CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





Soldat T.R.laChișinău - Continuare din nr.2664 / 17 apr.2018
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Soldat T.R. la Chişinău 
  
Primăvara, prin martie, am fost chemat la recrutare la Balş, centrul de recrutare al Plasei Oltețu de Jos din județul Romanați, iar în toamnă, în noiembrie 1930 am primit ordin de încorporare pentru satisfacerea stagiului militar la Caracal, reședința județului. 
  
Ca de fiecare dată, am fost punctual, ajungând printre primii, la Centrul Militar. De data asta însă, punctualitatea nu mi-a fost favorabilă, deoarece primii sosiţi am fost repartizaţi la Regimentul 7 Vânători la Chişinău. Cu un an în urmă, fugisem de Basarabia şi acum am avut noroc tot de ea. Cei care au venit mai târziu la Caracal, au fost repartizaţi în garnizoane mai aproape de domiciliu. 
  
De la centrul de recrutare am fost luaţi în primire de un plutonier major, trimis delegat de regimentul din Chişinău. Încă de când ne-am strâns, a căutat să se impună milităreşte, dar n-a putut să domolească exuberanţa tinerească a celor şapte recruţi, învăţători cu toții, elevi T.R. ( termen redus), conform art. 71, care mergeam la armată. 
  
Am plecat a doua zi, dimineaţă, după o noapte albă cu chiote şi chefuri alături de rudele care ne petrecuseră „la cătănie”. În tren am aţipit puţin, doar până la Bucureşti, traseul fiindu-mi cunoscut şi mai ales, trenul fiind mai liniştit. De la Bucureşti, apoi pe traseul urmat, s-au urcat numai recruţi, tineri puşi pe chef şi distracţie, care făceau gălăgie, încât doar un surd putea să se odihnească. 
  
Seara am ajuns în Iaşi, unde am petrecut noaptea într-un restaurant de mâna a treia, care mi-a lăsat în suflet mult dezgust. Lume multă, oameni de cea mai joasă speţă, beţi, femei de moravuri uşoare fardate ţipător, gălăgie, ţipete, murdărie, lăutari ţigani care cântau strident, cu voci dogite de tutun şi băutură „Bea, bea, nu te lăsa, uită că viaţa e grea…”aproape de fiecare dată după o altă melodie care fusese comandată, cu banii lipiţi cu scuipat pe frunţile năduşite ale țiganilor lăutari sau cu bancnote vârâte în vârful arcuşului. Era pentru prima dată când asistam la acest dezgustător spectacol uman, această destrăbălare care păta frumuseţea vieţii ce se deschidea în faţa noastră. 
  
A doua zi, spre seară, am sosit la Chişinău, oraş mare, cu străzi drepte şi largi, dar cu clădiri modeste faţă de cele din Bucureşti. Printre cele mai reprezentative era Banca Naţională, la intrare desfășurându-se o scară impozantă cu cei doi lei în mărime naturală sculptaţi în piatră marmorată şi Catedrala Ortodoxă cu renumitele ei clopote, clădiri aşezate pe principala stradă a oraşului, bulevardul Alexandrovca ( Alexandru cel Bun). 
  
Încă de la intrarea pe poarta regimentului, am fost primiţi cu maliţiozitate şi trimişi la tuns şi la baie. Ni s-au dat apoi haine militare rupte şi slinoase dintr-o grămadă, fără nici-o măsură, pline de praf, pe care le-am îmbrăcat cu mare scârbă. Ulterior am aflat că intenţionat ni se dădeau la venire astfel de ţinute militare, dezumanizându-ne, pentru ca să fim nevoiţi să cerem schimbarea lor, bineînţeles cu atenţii date magazionerului sau plutonierului de companie. 
  
Noaptea am dormit în nişte paturi suprapuse, din scânduri negeluite, paturi comune, în care trebuia să ne odihnim oasele şi în care dormeam de-a latul, 10 - 15 trupuri ostenite de instrucţie. 
  
