CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Marturii >  





DE NETĂGĂIDUIT
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De netăgăiduit 
  
Credinţa mea este legătura sufletului meu cu Tine. Ea îmi face inima să dănţuiască şi limba mea să cânte. Când rândunica se apropie, puii de rândunică se agită în cuib. Fiindcă încă de la distanţă ei simt sosirea mamei lor. 
  
( Sf. Ierarh Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului, Ed. Anestis, 2006, pp. 67-68) 
  
La 1764 se sfiinţeşte în Dobriceni primul locaş de închinăciune. Edificiul, clădit pe o ridicătură de pământ ce domina satul dinspre sud, zidit din cărămidă pe o fundaţie specială după planurile constructorilor italieni tocmiţi să ridice biserica, de o frumuseţe arhitecturală deosebită, care aducea cu cea din Cepturoaia ctitorită de strămoșii Buzeştilor, Vlad Banul, Dumitru Pârcălabu și Balica Spătaru la 1529. 
  
Biserică monumentală, Cuvioasa Paraschiva a fost ridicată.. ,,la anul de grație de la zidirea lumii leat 7272 iar de la Cristos 1764, de către ieromonahul Athanasie din neamul familiei Dobriceanu,(ecleziahul Mânăstirii Hurezi-Vâlcea) dând ajutor la cheltuială și dumnealui, logofat Matei Logofăt Dobriceanu, pe timpul lui Constantin Racoviță Voievod…”( Sindicul bisericii ) 
  
Ieromonahul Athanasie a mai avut un frate, călugăr, Chiril, împreună cu care a donat bisericii o curea de moşie ce se întindea perpendicular peste apa Oltețului de la Bârlui până-n matca Căluiului. Probabil, Ieromonahul Chiril a fost şi primul slujitor al bisericii. 
  
Biserica era așezată pe malul drept al Olteţului, la vărsarea pârâului Corboaia în acesta. În primăvara anului 1912, apele umflate ale năbădăiosului Olteţ, au izbit furioase malurile, locaşul monumentalei biserici fiind luat de puhoiul învolburat, care a scormonit pământul aşa încât, spun martorii dezastrului, sicriele morţilor au fost luate de ape, plutind la vale. O parte din ele, cele care au fost salvate, au fost mutate în actualul cimitir, amenajat în pripă pe un teren donat de un moșier al timpurilor trecute și primar al Dobricenilor, Grigorie Bogdănescu. 
  
Au rămas mărturie a ctitoriei sfinte, vizibile și azi, câteva ziduri ruinate aflate pe malul Olteţului în punctul Crivina, la gura Corboii. 
  
De la aceasta biserica s-a mai păstrat pisania executată în gresie. Piesa este masiva, cu litere și motive în relief. Se află într-o bună stare de conservare, cu toate că-i lipsește colțul din dreapta sus, iar cel din stânga jos este rupt. Inscripția este încadrată într-un chenar lat de 0,20m. Chenarul are diverse motive decorative, frunze, flori de acant, vrejuri, lalele, pe un curpen vegetal dispus în sinusoidă. In mijlocul laturii superioare tronează un cap de înger încoronat. In partea inferioară se află schițate două chipuri umane. 
  
Inscripția este dispusă într-un cadru dreptunghiular cu 11 rânduri. Literele chirilice au fost executate în relief, cu mare grijă, înalțimea lor fiind de 0,035m. 
  
Pisania se afla la Muzeul Olteniei din Craiova. Clopotul acestei biserici se află la Muzeul Satului din Dobriceni. 
  
Din anul 1919 satul nu a mai avut biserică până în anul 1940. Acum, credincioşii satului în frunte cu preotul Ioan Bălaşa au ridicat o capelă în cimitirul din sat, sfiinţită la 9 noiembrie 1941, capelă care a fost locaş de rugăciune pentru enoriaşii din Dobriceni, până la construirea actualului lăcaș de cult. 
  
