CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  





CUM ESTE VIAŢA?
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
 
  
Marius s-a trezit după un somn prelung, odihnitor. Cu toate acestea, simţea cumva că ziua care va veni va fi prea solicitantă, că îi va face faţă cu greu. S-a uitat pe fereastră şi chiar atunci un înger l-a întrebat: ”Cum este viaţa?”.  
  
Cel care lucra de un deceniu la unul dintre teatrele din Capitală şi-a amintit, imediat, toată durerea şi toate dezamăgirile de care avusese parte în ultima vreme şi
i-a răspuns cu năduf:
 
  
Viaţa? Este mai amară decât chinina. Te îndrăgosteşti de o femeie pe care nu o poţi avea, îţi doreşti o poziţie la care nu poţi accede, tânjeşti după o vacanţă pe care nu ţi-o poţi permite. Un carusel al iluziilor din care nu vei ieşi decât prea târziu, atunci când te vei îndrepta către ultimul drum. Către moarte. Vrei, dar nu ai cum altfel.  
  
Prea mulţi au căzut victime ale acestui pariu imposibil. Unii s-au sinucis, nemaiputând suporta, alţii au eşuat în droguri sau alcool. Eternele vicii care au însuşirea blestemată de a nu-ţi rezolva niciuna dintre probleme, ci doar de a-ţi crea impresia că te alină, ca un anestezic, împovărându-te, de fapt, cu o greutate în plus.  
  
Eu încă mai trăiesc. Şi nu beau. Dar am darul contradicţiei, m-am ales cu păcatul sfidării.  
  
Deci, cum aş putea să-ţi spun ceva bun despre viaţă?”.  
  
Îngerul s-a făcut nevăzut, iar Marius, rămas singur, a început să se întrebe dacă toate acestea aveau vreun sens.  
  
 
  
*  
  
 
  
Înainte de weekend, actorul s-a îndreptat către parcul în care se refugia deseori, încercând să uite de muncă, de roluri, de povara cotidianului.  
  
A văzut multe lucruri minunate în acea după-amiază, astfel încât l-a chemat, cu vocea minţii, pe înger şi i-a spus:  
  
Pentru a fi corect, trebuie să adaug la cele ce le-am spus ultima dată: Viaţa? Poate fi extraordinară. E suficient să vezi perechile de îndrăgostiţi privindu-se în ochi cu candoare, sărutându-se şi plimbându-se pe alei. Mama care îşi alintă şi îşi leagănă copilul, pensionarii care îşi plimbă animalele de companie, porumbeii care ciugulesc bucăţelele de pâine.  
  
Soarele reflectându-se în suprafaţa apei, iarba verde, germenele vieţii, care este peste tot.  
  
Simţi cum totul pulsează în jurul tău, respiri aerul rece şi proaspăt, eşti martorul tăcut, dar fericit al miracolului vieţii.  
  
Cum aş putea, cel puţin în aceste momente, să-ţi spun ceva rău despre viaţă?”.  
  
Îngerul l-a auzit, dar nu i-a răspuns nimic.  
  
Marius s-a aşezat la una dintre terasele parcului şi a cerut o cafea. Privea în jur cu bucurie, aproape cu speranţă într-un viitor luminos.  
  
 
  
*  
  
 
  
Peste nu mult timp, o mătuşă a sa a încetat din viaţă după o boală grea şi, cam tot în aceeaşi perioadă, iubita sa, Anca, l-a părăsit.  
  
Actorul nu mai avea chef de reprezentaţii, era din nou singur împotriva lumii întregi. Suferind, i s-a adresat iar îngerului, care ştia că e pe undeva prin preajmă:  
  
Viaţa? O suferinţă perpetuă. Eşti lovit de soartă atunci când te aştepţi cel mai puţin. La ce ne folosesc planurile, dacă vom sfârşi, inevitabil, într-un sicriu? Iar cei rămaşi, în cazul în care murim prea devreme, ce vor face fără noi? Gândiţi-vă la suferinţa unei mame care îşi conduce copilul pe ultimul drum, la durerea ei care strigă până la Cer.  
  
De ce trebuie să mai existe pe Pământ şi boala? Să suferi de cancer, de SIDA, să-ţi fie amputat un picior, să orbeşti sau să surzeşti, să rămâi într-un cărucior cu rotile, imobilizat, privind lumea cu dorinţa de a trăi, dar neputând face acest lucru, sărman paralitic.  
  
Dragostea adevărată nu există, nu eşti în siguranţă nicăieri. Un poet sinucigaş a numit viaţa ”răul intolerabil”.  
  
Chiar, de ce aş tolera această viaţă, de ce aş fi de acord cu o misiune de Sisif? Fiindcă, la capătul ei, oricum voi rămâne singur şi gol, la fel cum am şi venit pe lume”.  
  
Nu a primit vreun răspuns. Marius se gândea că îngerul, mai mult ca sigur, ştie mai multe despre aceste frământări ale sale, dar aproape că a intuit că nu-i va răspunde nici de data aceasta.  
  
Emisarul ceresc îi pusese doar o întrebare (sublimă, eternă întrebare!) şi acum aştepta să vadă efectul.  
  
Actorul, pe a cărui faţă începuseră deja să apară riduri, ştia că aceste confesiuni ale sale probabil că nu sunt pe placul îngerului. Dar cel puţin era sincer.  
  
 
  
*  
  
 
  
În următoarea perioadă, Marius s-a îndrăgostit de o tânără actriţă, Sonia, care i-a împărtăşit sentimentele, făcându-l să se simtă ca în paradis. A primit şi un rol de profunzime, pentru care s-a pregătit intens, simţind că va fi rolul vieţii sale. Nu se gândea la succesul financiar, dar parcă o urmă de mândrie îl încerca imaginându-şi că revistele de specialitate vor scrie despre el în termeni elogioşi.  
  
