CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  




Autor: Mihai Condur         Ediţia nr. 3079 din 06 iunie 2019        Toate Articolele Autorului

Fortăreața XX
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Belcanno avea să se angajeze într-o misiune grea. Împreună cu Yaguar Quechua porni pe drumul spre epava avionului prăbușit. Aveau să-l găsească după aproape două zile de mers dificil prin yungla amazuniană. Yaguar îi propusese înainte de a pleca ca peripluul să se facă cu o ambarcațiune cu vâsle în josul râului însă Belcanno nu fusese de acord. Sateliții spion i-ar fi putut descoperi lesne pe surafața apei. Prin pădure și pe malul râului, acolo unde era posibil, era mai sigur. Traseul fu parcurs aproximativ în acest fel. 
  
Când malul râului se prezenta ca o întrinsură de aluviuni sub formă de banc se putea înainta relativ repede la marginea selvei. Când însă malul râului nu oferea fâșiile înguste de plajă intrau înaintând paralel cu firul apei prin vegetația luxuriantă pe care Yaguar o tăia cu o maceta. Din când în când acesta se oprea adulmecând orice boare de aer, orice sunet care i se părea nelalocul lui. 
  
De câteva ori Yaguar se abătu de la traseu făcând ocoluri și intrând adânc în selva, uneori lăsând râul să curgă departe de dânșii. 
  
-E teritoriul unui Yaguar, îi șoptea el arătându-i animalul printre copaci, cățărat pe o creangă groasă a unul arbore. E mai bine să-l ocolim. 
  
Belcanno nu intervenea în nici un fel ci făcea ceea ce Yaguar îi indica. 
  
-Pare că nu ne-a simțit, spuse Brenn privind printre fâșiile de vegetație. 
  
-Hm! chicoti scurt Yaguar. Binențeles că ne-a simțit! șopti el. Suntem deja pe teritoriul lui și dacă mai înaintăm foarte puțin va sări către noi. E un animal în plină putere. Dacă sare asupra ta și te lovește cu laba având ghearele desfăcute te poate ucide dintr-o lovitură. 
  
Animalul tocmai își ridică capul și își răsuci urechile în direcția lor. Mârâitul amenințător se auzi până la ei. 
  
-Uichiu chiu chiu ! exclamă Yaguar. Ui ui! 
  
Tăcură privind înrr-acolo și văzură Yaguarul lăsându-și capul pe una din labe. 
  
-Vino! se adresă el lui Belcanno! Și nu întroarce capul fiindcă animalul și-a ridicat din nou capul și ne privește în ceafă! Dacă te întorci, va sări spre noi. 
  
Plecară într-o direcție aproape opusă însă după un marș de vre-o zece minute schimbară direcția. După o jumătate de oră Yaguar spuse: 
  
-Trebuie că l-am ocolit deja. E undeva în spatele nostru. Să mergem! 
  
Ajunseră din nou având râul în dreapta curgând neobosit la vale și merseră așa paralel până când începu să apară o mică fâșie de plajă. Yaguar se întoarse dintr-o dată și îi făcu semn să se culce la pământ. Semnele pe care Yaguar le făcea erau acelea ca Brenn să arunce tot ce avea asupra lui. Asta și făcură amândoi imediat aruncând totul într-o mică cavitate a solului. 
  
-Nu foșni vegetația prea tare! șopti el. 
  
Apoi îi făcu semn să se târască după dânsul. Ajunși la marginea copacilor Brenn văzu la semnele făcute de Yaguar o ambarcațiune care tocmai trăsese la malul apei nu departe de locul unde se aflau ei. Cei de la bord tocmai trăseseră un pod retractabil și de pe punte își făcu apariția un militar într-un costum violet cu irizații roșiatice având pe revere un lanț gros din aur și un chipiu asemenea lucrat în cea mai fină mătase cu o mulțime de ornamente din aur. Era Raqq Amsaff împreună cu oamenii lui. Ambaracațiunea avea o culoare verzuie închis asemeni râului deci o culoare de camuflaj, iar asta însemna că Raqq Amstaff se ferea și el de cineva anume și nu dorea a fi văzut de nimeni. Unul din oamenii săi tocmai instalase un aparat pe un trepied. Erau atât de aproape încât îi puteau auzi. 
  
