SONETUL CONVIEȚUIRII FERICITE
MIHAI MERTICARU
Un vis împărțim și-o împărăție,
O inimă cu două luminișuri,
Un munte cu abisuri și suișuri
Și-un fermecat izvor cu apă vie.
Ne cățărăm pe-aceleași povârnișuri,
Cât mai departe de viața pustie,
Dragostea ne e marea bogăție,
Cântăm pe-o vioară cu două arcușuri.
Adesea ne-ntâlnim în același gând,
Vrăjiți, rătăcim printr-o melodie,
Ne troienim în iluzii surâzând
Și ne-nzdrăvenim într-un suspin plăpând.
Murim și –nviem într-o feerie,
Amurgul amâne-se sine die!