Cu hramul Cuvioasa Paraschiva, a fost constriută la cimitirul Dobriceni, între anii 1984-1987 noua biserică, sub formă de navă cu compartimente, Altar, Naos, Pronaos și tindă semideschisă cu o turlă falsă pe Pronaos. Pictura a fost executata de profesorul Nicolae Budica din Craiova, fiu al satului. Biserica a fost sființită în ziua de 14 octombrie 1987, de către IPS.Calinic, Episcopul Argeșului și Muscelului. 
  
Ca preoți slujitori mai de seamă, merită amintiți Ieromonahul Chiril care a fost și primul slujitor al bisericii, frate cu Atanasie ctitorul bisericii. Alt preot, Preda Pacionea a slujit până la 1849. Primul preot a cărui păstorire sufletească a comunității este destul de cunoscută și respectată, este Ioan Dinescu, născut la 10 aprilie 1823, cunoscut în tinerețe drept "scriitorul satului”. Acesta va pune în Dobriceni bazele învațământului sătesc la 1838. Urmeaza alți preoți, dintre care amintim pe Ioan Balața 1929-1974, tatăl pictorului Sabin Balașa, preotul Radulescu Nicolae din Balcesti-Vâlcea, ctitor al noii biserici și actualul preot Giurea Laurențiu din Slătioara-Vâlcea, preot paroh din anul 1995. 
  
Cum satul nostru dăinuie pe aceste locuri de peste 2000 de ani, nu putea să aibă doar două cimitire care acoperă fiecare doar două- trei sute de ani. Și atunci, unde au mai fost locurile de odihnă veșnică, cimitire ? 
  
În anul 1884, năbădăiosul Olteț, a obligat sătenii să-și lase în urmă, sub ape, strânsura și casele și să se mute spre Dealul lui Bucică, vreo 7-800 de metri, spre vest, pe o nouă vatră. 
  
Mai întâi s-a trasat „șușeaua”, actuala șosea, după care fiecărui cap de familie i s-a repartizat și trasat locul noii gospodării, așa cum fuseseră aranjați în vechiul sat, după vecinătăți. 
  
Țăranii, ajutându-se unii cu alții, ca-ntre vecini, și-au săpat câte o ”bocșe„ un fel de bordei în care să se adăpostească pe moment, până la ridicarea caselor din lemn, acoperite cu paie sau coceni de porumb în care să locuiască. 
  
Bocșele au rămas în fundul curților să adăpostească iarna putina cu varză murată și murăturile, ca să nu înghețe. 
  
Că vatra satului s-a strâns, s-a mărit sau s-a mutat, ne-o dovedeşte faptul că în zona ocupată astăzi de casele familiilor Anghel, Florescu, Besnă și Lilă, pe malul stâng al pârâului Corboaia, la nici 100 de metri de firul apei, s-au descoperit cu ocazia săpăturilor pentru temeliile locuinţelor mai vechi dar și a celor noi, la 1,5 – 2 metri adâncime, oseminte umane cu bănuţi – monede romane- lângă degetul mic al mâinii stângi, dovadă certă a înmormântărilor creştineşti ( legarea la deget a unui bănuţ era credința că plata pentru trecerea Styxului spre tărâmul celălalt a celui plecat dintre vii, de către luntraşul Caron, a fost făcută), obicei perpetuat până în zilele noastre. 
  
Bănuţii din vremea stăpânirii romane, descoperiţi cu ocazia săpăturilor în perimetrul amintit, stau mărturie că acum peste 2000 de ani, când Dacia a fost cucerită de romani, aici era o aşezare de sine stătătoare. 
  
Iată de unde ne tragem şi unde avem înfipte adânc rădăcinile care ne fixează în acest pământ strămoşesc, loc de odihnă tihnită a străbunilor noștri. 
  
Cele mai frumoase lucruri în viață, spunea bunicul meu, Zaharia Petrescu-Spițerul, sunt oamenii pe care i-ai cunoscut, locurile pe care le-ai vizitat și amintirile pe care le creezi și le lași spre neuitare. 
  
Referinţă Bibliografică:
DE NETĂGĂIDUIT / Mihai Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2640, Anul VIII, 24 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Petrescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!