-Cum stăm! întrebă el. 
  
-Nu se vede nimic domnule Magnus Colonel! Lansez dronele? 
  
-Nu lansa nici o dronă, spuse Amstaff. Vom fi văzuți aproape imediat. Aparatul are niște sisteme care înșeală detectoaele de orice fel, asta dacă mai sunt operaționale. Dacă nu mai sunt operaționale ar trebui să-l vedem. Îmi scapă ceva totuși! mai spuse el. 
  
-Ordonați domnule Colonel Magnus! 
  
-Mergem din nou în susul râului. Mi se pare că mi-a scăpat ceva. Acolo unde râul face un belciug n-am intrat. Vom lansa barca la mal și vom cerceta marginea pădurii. 
  
-Prea bine domnule! îi răspunse cel care părea a fi adjunctul său. 
  
Oamenii lui Amstaff pregăteau nava de plecare! 
  
,,Ce noroc pe capul nostru, își spuse Brenn, tocmai am trecut de belciug acum șase, șapte ore iar acolo nu e nimicˮ. 
  
-Să mergem! spuse Brenn! Timpul a devenit dintr-o dată foarte limitat. 
  
-Domnule! spuse Yaguar. Mergem într-o direcție greșită. 
  
-Cum ai ajuns la concluzia asta? 
  
-Piroga de fier nu a trecut pe lângă noi! Aș fi auzit-o! 
  
-Ce vrei să spui? 
  
-Că au venit din josu râului înaintea noastră. Și tot înaintea noastră au trecut pe la belciug. Apoi au coborât din nou căutând epava și probabil au stat undeva pe malul celălalt ancorați pe timpul nopții. Spre dimineață probabil au cercetat malul nostru în câteva puncte. Când ne-am îndepărtat de mal atunci au ancorat ei în acest punct. Însă ceea ce vreau să vă spun domnule e faptul că dacă ei vin din josul râului mergem într-o direcție greșită fiindcă ei au scanat zona. 
  
Brenn cântări cele spuse iar într-un final se gândi să riște. Avea să facă ceea ce îi spusese Yaguar. 
  
-Ce propui Yaguar? 
  
-Mai e un râu, domnule, mult mai mic ca acesta. Curge paralel și e afluentul lui vărsându-se undeva în aval cale de zece ore de mers. E un sat la o oarecare distanță de mal. Poate acolo e ceea ce căutăm domnule Belcanno. 
  
-Cum rămâne cu localnicii aymarii care au văzut aparatul survolând râul acesta? 
  
-Domnule! râul celălalt nu e departe dacă pasărea de fier zboară pe deasupra! Pentru noi poate și pentru Aymarii, dar pentru ea nu! 
  
-Se poate intra cu piroga de fier pe râul acela de care vorbești? 
  
-Se poate domnule! Deși e cam dificil! Are și porțiuni adânci dar și adevărate capcane. 
  
-Atunci trebuie să ne grăbim. Amstaff, așa-l cheamă pe omul pe care l-ai văzut pe puntea pirogii de fier, poate ajunge și el acolo! Să mergem! 
  
-Schimbăm direcția domnule, mai spuse Yaguar. 
  
După o altă aventură de câteva ore ajunseră acolo unde spusese Yaguar. 
  
-E plin de caimani pe-aici spuse Brenn. 
  
-În josul râului, fu răspunsul lui Yaguar. Băștinașii lasă pirogi și pe malul acesta și pe celălalt în locuri pe care le știu numai ei. Cu puțină șansă găsim una. 
  
Porniră și într-adevăr Yaguar avusese din nou dreptate. Găsiră o mică ambarcațiune acoperită de crengi și astfel trecură râul. 
  
-Nu s-au sinchisit să șteargă urmele. Piroga a fost târâtă pe aici, se văd urmele lăsate! 
  
Imediat cum puseră piciorul pe malul celălalt traseră piroga la mal și Yaguar lăsă pe fundull ei un smarald, scos dintr-un soi de pungă agățată la gât. 
  
-Am făcut plata! spuse el iar Brenn încuviință din cap. Vom găsi imediat și cărarea vă promit. Iar intuiția îmi spune să mergem în susul râului și să vă spun de ce. Căutând greșit pe celălalt râu am trecut cu mult de locul unde s-a prăbușit epava. 
  
