 1804, dar a scăpat de furia marelui foc din 1847, incendiul ocolindu-i zidurile. După cele două cutremure din 1802 şi 1838, în 1850 este lăsat în paragină, demolat după alţi 12 ani în 1862, în locul lui ridicându-se edificiul Băncii Naţionale a României. De la această librărie al cărei consumator şi cumpărător de carte am devenit, mi-am procurat marea majoritate a cărţilor care mi-au lipsit, punând bazele unei biblioteci frumoase. 
  
Încă de la început, însufleţit de conştiinţa datoriei împlinite şi ca urmare a educaţiei primite în familie şi şcoală, în special de la tata, om cinstit, muncitor şi dotat cu aceea înţelepciune care vine din genele curate de ţăran, mi-am început munca cu perseverenţă şi răbdare, reuşind să am, dar mai ales să atrag la şcoală toţi copiii satului, în procentaj de 100 %, fără abandon sau neşcolarizaţi, chiar dacă unii proveneau din familii aflate la limita sărăciei. 
  
Deşi eram singur, necontrolat de nimeni, zilnic aveam sau mai degrabă conduceam câte o activitate la şcoală, fiind mai tot timpul în mijlocul copiilor. Comportarea demnă şi frumoasă, apropierea cu înţelegere de familiile copiilor pe care-i aveam la şcoală, în comparaţie cu predecesorul meu, Lupescu, au făcut să-mi capăt dragostea şi respectul cuvenit din partea copiilor sau mai ales al părinţilor care mi-au acordat toată încrederea lor şi deplina înţelegere, încât atunci când am pus în discuţie problema construirii unui nou local de şcoală, cu locuinţă pentru învăţător, precum casa parohială pe lângă biserică, comunitatea locală a hotărât să vândă o parte din pădurea comunală pe care o primiseră prin împropietărirea din anul 1920, după Marea Unire. În acest scop a fost înfiinţat Comitetul pentru Construcţia Şcolii, din care făceau partze preotul paroh Ioan Ciouca- preşedinte, membri fiind David Todoran, Petre Drâglă, Ioan Tripon şi Sopon, eu fiind secretarul Comitetului. S-a stabilit că toate cheltuielile cu noua construcţie şi dotarea ei cu tot ceea ce este nevoie şi la nivelul din aceea vreme a învăţământului, pot fi acoperite din banii luaţi pe suprafaţa de 10 (zece) hectare , iar banii încasaţi să fie daţi Comitetului Şcolar în vederea procurării celor necesare construirii şcolii. 
  
Preotul Ioan Ciouca a luat legătura cu protopopul Aurel Munteanu de la Huedin şi a tipărit la Protoerie 50 de pantahuze, adică chitanţiere, necesare acţiunii , contra sumei de 3000 de lei, care au fost înmânate anumitor săteni de încredere care au şi plecat cu ele în Moldova pentru colectarea sub formă de subscripţii a sumelor necesare construirii şcolii, care să completeze suma obţinută prin vânzarea pădurii. 
  
În cursul lunii mai, acţiunea noastră a fost făcută cunoscută prin presă, scoţându-se la licitaţie lucrarea. Adunarea populară a dezbătut şi a ales locaţia noii şcoli, în locul şcolii vechi care funcţionase în casele grofului ungur, la construcţia nouă folosindu-se şi materialele recuperate din demolare. Construcţia a fost adjudecată prin licitaţie de o echipă de meşteri unguri sub conducerea maistorului constructor Layoş Fekete din Cuzăplac, contra sumei de 118.000 lei. 
  
În ziua de 11 iunie 1933, cu mare fast, a avut loc punerea pietrei de temelie la fundaţia şcolii noi, odată cu sfiinţirea monumentului eroilor ridicat în mijlocul satului, tot cu ajutorul obştei. Aşa a apărut consemnat în ziarul Amicul Şcolii nr. 11 – 12 din 30 iunie 1933, ştirea despre acţiunea pe care am demarat-o. 
  
Până-n toamnă a fost gătată zidăria şi s-a instalat acoperişul pentru a fi ferită de intemperii, rămânând ca odată cu venirea primăverii să se instaleze tâmplăria şi să se efectueze tencuielile ionterioare şi exterioare, după care echipa de zugravi aveau să definitiveze lucrarea. Între timp m-am deplasat împreună cu preotul Ciouca şi notarul comunei la Cluj unde am comandat mobilierul necesar sălilor de clasă, cancelariei şi Casei Învăţătorului, precum şi procurarea a ceea ce mai era necesar pentru şcoală. 
  
Totul s-a făcut aşa cum trebuia, după planul pe care-l urmăreau cu sfiinţenie cei din Comitet, astfel că odată cu noul an şcolar, mai precis în octombrie 1935, totul a fost gătat. 
  
Inaugurarea a avut loc în ziua de duminică 13 octombrie, cu un fast deosebit, la care au luat parte toată suflarea satului, la care s-au adougat invitaţi din comunele din jur care şi-au trimis reprezentanţi. Din partea autorităţilor, la festivităţi a participat din partea Prefecturii, prefectul judeţului Cluj doctor Emilian Dunca, iar din partea Revizoratului Şcolar , Inspectorul Şcolar General Damian Popescu. 
  
Slujba de sfiinţire a clădirii noi şi a monumentului eroilor, a fost susţinută de preotul Ciouca şi de acelaşi protopop de Huedin Aurel Munteanu, care a fost alături de noi, tot timpul. Nu pot trece peste numele protopopului de Huedin, fără a aminti că acelaşi Aurel Munteanu,în luna septembrie 1941, si-a ridicat vocea împotriva Diktatului de la Viena prin care s-a răpit României de către unguri partea de nord a Ardealului, cu Huedinul unde era protoereu ţi unde construise o ămpunătoare şi monumentală catedrală ortodoxă, a fost schingiuit bestial şi omorât în plină stradă de către hortiştii maghiari. 
  
În faţa noii şcoli, odată cu inaugurarea acesteia, a fost sfiinţită şi o troiţă mare şi frumoasă, sculptată de meşterul octogenar Maftei Chioreanu, tatăl colegului meu, învăţătorul Pancraţiu Chioreanu, care profesa în Nădăşel. 
  
Despre felul cum s-au desfăşurat solemnităţile inaugurărilor din Cubleşul Român, s-au făcut relatări succinte în ziarul Universul şi în Naţiunea Română, Cotidiane din Ardeal, care apăreau în Cluj, în numerele din ziua de joi 17 octombrie 1935. 
  
Ca o recunoaştere a meritelor şi a activităţii depuse , atât mie cât şi preotului Ciouca, preşedintele Comitetului Şcolar, ni s-a acordat prin Decret Regal Medalia „ Răsplata Muncii” Clasa I - pentru construcţii şcolare, decret publicat în Monitorul Oficial partea I din 11 ianuarie 1937. 
  
La câteva zile după inaugurare, ziarele locale, ba chiar şi Universul bucureştean au anunţat acest eveniment, apărând în ele fotografia şcolii construită de mine şi imagini de la inaugurare. 
  
Păstrez şi acum în arhiva personală elogioasele rânduri din ziarele vremii, Brevetul, alături de medalia primită ca răsplata eforturilor mele de a construi o şcoală. 
  
Referinţă Bibliografică:
A fost tatăl meu - Locuri noi, oameni noi, prieteni noi- urmare din ed.2694 / 17 mai a.c. / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2702, Anul VIII, 25 mai 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!