Într-o seară, l-a chemat iar pe înger şi i-a spus:  
  
Viaţa e ca un joc de ruletă. Ea te urcă, ea te coboară. Pentru a juca cel mai important rol, trebuie să ai răbdare. Nu poţi atinge culmile dacă nu ai cunoscut mai întâi abisul.  
  
Când suntem tineri, avem impresia nu doar că le ştim pe toate, dar şi că lumea începe şi se termină cu primul eşec în carieră sau cu prima dezamăgire sentimentală.  
  
Nu ştim atunci (dar vom învăţa pe parcurs) cât de important este să te rodezi pentru viaţă, să înveţi să devii tenace, pentru ca la deplina maturitate să iubeşti femeia vieţii tale şi să joci în rolul care va constitui o culme a carierei.  
  
Vei fi, atunci, ca un gladiator care triumfă în arenă în faţa celui mai puternic duşman, ce părea de neînvins, te vei împlini, te vei elibera.  
  
Da, jocul vieţii este fascinant şi sunt mândru că particip la el!”.  
  
Atunci îngerul i-a vorbit:  
  
Nu spuneai, citând poetul sinucigaş, că viaţa este un rău intolerabil? Nu declarai că nu merită trăită? Nu pot înţelege din asta decât că judeci viaţa în funcţie de cum bate vântul, de cum îţi este ţie în momentul respectiv.  
  
Eşti cumva un oportunist? Sau, pur şi simplu, doar prea orgolios?”.  
  
În faţa acestei lecţii de morală, Marius a tăcut. Trebuia să se mai gândească, să se reculeagă. Nimic pe lumea asta nu este atât de simplu pe cât pare.  
  
 
  
*  
  
 
  
A repurtat un succes fulminant cu piesa, dar Sonia l-a părăsit pentru a fugi în Franţa, la un regizor parizian.  
  
Încă labil, nu a putut suporta acest nou şoc, mai ales că punea viaţa sa sentimentală pe primul plan. A început să meargă beat prin parcuri, rostind printre dinţi fragmente din ultima piesă şi făcând propuneri indecente liceenelor.  
  
Viaţa? Ha! E ceva absurd. De pildă eu, acum, pe lângă rănile sufletului, pe lângă o depresie adâncă în care mă afund, simt nevoia de a poseda această tânără care stă pe banca de vizavi. Nu o fac din perversitate, nu o fac din orgoliu, ci pur şi simplu pentru că e primăvară şi natura m-a dotat cu un instinct incontrolabil, unul dintre cele mai puternice care există: instinctul sexual. Nu pot să mă opun, dar nici nu m-a întrebat vreodată cineva dacă vreau să-l am.  
  
Însă ştii care e culmea? Că, dacă trec de la gând la faptă, risc să fiu arestat şi să-mi putrezească oasele în puşcărie, aşa cum s-a întâmplat cu genialul Oscar Wilde, tras la răspundere în faţa istoriei pentru imoralitate. Risc să-mi ratez întreaga viaţă din cauză că nu mă pot abţine de la ceva aşa cum în deşert nu te poţi abţine de la a bea apă.  
  
Apoi, dacă voi contracta, în timpul care mi-a mai rămas de trăit, o boală grea? Sau dacă voi orbi, ca Bulgakov?  
  
Cum să îndur toate acestea? Pentru ce să trăiesc?  
  
Am cunoscut extazul şi agonia. Orgasmul şi durerea atroce. Culmile succesului şi ratarea. Mi-au fost companioni atât poeţii decadenţi, cât şi maeştrii literaturii clasice, am băut şi ceşti cu cafea, şi pahare cu alcool.  
  
Am crezut că l-am găsit pe Dumnezeu, dar am întâlnit şi sclipiri luciferice.  
  
Totul e relativ pe lume - şi cunoaşterea, şi adevărul.  
  
Ba chiar (să nu crezi că n-am înţeles asta), chiar şi mărunta mea existenţă. O picătură într-un ocean.  
  
Ultima revelaţie în faţa acestei lumi este că trebuie să fii ”mut ca o lebădă”. Ca Lucian Blaga.  
  
Aşa încât, fiindcă eram dator cu un răspuns, acum, că am ajuns aproape de capătul drumului, pot spune doar atât:  
  
Nu ştiu. Nu ştiu cum e viaţa. Nu sunt în măsură să dau un verdict.  
  
Orice alt răspuns m-ar face într-adevăr, aşa cum ai spus, fie prea oportunist, fie prea orgolios.  
  
Dar sunt dator să sper.  
  
Să sper în primul rând că am lăsat în urma mea ceva, un repertoriu care se va juca şi decenii după ce eu nu voi mai fi, şi apoi să mai sper că va urma şi altceva. Că există Paradisul promis.  
  
Doar Dumnezeu e singurul care se ţine întotdeauna de cuvânt, nu?”.  
  
Mă aşteptam că-mi vei spune acestea. La capătul drumului, de obicei asta e concluzia. Ştii...”, rosti îngerul, oftând aproape omeneşte, ”cândva, demult, am fost şi eu un simplu om...”.  
  
Marius l-a privit atent pe înger şi, fără să se mai gândească la altceva, l-a întrebat (poate că ar fi putut-o face de prima dată):
”Şi? Cum este viaţa?”.
 
  
Îngerul era, acum, mut. Mut ca o lebădă.  
  
 
  
Foto:  
  
  
Referinţă Bibliografică:
CUM ESTE VIAŢA? / Mihai Iunian Gîndu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2963, Anul IX, 10 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mihai Iunian Gîndu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Iunian Gîndu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!