1 UNDE EŞTI COMUNISMULE? 

Stau de multe ori şi mă întreb; Unde eşti comunismule? După 22 decembrie 1989 după aşa zisa revoluţie, am observat o schimbare radicală în comportamentul oamenilor! Dacă până atunci eram colegi în partidul unic, imediat unii au devenit de dreapta! Asta însemnând că s-au declarat susţinătorii noilor partide politice, începând să înjure conducerea comunistă de jos în sus, sau invers! 

Un muncitor miner m-a luat de piept şi mi-a spus că nu mai are nevoie de maiştri şi ingineri, aceştia fiind comunişti. L-am temperat pe respectivul spunându-i că în economia de piaţă toţi vor trebui să muncească, iar salariul îl va primi doar dacă va vinde minereul produs. Nu am apucat să ies la pensie şi respectivul după vreo trei luni m-a oprit pe stradă şi mi-a spus că am avut dreptate, şi şi-a cerut scuze pentru ce îmi spusese cu trei luni în urmă. Între timp eu am ieşit la pensie şi încet, încet întreprinderea minieră s-a transformat în societate comercială şi a început să scoată muncitorii din schemă. 

Prima mare greşeală s-a făcut imediat după aşa zisa revoluţie, când s-au scos la pensie cinci generaţii de mineri, adică au început să pensioneze mineri de la 45 ani. Astfel s-a creat artificial un mare gol în efectivele de muncitori. Domnul Petre ROMAN prim ministrul guvernului post revoluţionar a acceptat să distrugă cu bună ştiinţă obiective la care chiar dumnealui participase la construirea lor. Exemplul cel mai elocvent fiind Secţia de mangan de pe lângă uzina de preparare de la Moldova Nouă. Acestea sunt doar unele aspecte din minerit. 

S-au desfiinţat acele CAP - uri şi SMT – uri care au lăsat agricultura românească fără o bază materială. Au început să se dea despăgubiri ţăranilor nişte sume cu care nu puteai cumpăra mai nimic. Toate atelajele agricole aduse de ţărani în CAP cu ani în urmă nu mai existau demult şi nu mai puteau fi restituite în natură. O altă lovitură a fost desfiinţarea Gostaturilor şi transformarea lor în societăţi comerciale. Ferme productive până în 1989 au devenit ruine. Vitele fiind oferite pe mai nimic unor falşi ţărani care nu ştiau cum să le îngrijească şi să le întreţină. S-au demarat tot felul de privatizări care mai de care mai păguboase pentru economia românească, pentru mai toate ramurile economiei. Au dispărut uzine şi mari întreprinderi întregi, fiind declarate mormane de fier vechi. În locul acestora nu s-a construit nimic altceva pentru a compensa cât de cât marile pierderi. Cei care au venit la conducerea României nu au făcut nimic pentru redresarea economică. Din cei peste opt milioane muncitori atunci, la ora actuală, adică în 2015 mai sunt doar jumătate. Baza materială lăsată de comunişti nu a putut fi distrusă în totalitate. S-a vehiculat ideea că s-au construit obiective care nu-şi avea rostul, exemplu fiind vehiculat ca fiind Canalul Dunăre – Marea Neagră sau hidrocentralele de pe râurile interioare ale României. Conducătorii României post revoluţionare căutau doar să se îmbogăţească vânzând în interes personal şi în detrimentul statului român. Unele din aceste aspecte au ieşit la iveală mai târziu şi încă mai ies la suprafaţă şi acum. Răul a fost făcut, iar repararea acestuia este mult mai grea şi nu este deloc uşoară. 

Mă întreb din nou; Unde eşti comunismule? Acel comunism pe care l-au condamnat mulţi din cei pe care comunismul i-a ridicat şcolindu-i ani la rând, azi fiind cei care ne conduc România! Ar trebui să arătăm lumii adevărata faţă a României… 

Sunt multe aspecte pe care poate le voi arăta în viitor…