CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Impresii >  





DESTINUL OMENIRII ŞI ZBORUL MUŞTEI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Voi lăsa, pentru scurt timp, la o parte literatura şi aventurile ficţionale pe teme izvorâte din imaginaţie pentru a vă relata o pildă. 
  
Ce-i drept, partea sa introductivă va părea o povestioară plictisitoare şi banală, bună, poate, doar pentru a atrage atenţia unui copil. 
  
Dar fiindcă nu ocupă mult spaţiu şi pentru că morala chiar ne priveşte pe toţi, vă rog să aveţi răbdarea de a o parcurge. 
  
În apartament am geamuri cu plasă, pentru a nu intra insectele. Doar la uşa de la balcon nu am plasă, ca să pot circula liber. Cum-necum, pe la această uşă, deşi o închid cât pot de repede, sau pe la uşa de la intrare mai intră câte o insectă zburătoare (în principal muşte şi acei gândaci zburători care ne-au invadat de la o vreme). 
  
Weekend-ul trecut a intrat o muscă destul de mare şi care zbura peste tot cu repeziciune. 
  
Din motive ce ţin de igienă, dar şi dintr-o milă faţă de micile vietăţi pe care poate nu toţi o vor înţelege, nu omor insectele nedorite din casă, ci le prind cu o cutie de chibrituri şi le dau afară. 
  
Neputând să prind musca din cauza vitezei cu care se deplasa, am încercat s-o ignor. M-am aşezat pe pat, dar a început să zboare pe lângă mine şi aproape mi s-a aşezat pe faţă. Enervându-mă, am luat din nou cutia de chibrituri, fiindcă nu mă aflam în încăperea cu balconul, unde aş fi putut eventual deschide uşa. S-a aşezat în cele din urmă pe geam, m-am apropiat cu cutia, am fost la câţiva centimetri de a o prinde, dar a sesizat apropierea mea, s-a ferit şi a continuat să zboare prin cameră. 
  
A doua zi n-am mai văzut-o şi nu ştiam unde e. Pe la prânz, am văzut că, nu ştiu cum, intrase şi rămăsese captivă între geam şi plasa de protecţie. Mâncam şi nu am vrut să-i dau drumul imediat ca să înceapă să zboare iar prin casă, apoi m-am luat cu câteva treburi destul de presante, afară a început să plouă – şi uite aşa n-am mai ajuns să deschid geamul. 
  
Fireşte, în cele din urmă musca şi-a găsit sfârşitul în acel spaţiu închis, deşi nu am intenţionat asta. 
  
Şi m-am tot gândit: dacă aş fi putut să comunic cu ea şi să-i spun: ”Nu te feri, nu vreau să te omor, ci doar să te prind în cutie şi să te eliberez în afara apartamentului”, iar musca să înţeleagă sensul cuvintelor mele, ar fi fost salvată. Încăpăţânându-se să zboare în toate părţile, pasămite pentru a supravieţui, în cele din urmă a murit. 
  
Mulţumesc că m-aţi urmărit până aici. Vă daţi seama că noi, oamenii, suntem în faţa Creatorului divin exact cum sunt muştele în faţa noastră? 
  
Dumnezeu a înţeles că nu ştim ce e mai bine pentru noi şi că ne agităm (asemeni muştei) să ne creăm propriul bine, deşi nu îl percepem corect, şi atunci ne-a vorbit: prin pildele lui Iisus, prin sfinţi, prin relatările din Evanghelii. 
  
Nu spun acestea pentru a cădea într-o religiozitate extremă, dar acesta e adevărul. Adam şi Evei li s-a spus să nu muşte din fructul oprit – al cunoaşterii binelui şi a răului. Dar n-au ascultat. Iisus a spus să nu ne strângem comori pe Pământ, fiindcă sunt lipsite de valoare – şi n-am ascultat. Ni s-a spus să ne iubim semenii ca pe noi înşine – e ultimul lucru de care se preocupă omul contemporan. 
  
Şi aşa mai departe. 
  
(Poate chiar şi în timpul epidemiei ni se trag nişte semnale de alarmă pe care le ignorăm, dar chiar nu vreau să intru în această temă, fiindcă am impresia că există exagerări de ambele părţi). 
  
Morala poveştii ar fi, evident, următoarea: cât timp, deşi ni se comunică (indirect, dar ni se comunică) ce cale ar fi bine să urmăm, dar noi, preocupaţi de strângerea de averi pe Pământ şi înecarea simţurilor în plăceri trecătoare, de construirea unui ”bine” în primul rând material, vom ignora aceste sfaturi, vom avea soarta muştei: vom muri sufocaţi într-un spaţiu prea strâmt pentru a putea inspira aerul tare al înălţimilor. 
  
Sursa foto: By Vengolis - Own work, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=80086369 
  
Referinţă Bibliografică:
DESTINUL OMENIRII ŞI ZBORUL MUŞTEI / Mihai Iunian Gîndu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3368, Anul X, 21 martie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Mihai Iunian Gîndu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Iunian Gîndu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!