CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Introspectie >  





Mihai PĂCURARU - UŞA DIN ÎNTUNERIC (POEME)

 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
APA CU ŞERPII EI  
 
A ajunge la mal nu înseamnă a câștiga.  
A te salva de apa care mereu te-a-ncolăcit cu șerpii ei,  
în catifelată mângâiere dinainte de somn...  
 
Ți-ai infipt unghiile în malul ce se răstoarnă cu dragoste  
peste chipul tău,și apa îl spală,și iar,și iar...  
 
Când din cer liana a ajuns la părul tău,la fruntea ta,  
la ochii tăi,s-a oprit la gât,în dansul strîngerii duioase...  
 
Cerul și pământul te-au cufundat adânc printre corali,  
ca hrană și treaptă pentru templu.  
 
 
DUREREA E MIEREA DIN LACRIMI  
 
Mă minunez de lumina din mine,din lucruri,  
de nimbul culorilor în care se joacă apa după oboseala căderii.  
 
Cel mai puternic e lemnul și lumina din cuiele rămase  
adânc în voi și în mine,călător pe o pasăre de pradă.  
 
Lumină din lumina ce arde lemnul  
fără scrum,vârtejul e flacăra și oamenii norii,  
iar durerea e mierea ce curge în loc de  
lacrimi,pe casele în care copiii văd sângele din cuie.  
 
 
VALURI ŞI CERUL  
 
Clopot peste cele puncte ale casei,  
cerul și valuri,valuri și cerul desenez în  
descântec de largă depărtare  
și unire spre un răsărit-asfințit.  
 
Între toate,încolțirea semințelor mă tulbură  
și mă afundă la rădăcina și mă ridică la coroană,  
ca un zbor rănit între aripi-  
dans de spirală și zvîcnirea pământului ce nu refuză  
din plin irigarea cu sânge.  
 
Aleg întregul celor născuți și duși,  
cerc visat de mine și de tine,croială de timp  
dăruit,mișcare de dans larg cu brațele deschise  
spre micul infinit de la tine până la Adam.  
 
 
DECOR DINTR-O PIESĂ  
 
Încerc puternic,de mine știut,să țin gândurile  
cu hățurile,ca pe o herghelie scăpată uneori,  
apoi amăgită o aduc pe linia de plecare a țarcului.  
 
Ne jucăm,ne căutăm dimineața când crapă  
o ușă în mii de așchii lovindu-ne ochii,  
sau seara,când umbra copacului fumegând  
ne minte frumos că e un decor dintr-o piesă arhaică.  
 
Strunirea cailor nu mai e demult pentru alții,  
e pentru mine și pentru tine-mereu și mereu călători  
prin spații de temple-și obosiți,  
îmbătați de puterea de a elibera mânjii dorințelor  
acerbe,noi,la umbră,lăsăm așa cum am fost:  
doi paznici de herghelie răsplătiți,  
numărând portocalele în loc de pietre.  
 
 
CĂLĂTORIE DE CUPLURI SOLITARE  
 
Împingem timpul,sau ce a mai rămas din el,de la  
Naștere,precum în mină vagoanele pline cu așchii din  
Trupuri,spre verticala luminii cu zbateri de ieșire din vis,  
Din gurile negre cu monștri râzând și cu plete de apă.  
 
Pare o călătorie de cupluri solitare,cărbune și diamnat,  
Glob de citi zodiile,în liftul ce ți se oferă generos de ieșire,  
Să lași ce nu e al tău,zidurile ce crapă ,șobolanii ce fug.  
 
Mâna și biciul ne înghesuie vite în vagoane scheletice,  
Cu locomotive ce au mai trecut și vor trece chiar dacă  
Refuzi,e drumul ce duce spre o cărare luminată de  
Bețe de chibrituri ,amnare cu iască,picioare și limba uscată.  
 
Tangaj fără odihnă deasupra gropii cu furnici,  
Tangaj fără odihnă,în joc,deasupra gropii cu furnici.  
 