Cum eram frânt de oboseală, am adormit imediat şi am dormit „dus” până ce, ca prin vis, am auzit trompeta sunând deşteptarea. Deabia după câteva minute bune, auzind zgomot şi voci răstite pe lângă patul meu, mi-am dat seama unde mă aflu. Prima constatare a fost dispariţia fularului de mătase, singurul „lucru civil” pe care-l oprisem, dosindu-l deochii de cerber al gradatuluicare ne luase în primire. 
  
Mă simţeam singur, străin, depersonalizat într-o lume nouă, ostilă. Parcă nu mai eram eu. 
  
Din toţi recruţii, soldaţi t.r., s-a constituit o unitate pe care o comanda maiorul Creţu Vasile şi care a fost trimisă spre cartiruire în cealaltă parte a oraşului, la aşa-zisa „Cazarmă General Poetaş”, cine o mai fi fost și acesta. Aici, în vecinătatea închisorii cu turnuri înalte şi ferestre zăblelite de după care se auzeau mai toată ziua vaietele şi strigătele disperate şi jeluitoare ale deţinuţilor, mare parte politici, pe un ger aspru cu viscole dinspre stepa rusă, făceam toată ziua instrucţie sub comanda unor gradaţi aspri, duri, milităroşi şi neîngăduitori. 
  
Pentrucă aveam un scris mai frumos şi mai îngrijit decât al celorlalţi colegi cu care fusesem adus aici, după ce în prealabil am fost puşi la o probă de scriere, sau poate din alte motive pe care nu le cunoşteam, am fost remarcat de plutonierul major al companiei, Oţelea Ion, care m-a dus la maiorul Creţu Niculae. Acesta mă chema în anumite zile, mai ales după-amiaza, după terminarea instrucţiei şi lecţiilor obligatorii la T.R.. la administraţia companiei, în oraş, pentru lucrări de cancelarie. Era unul din momentele cele mai apreciate ale vieţii de militar T.R., departe de casă, deoarece scăpam pentru câteva ore de teoria militară plicticoasă şi fără rost, datoriile ostaşului, salutul şi prezentarea individuală, repetate până la îndobitocire, descrierea şi mânuirea armelor, toate acestea conduse de militari în termen, aleşi din ciclurile superioare, care erau bucuroşi să joace rolul de „ cătană” cu importanţa dată de o macaroană galbenă cusută la petliță. 
  
Încet-încet, datorită seriozităţii şi corectitudinii, am reuşit să le câştig încrederea şi să mă bucur de aprecierea superiorilor, astfel încât, la un Balul Subofiţerilor garnizoanei, bal anual ce se organiza de sfântul Daniil Sihastrul, la jumătatea lui decembrie, am avut misiunea de a servi la bufetul balului, băuturile şi gustările cerute- comandate. Trebuind să aleg un companion în ale chelneriei, l-am preferat pe fostul meu coleg din Normală, Rădulescu Vasile, de loc din Slatina. După o noapte albă de „muncă la bar”, atât din bacşişurile primite pentru buna-servire, cât şi din plusuri, comenzi neconsumate, pe care am reuşit să le recuperăm şi pe care le-am recomercializat, am reuşit să ne alegen fiecare cu câteva sute bune de lei, sumă frumuşică la aceea dată. 
  
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă s-au dat permisii de câte zece zile în afară de drum, adică zece zile efectiv petrecute acasă, cu condiţia ca să nu depăşeşti termenul de cincisprezece zile, cu drum cu tot. Datorită cred, tot încrederii de care mă bucuram , dar şi a prestării de la Balul Subofiţerilor, am beneficiat şi eu de o permisie.Nici nu visasem că mă voi afla alături de ai mei,în amilie, de sărbători. Deh, fiecare doarme ...așa cum își așterne... 
  
Referinţă Bibliografică:
Soldat T.R.laChișinău - Continuare din nr.2664 / 17 apr.2018 / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2671, Anul VIII, 24 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!