-Merg pe mâna ta, răspunse Brenn. 
  
Merseră deci pe mal mai întâi prin pădure apoi pe o întrinsură formată din aluviuni. Yaguar văzu epava avionului aflată la vre-o douăzeci de metri de la marginea liniei vegetației. Ajunși acolo Bren Belcanno remarcă lipsa flash-cubului și binențeles cea a pilotului. Văzând urme de sânge își dădură amândoi seama că acesta fusese rănit, probabil la aterizare. 
  
-Aymari, spuse Yaguar privind cu atenție printre resturi. 
  
-Ce te face să crezi asta? spuse Belcanno, iar traducătorul electronic formulă întrebarea în dialectul Quechua. 
  
-Priviți domnule! spuse Yaguar. O părticică de țesătură a aymarilor. Le cunosc bine îmbrăcămintea. I-au legat rana probabil. Iar aici sunt fire de păr. Priviți! spuse el. Unul dintre aymari și-a rupt cămașa pentru a-l îngriji pe omul cu aripi lungi! Când și-a rupt cămașa a apucat câteva fire de păr proprii. Aymari acesta are vre-o cincizeci de ani și e șchiop. Aici se vede cum calcă. Una din tălpi e mai adâncită iar cealaltă e așezată într-un mod nefiresc. Au plecat într-acolo, arătă Yaguar direcția. E satul de care vă spuneam și sper că acolo s-au dus. 
  
Porniră prin selva și după trei ore de mers găsiră satul. 
  
Yaguar vorbi cu Aymarii iar aceștia îi arătară unde se afla pilotul. Cel care îl îngrijise pe pilot era un om de vre-o cincizeci de ani și șchiop așa cum spusese Yaguar. 
  
Pilotul era pe moarte când Belcanno intră în locul în care se afla. Acesta îl recunoscu imediat. 
  
Îi puse în mâini mica cutie blindată și după câteva ore muri. Treaba însă nu se terminase. 
  
Porniră în zori pe drumul de întoarcere însă după câteva ore de mers fură înconjurați de oamenii lui Raqq Amstaff. 
  
-Predă-te Belcanno! spuse acesta printr-o instalație de amplificare cărată și adusă de oamenii săi. 
  
-Cred că știu pentru ce ești aici Raqq, fu răspunsul lui Brenn. 
  
-Flash-cubul va fi dus Lordului Stăpânitor! 
  
-Exact acolo îl duc și eu Amstaff. Ia-ți oamenii și dispari. 
  
-Știu că-l vei duce acolo Brenn. Dar asta după ce vei face o copie. Așa că dă-mi flash-ul. 
  
-Exclus. Flashul nu poate fi copiat Raqq. Dacă e introdus într-un alt dispozitiv informația se va distruge. 
  
-Ai metode și aparatură pentru a ocoli lucrul ăsta Brenn. Oamenii mei așteaptă ordinul. Ești doar tu cu sălbaticul ăla! N-ai șanse. 
  
-Ce-mi oferi în schimb? 
  
-Doar viața Brenn. Doar atât! 
  
-Nu te cred! 
  
-Foc! ordonă Amstaff. 
  
O ploaie de proiectile se răspândi peste tot locul, material vegetal căzând ca o ploaie în jurul lor. Cei doi se aruncară la pământ. 
  
-Cereți un armistițiu domnule, spuse Yaguar după vre-o cinci minute de foc necontenit. 
  
-Înaintăm! spuse Amstaff. Vreau acum flash cube-ul 
  
-Vreau un armistițiu Raqq! strigă Brenn. 
  
-Pentru ce? 
  
Yaguar îi arătă cele zece degete. 
  
-Zece minute! 
  
-Ca s-o ștergi? Sau ca să pui ceva la cale? Nu Brenn. Dă-mi acum Flash-ul. Crede-mă că vă știm poziția. Sunteți la o sută de metri de noi. Avem aparatura aici. N-aveți unde fugi! 
  
-Ține-l de vorbă, îi șopti Yaguar. 
  
Brenn apucă să-l vadă pe Yaguar întorcându-se către el în poziția culcat și apoi târându-se de-a-ndoaselea dispăru printre tufișuri. 
  