 
ANOTIMP PRĂBUŞIT  
 
Nu mă pot opri la marginea unde s-a prăbușit  
un anotimp și unde păsările au rămas atârnate  
în aer,ca sulițe de diamante.  
Voi aduna toate frunzele căzute din părul tău  
și voi astupa prăpastia din fața ta.  
Nu voi înțelege,târziu,lumina topită miere pe  
trupul tău,statuie vie în crepuscul.  
Clădesc un imperiu din ace de brad și tămâie,  
obstacole mici pentru zbor și râme pregătite  
pe malul râului pentru pescuit.  
Muzica aceea a răscolit și-a pulverizat marea  
aducând-o aici,lângă prunii înfloriți cu dorințe  
și spaime,aproape de mine,aproape de noi.  
Milioane de imagini plouă înverșunat  
de dimineață până-n seară,și încet,șerpuind hipnotic,  
Zărim vânătorul cu lasoul de crini...  
 
 
SĂRBĂTOAREA MĂŞTILOR  
 
Sărbătoarea măștilor,dincolo de oameni,  
copacii cad în uitare prăbușiți  
peste aromele venite din creste  
de tinerețe,sânge curs jur-împrejur,  
adunat de copile direct din artere.  
 
Ceva te catapultează în dorinți  
de lumânări fumegânde;  
râzi,cum n-ai mai râs din vechime,  
și-ți tragi alaiul în mataca secată.  
 
Masca râde,masca plânge pe  
fețe fantomatice,în șir sau  
grămadă,dansatorii se înclină  
și pornesc în alt dans spre mine:  
pictorul spectator de iubire și trupuri  
arse de privirile dulci ale călăului zilei.  
 
 
REGIZOR DE LACRIMI ROŞII  
 
N-am crezut că voi ajunge aproape  
de curcubeul de lacrimi-  
simfonie ce-mi strânge trupul-  
și număr,inventând cifre pentru fiecare  
arcuire:  
lacrimi albe de copil,  
lacrimi albastre de tânăr,  
lacrimi,ce lacrimi verzi,  
galbene și mov,dar mai ales  
roșii,lacrimi roșii,lacrimi  
roșii pe obrazul cerului  
din mine.  
 
Le-aș fi strâns după vis și după veghe  
într-o căldare imensă cât o poftă,  
sub un foc reflectat de priviri,  
și le-aș împărți trecătorilor cu  
saci grei în spinare,ca animalele  
încărcate,în echilibrul dintre  
 
șanțuri în care colcăie  
viețile altora în lacrimi roșii.  
 
Cineva a văzut filmul acesta,  
chiar există regizorul și textul,  
iar rolul din noi ne  
împinge afară...  
 
 
PLÂNSUL VIORII INCENDIAZĂ  
 
Ați auzit,uneori, melodia viorii  
între două dealuri,între doi munți,  
între lună și soare,între două inimi,  
ele însele zbătându-se în mâini  
ridicate spre un decor de mii de ani același?  
 
Eu sunt ecoul îngrămădirii plăcute  
de sunete peste tăcerile tale,  
și plânsul viorii incendiază ,croind un  
drum până la goliciunea  
primordială a unui măr înflorit.  
 
 
PYGMALION  
 
Am vrut să creez o imagine cât un zgârie-nori  
și dimensiunile ei să cuprindă treptat iarba,  
albinele,copii,lunecând pe propriile vârste,  
femei și bărbați,uitați în sentimente,cu  
dorința unui eden cât o curte de țară,cu pomi  
de dorințe prin care se joacă îngerii de-a v-ați ascunselea;  
și câte am vrut,și câte am vrut să întărească  
ținutul cu flori de ferigă în nopți de Sâziene.  
 
Și-ncet,prin balada cu ninsori,am trasat  
un contur pe un bloc desprins din munte,  
unde marmura cântă în mâinile mele-  
vers răscolit pe o coală ninsă de hârtie.  
-------------------------  
Mihai PĂCURARU  
București, 24 martie 2020  
Referinţă Bibliografică:
Mihai PĂCURARU - UŞA DIN ÎNTUNERIC (POEME) / Mihai Păcuraru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3371, Anul X, 24 martie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Mihai Păcuraru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Păcuraru
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!