CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Stihuri > Nuante >  




Autor: Mihai Marian         Ediţia nr. 2561 din 04 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

Mihai MARIAN - NEGRU OPAC (POEME)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
NOAPTE DE NOAPTE  
 
trântit pe pat  
confuz ca o focă ce a uitat  
că trebuie să aplaude pentru  
a primi peşte  
pătez aşternuturile cu transpiraţie  
lucioasă şi abundentă  
ca de actor porno  
urmăresc alternativ  
documentare  
şi filme mute  
antimoniul avea rolul de a proteja  
ochii egiptenilor în deşert  
lilian gish îţi făcea singură cascadoriile  
schimb canalele cu repeziciune  
până sunt aproape de orbire  
şi de leşin  
mâna deja nu mă mai ascultă  
buricul degetului mare a dezvoltat  
un soi de protuberanţe dintr-o  
piele galbenă şi tare  
pe care le-am am ros  
până a curs sânge  
un sânge de culoare foarte închisă  
dens şi cu gust de carton  
când a căzut pe gresia albă a băii  
a început să se întindă  
să formeze o mică baltă  
plină de imagini şi de figuri alegorice  
pe care un gândac  
un moise de chitină  
încerca să o despartă în două  
protuberanţele au reapărut instantaneu  
parcă înţelegând absurdul jocului  
şi nu mai există loc pe buricul  
degetului mare să-mi scriu poemele  
povestea vieţii mele  
şi nici măcar pentru melancolia delicată  
a pânzei de păianjen  
am sfărâmat gângania sub talpă  
abia dimineaţă am şters locul  
m-am dus la culcare  
pe călcâie cu resturi de profet  
şi sânge.  
 
 
GREGOR SAMSA  
 
se pare că pentru mine, de ceva timp  
lipsa de somn a devenit obişnuinţă  
o substanţă delicată, fragilă  
agăţată ca un nerv  
între vertebre, ascunsă sub stern  
un iglu ce-o ţine la adăpost  
mereu proaspătă  
mereu vie  
durerile sunt continue la baza craniului  
între coaste  
în explicaţiile din fiecare seară  
ale becului de 75 de waţi  
în fâşul cenuşiu al obrazului femeii de serviciu  
pe lângă care treceam fără să îi răspund  
deşi mă saluta de fiecare dată pe un ton şoptit  
geamăn glasului unui bolnav care zace  
în pat cu totul golit de vlagă  
după câţiva paşi realizam lipsa de politeţe  
şi voiam să mă întorc din drum să  
îi spun că îmi pare rău, că eram căzut pe gânduri  
demult căzut  
dar continuam să merg înainte cu pasul  
unui animal abia ieşit din hibernare  
continuam să fac aceeaşi greşeală mereu  
în minte cu o singură întrebare  
ce va fi, ce va fi după moarte  
aş vrea să cred că sufletele se vor  
urca într-un autobuz cum sunt cele ale ratb-ului  
vor călători la fel de înghesuite  
de nemulţumite de mirosul de benzină  
de mizeria de pe scaune  
(să fie trecerea familiară)  
şi odată ajunse acolo vor coborî  
la porţile unor mari oraşe  
unde fiecare va primi o nouă viaţă, un alt  
destin de îndeplinit  
aş vrea să cred că li se va spune  
că până în acel moment  
au fost doar seminţe germinând  
iar „viaţa“ trecută a fost doar un strat de zăpadă  
ce le-a protejat să poată ajunge acolo  
la această nouă existenţă  
în care eul permanent  
se află la cea din urmă trecere  
în ceva a cărui complexitate va fi la îndemâna oricui  
astfel se va înţelege cu uşurinţă  
de ce pământul este a treia planetă de la soare  
de ce spunea bunicul despre mâna crăpată  
aspră a bunicii că este îndestulătoare  
şi bună ca o pâine caldă  
de ce şi acum după treizeci de ani  
încă văd  
în colţul de sus al camerei  
aproape în fiecare noapte  
mâinile atârnănd pe lângă trup  
vestonul kaki  
bocancii înrouraţi ai soldatului care se spânzurase  
lângă depou  
în copacul pe care noi copiii  
îl consideram fiind una dintre barele porţii  
de fotbal  
ceaţa şi toamna  
câmpurile magnetice  
undele tahionice subluminice  
pluteau în jurul capului său ca o aură  
pentru mine a fost întâia reprezentare palpabilă  
a lui Hristos  
vreau să cred că vom afla toate acestea  
altfel totul ar fi inutil  
ar fi absurd  
iar eu nu pot vedea absurdul  
în naşterea unui copil  
în migraţia bilelor de rulment  
spre marginea tăvii acoperită cu hârtie de copt  
aşa cum nu-l pot vedea nici în visul de azi noapte  
în care catapultat de expiraţia unei balene  
am fost aruncat până pe o bancă în Ferentari  
printre siringi folosite  
urme de sânge  
şi lichid seminal  
de pe o alee venea înspre mine  
o gânganie enormă  
spunea că e Dumnezeu  
m-am aruncat cu faţa la pământ  
şi am strigat  
“nu sunt vrednic să te văd, Doamne!“  
în timp ce în minte aveam pentru prima  
dată o altă întrebare  
„de când bâzâie Dumnezeu?“  
am rămas aşa timp îndelungat  
până când am simţit că sunt singur iarăşi  
Dumnezeul enorm cu zbor greoi trecuse  
stătea aşezat pe o bordură  
şi scria pe asfalt cu cretă  
„după o noapte cu somn agitat  
o gânganie îngrozitoare se trezi transformată  
în autorul acestor rânduri“.  
--------------------------------  
Notă : Fragmentul dintre ghilimele îi aparţine lui Franz Kafka, romanul „Metamorfoza”  
 