-Și noi Amstaff! Sunteți o duzină de oameni, cu tine treisprezece. 
  
-Și nu-i convingătoare situația asta? 
  
-Ba da! Vino chiar tu și ia-l! 
  
-Belcanno! Mă grăbesc. N-am chef de poante! Lasă cutia jos și îndepărtează-te! Dar fără trucuri. După care poți pleca unde vrei, nu te va urmări nimeni. 
  
-Lasă-mi puțin timp să mă debarasez de ce nu-mi trebuie, apoi îți las cutia blindată jos și plec. 
  
-Ai cinci minute Brenn! După care urmează asaltul oamenilor mei! Nu luăm prizonieri. 
  
-Am înțeles! Cinci minute. 
  
Yaguar Quechua continua să se târască de-a-ndoaselea. La nici o sută de metri se aflau oamenii lui Amstaff dispersați în jurul lui Brenn. Curând Yaguar ajunse în apropierea unuia dintre soldații lui Amstaff. Yaguar continuă să se târască cu spatele. Soldatul care stătea pitit la pământ așteptând noile ordine, îl văzu însă în semiîntunericul creat de vegetația luxuriantă crezu că e un camarad.. 
  
-De ce dai înapoi omule? spuse acesta crezând că e un camarad de-al său. 
  
-Se întâmplă ceva, șopti Yaguar continuând târâșul înapoi. 
  
-Ce? 
  
Ajunsese tocmai lângă soldat. Acesta ținea în mână o armă ușoară de asalt dar avea în spatele său un adevărat arsenal inclusiv un fel de lansator. Soldatul încă nu-i putea vedea fața lui Yaguar din cauza vegetației. Când ajunse chiar în dreptul acestuia Yaguar întoarse capul spre el. Soldatul făcu ochii mari și vru să strige însă groaza întipărită pe chip îl făcu pe acesta să nu poată striga. Lăsându-și armele acesta o luă la fugă printre copaci și tufele de vegetație. Apoi începu să țipe. Dintr-o dată o formă neclară sări dintre tufișuri și îl lovi pe un altul aflat la vre-o douăzeci de metri. Acesta urlă ținându-se cu mâna de unul dintre obraji iar printre degete i se scurgea sânge! 
  
-Foc! Foc! Luați cu asalt ținta, ordonă Amstaff pricepând cumva situația. Raportați ce se întâmplă! 
  
Dintre tufișuri părea să sară un animal care lovi imediat un alt soldat din spate de data aceasta. Uniforma, sfâșiată în spatele acestuia lăsă să se vadă o urmă însângerată ca unei lame de sabie folosită oblic pe spatele bietului om. Urmă o succesiune de focuri de armă în toate direcțiile. 
  
-Suntem atacați din spate! zbieră careva. 
  
-Retragere! Retragere! 
  
Forma nedeslușită continuă să sară peste tufișuri și lovi un alt soldat din flanc. Acesta se prăbuși sub zbierete și fugi căzând de mai multe ori. 
  
-Fugiți! urlă acesta ținându-se cu mâna de umăr. 
  
-Ar fi cazul să-ți iei rămas bun Amstaff , strigă Brenn. Ai vre-o cinci oameni scoși din luptă iar vre-o patru fug deja. Mai sunteți patru și oamenii mei vă vânează din spate. 
  
-Oamenii tăi? Sălbaticul ăla vrei să spui? Nu mă duci cu preșul Brenn. 
  
-Explică asta oamenilor tăi. În cinsprezece secunde ai pierdut trei sferturi dintre ei. 
  
Amstaff auzi salturile făcute de un animal în plină fugă. Își încărcă arma și așteptă. Însă saltul pe care animalul îl făcu nu veni din direcția din care credea el ci de undeva din lateral. Amstaf fu lovit în cap și trântit jos la pământ. Rafalele de armă încetară după puțin timp, auzindu-se doar împușcături sporadice în depărtare. Înnebunit de frică unul din oamenii lui Amstaff stătea pitit la umbra unei plante imense. Liniștea puse din nou stăpânire pe Yungla. Înfricoșat, omul vru să se ridice însă rămase nemișcat deoarece auzi un foșnet. În fața sa tocmai apăru un cap cu doi ochi care-l priveau amenințători. Niște dinți ascuțiți ca niște pumnale apărură de sub perechea de ochi. Omul își aruncă arma și fugi aruncând tot ce mai avea prins de spate. Urla cât îl țineau puterile. 
  
