Se mai aud încă ecouri,
De salvări veninde,
Se mai aud încă voci strigânde,
După ajutor neprimit.
Pete tot e neputință,
Și foarte multă delăsare,
Iresponsabilitatea este mare încă,
Incompetența tronează.
Se văd peste tot haine rupte,
Peste tot aripi de îngerifrânte,
Se mai văd și cum oameni în halate albe,
E haos mare-n jur,e multă lume.
Se-adună enoriașii omagiu,
Lumânările sezăresc arzânde,
Lacrimile se scurg printre palme,
Se-aude implorată divinitatea.
Pe ziduri se zăresc dese umbre,
Sunt îngeri zburând în noapte,
Zeci de aripi zac răsfrânte,
Sunt treaz,sunt plâns de durere.
(Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă)
