Am pornit-o zilele trecute într-o scurtă escapadă din Bucureşti, prilejuită de un eveniment neferirit petrecut în familie.  

Drumul până la destinaţie (o mică localitate lângă Giurgiu), a fost un bun prilej pentru a admira primăvara în toată splendoarea ei, aşa cum aceasta a ales să-şi facă simţită prezenţa.  

Sute de pomi fructiferi îşi prezentau acum cele mai frumoase straie, ca la o veritabilă paradă. Caişii, piersicii, prunii, corcoduşii, cireşii, vişinii, îşi făceau rând pe rând apariţia în peisaj, salutând zâmbitori trecerea noastră.  

Ajunşi în final, ne-am alăturat rudelor sosite pentru a aduce un ultim omagiu mătuşii proaspăt trecute în rândul celor drepţi şi am participat la toate ritualurile creştineşti prilejuite de acest moment.  

Vremea fiind însorită şi ştiindu-mă oricum plecat într-o zi luată din concediul de odihnă, mi-am permis un scurt popas la Dunăre, de care chiar mi se făcuse dor.  

După câteva zeci de minute iată-ne pe faleză, scrutând bătrânul fluviu ce părea la orizont, în bătaia razelor de soare ale dupăamiezii, un şarpe zămislit din argint topit.  

Nu am apucat să mă bucur însă prea mult de acea imagine aproape ireală, că m-a întrerupt din contemplare un sunet binecunoscut al telefonului mobil, care mă avertiza cât se poate de rece că am primit un mesaj.  

Primul lucru la care m-am gândit a fost că s-a mai întâmplat ceva neprevăzut la birou, după ce am crezut rezolvate toate problemele, gestionate prin schimburi de mesaje trimise între predicile părintelui.  

M-am îngrijorat însă inutil. Mesajul era trimis de către operatorul meu de telefonie mobilă, care îmi ura cât se poate de oficial „Bine ai venit în Bulgaria.” şi mă anunţa cu această ocazie care sunt tarifele de rooming.  

Ca să nu cred cumva că a fost o glumă, mi-a trimis imediat şi un al doilea mesaj, prin care îmi comunica numărul de telefon la care se pot efectua în mod gratuit apeluri de urgenţă, precum şi un alt număr la care pot consulta tarifele din UE.  

M-am uita la ceas, ca să verific în ce dată suntem. Era 31 Martie, adică mai aveam încă o zi până pe 1 Aprilie. Poate a vrut totuşi să îmi facă o surpriză operatorul, convins fiind că voi gusta farsa, chiar dacă a fost făcută cu o zi mai devreme?  

Ce m-a neliniştit însă a fost faptul că la câţiva paşi de noi am auzit mai multe persoane vorbind în limba bulgară. Ştia operatorul de telefonie mobilă ceva ce eu nu aflasem încă? Este drept că ultimul buletin de ştiri îl ascultasem la ora 9 dimineaţa. În limba română. Dar nu. Nu putea fi cu putinţă...  

Atunci să fi greşit teribila aparatură a operatorului localizarea mea? Cu o eroare mai mare decât jumătate din lăţimea Dunării la Giurgiu? Asta da „precizie”.  

Ne facem plinul de frumos pe malul fluviului, îl imortalizăm în câteva fotografii şi ne pregătim să o pornim înapoi spre Bucureşti.  

Înainte de a pleca mai dau însă un telefon scurt colegilor de la serviciu, ca să mă lămuresc dacă se rezolvase între timp o problemă.  

Nu apuc să închei bine convorbirea, că mă trezesc cu un nou mesaj. Din partea operatorului, desigur, care mă anunţa de această dată că a fost băiat drăguţ şi mi-a corectat el numărul de telefon apelat, punându-i prefixul cuvenit de rooming.  

Acum stăteam şi mă întrebam în sinea mea: Or să mă mai creadă colegii că mi-am luat liber Vineri ca să merg la o înmormântare, atâta vreme cât eu i-am sunat bine merci din Bulgaria?  

Sursă foto: Internet.