Ştiu, pronumele ”dumneavoastră” nu se scrie cu ”D” mare. E una dintre regulile gramaticii.
Dar am învăţat, pe parcurs, că atunci când cineva vrea ceva de la tine, ortografiază acest cuvânt cu literă majusculă şi, mai mult, adaugă tot felul de explicaţii şi teorii adiacente, cum poate mai bine să Vă ajute, cum Vă poate înţelege mai bine nevoile, cum se poate plia mai bine pe aşteptările Dumneavoastră.
De exemplu, o bancă, o firmă, o casă de pariuri, o platformă de mâncare online sau o librărie online. Orice.
Am păţit-o şi eu, acum vreun an şi jumătate-doi, când am făcut o comandă online pentru mai multe cărţi, în valoare cam de 150 de lei, şi am plătit pe site, cu cardul (chiar dacă de obicei cumpăr direct din librărie). Peste vreo săptămână, primesc un e-mail nu de la librăria respectivă, ci de la procesatorul de plăţi electronice, care mă ruga respectuos să completez, dacă vreau, un chestionar care să îi ajute să înţeleagă mai bine care este comportamentul meu online şi care sunt necesităţile mele.
Nu am completat. Adică ce se poate înţelege mai bine? Când am nevoie de ceva, cumpăr, când nu, nu. Asta e tot. A nu se crede că sunt vreun bogătaş care cheltuiesc săptămânal câte 150 de lei pe o comandă.
Ceva oarecum similar se întâmplă şi în presă. Să ne punem în slujba cititorului, să-l ajutăm să fie cât mai informat, să aducem ştirea chiar la poarta lui, eventual... Ca principiu, e corect. Omul acela investeşte şi timp, şi bani în publicaţia pe care o cumpără, şi e normal să te străduieşti să-i oferi ceva pe măsură.
Dar depinde şi cum este aplicat acest principiu.
Regula numărul unu în presa românească actuală este să convingi cititorul să dea click sau să cumpere ziarul prin orice mijloace. Ca intenţie, iar n-ar fi greşită, dar se ajunge deseori la absurdităţi cum ar fi ca titlul articolului să nu aibă nicio legătură cu materialul în sine, să ni se promită tot felul de noutăţi senzaţionale, pentru ca la sfârşit să ne dăm seama că am fost păcăliţi, să ni se aducă la cunoştinţă ce culoare au şosetele unei vedete sau ce preferinţe şi comportament sexual are, eventual cu informaţii cât mai amănunţite şi mai picante.
Îmi aduc aminte că la un moment dat am citit pe net o ştire cu un titlu de genul următor: ”Şoc în lumea filmului! Unde va fi înmormântat Alain Delon” şi, fiindcă Alain Delon este unul dintre idolii mei în materie de cinema, mi s-a tăiat răsuflarea, mi-am zis: ”Fii tare, e octogenar, trebuia să se întâmple şi asta”, am dat click şi am aflat că într-un interviu celebrul actor a declarat că este pregătit inclusiv pentru moarte şi că ar avea ca dorinţă să fie înmormântat într-un anumit loc. Atât. (Chiar dacă suferă de diferite boli ale bătrâneţii, starul francez este cât se poate de viu - (la momentul publicării acestui material, 20 august 2019).
Am aflat pentru Dumneavoastră cine a fost amanta de o noapte a manelistului cutare, cu câţi a făcut-o regina porno, ce a mai declarat afaceristul sau interlopul Cutare, ba mai mult, putem scrie una şi înăuntru să fie alta, ca la montaignes russes, sau putem prezenta şi reflecta unidirecţional, uneori chiar tendenţios, un eveniment politic sau social, ”uitând” că principala datorie a unui jurnalist este să fie imparţial. (Nu înseamnă că nu trebuie să aibă opinii, departe de mine intenţia de a încuraja un fel de jurnalism robotizat şi ”spălat pe creier”, spun doar că nu e bine să ”împingi” cititorul într-o singură direcţie sau chiar să îl dezinformezi).
E un cerc vicios. Pe ”noi” ne interesează doar audienţa, iar dacă pe ”voi” vă interesează cum se face dragoste chiar şi în cimitir, americanii au un cuvânt pentru asta: ”deal”.
Şi nici măcar nu spun că nu s-ar putea da (şi) ştiri despre un manelist sau despre o actriţă porno. În fond, lumea nu e făcută doar din ziarişti şi din intelectuali (Prietenii ştiu de ce... În urmă cu mai mult timp, o agenţie de ştiri autohtonă preciza că în cursul unei încăierări au fost răniţi trei ziarişti şi trei intelectuali...).
Dar mi se pare demnă de dat o ştire care anunţă că celebrul manelist X a salvat un copil de la moarte sau că celebra actriţă (să spun tot ”X”?) militează pentru ecologie sau pentru protecţia animalelor.
Nu să spun câţi bani a spart primul într-un club de fiţe, cumpărând o şampanie de mii de euro, sau când a declarat a doua că ar face-o şi cu un câine.
Nu de alta, dar oameni suntem, ca toţi câinii...
În slujba Dumneavoastră.