 
SEARA SĂ REVII ACASĂ  
 
din oraşul care a rămas aproape la fel  
lumini minerale  
clădiri de birouri peste  
care întunericul se lasă  
cu un ritual gigantic  
a mai apărut un salon de masaj nevrotic  
un cabinet de consiliere limfatică  
a mai dispărut o librărie  
oamenii străzii au căpătat maximum de simultaneitate  
odată cu tine  
trec pragul o durere persistentă în piept  
şi un ţiuit în urechi  
obiectele dispar  
pe rând  
nereuşind să-şi fixeze dimensiunile  
într-o altă semantică  
podeaua se acoperă cu o ninsoare deasă  
este dificil cu o astfel de punere în scenă  
să nu-ţi treacă prin minte  
că nu eşti altceva decât aplicaţia  
care se upgradează zi de zi  
încercând să mimeze cât mai convingător  
fericirea  
în interior dezintegrarea este conştientă  
şi absolută.  
 
 
SCHIŢĂ PENTRU O ELEGIE  
 
cuvintele noastre s-au terminat  
zâmbetul  
a rămas părăsit în mijlocul  
oraşului  
în comun mai avem  
doar dilema  
de-a mai merge  
sau nu la o ultimă  
cafea împreună  
unde ne aşteaptă aceeaşi masă ordinară  
din răchită împletită  
şi un singur pahar de apă pentru amândoi  
ca pe vremea când  
acestea ne erau de ajuns.  
 
 
ORAŞUL PĂSĂRILOR MIGRATOARE  
 
îmi spun  
poţi termina de citit cartea asta mai târziu  
acum ar fi bine să deschizi fereastra  
şi să tragi nişte aer proaspăt în piept  
sau mai bine nu. este o iarnă foarte rece  
mercurul din termometre arată grade puţine  
şi nu doar gradele sunt puţine în oraşul acesta  
unde nimic nu este unde trebuie să fie  
unde totul este altundeva  
mai ales tu  
spun la televizor  
că drumurile pe care te-ai fi putut întoarce  
sunt blocate  
că protestatarii  
au închis piaţa  
au ridicat oameni de zăpadă  
baricade din turtă dulce, beteală  
şi globuri de pom peste tot  
am vrut să te sun să îţi spun  
că de fapt e-o minciunâ  
în fiecare zi merg mult  
chiar trec pe acolo  
şi singurul lucru pe care îl văd  
este absenţa ta  
un tanc  
care trece peste mine sfărâmându-mi oasele.  
---------------------  
Mihai MARIAN  
Buzău  
4 ianuarie 2018  
Referinţă Bibliografică:
Mihai MARIAN - NEGRU OPAC (POEME) / Mihai Marian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2561, Anul VIII, 04 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Marian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Marian
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!