Mai trecu ceva timp până ce Yaguar se întoarse în locul în care se afla Brenn. 
  
Acesta îl privi. 
  
-Cum faci asta? întrebă el. 
  
-Se întâmplă pur și simplu, spuse Yaguar stând jos. Ajunge să crezi ceea ce vrei să faci însă trebuie să înșeli simțurile celui din fața ta. Ceea ce percepe el este ceea ce percepe el. Tu trebuie doar să-i transmiți lucrul ăsta. Cu cât e mai înfricoșat cu atât vede lucruri mai false. Dar drept să vă spun domnule, tu ca cel care transmiți asta ajungi să crezi și tu că ești ceea ce impui că ești. Dar mai e și altceva ce vă voi spune poate altă dată. 
  
-Interesant! spuse Brenn. Am nevoie de un om Yaguar. Îți fac deci o propunere. O singură dată. Vii cu mine în locul în care merg eu? 
  
-Yaguar știe ce fel de om ești domnule. Yaguar vrea. 
  
După câteva zile și Brenn Boward Bellcanno se afla în biroul somptuos al Lordului Stăpânitor într-un loc numit CelestThron. 
  
-Ia loc domnule Brenn Belcanno! îi spuse acesta arătându-i un fotoliu imens pe care ar fi încăput lejer trei persoane. Bren se lăsă pe pernă nebăgând în seamă încrustațiile cu fildeș, și diamante roz încastrate în piesele de lemn de abanos . 
  
Belcanno puse mica cutie blindată pe biroul imens tot din abanos cu tăblia din aquamarin violet, cu încrustații de diamante, rubine safire și smaralde. Steme și inscripții ciudate se puteau vedea acolo, înconjurate de ghirlande de flori stilizate și turnate în aur. Tăblia biroului era goală iar asta reprezenta considerația arătată noului venit. 
  
-Trebuie să vă mulțumesc în mod particular dar și oficial domnule Belcanno! Vă felicit, spuse Lordul Stăpânitor privindu-l admirativ. Ați adus rezolvare unor probleme imense! Vă mulțumesc și vă râmân dator. Voi ține minte întotdeauna ce ați făcut. 
  
Asta fusese tot. 
  
Lordul Stăpânitor care între timp își luase numele de Quiperrator era exponentul unei oligarhii care se perpetuase în timp printr-o coeziune de nestrăpuns și care acționa ca un monolit în caz de crize politice interne. Însă Brenn Boward Belcanno descoperise și el în timp cum că acea coeziune de monolit era impusă sută la sută, nicicum o asociere de poziții sau idei deși totul părea foarte democratic. Existau trepte, ierarhii, clase privilegiate și clase mai puțin privilegiate. 
  
Existau deasemeni în sânul coaliției, trădări voalate, scurgeri de informații și mult capital și inflență politică dirijate pe căi întortocheate și cu interpuși, grupuri de asociați care urmăreau un anume scop, și alte interese mai mult sau mai puțin personale. 
  
B.B. lucra cu interpuși și el ca toți ceilalți fiindcă așa era considerat curat. 
  
Așa numitul... politiccleaner, iar alianța TriHexa exista practic cu asta. Puțini știau ce e dincolo de ierarhia văzută din exteriorul TriHexa.. 
  
B.B. avea însă un mod original de a opera. În primul rând că cei care erau angajați în operațiunile sale erau foarte bine plătiți. 
  
Unii îl cunoșteau nu ca Metromaniacul ci ca ,,Chinezulˮ. Sau mai precis sub numele așa zis chinezesc de Hai Pey. Cine și în ce împrejurări îi dăduse acest supranume nu se mai știa. 
  
Însă acest supranume îi oferea totodată o anume acoperire, întrucât cei mai mulți care pronunțau acest nume îl credeau de origine asiatică, însă supranumele provenea de fap de la cuvintele ,,highˮ și ,,payˮ fiindcă plătea serviciile prestate de aceștia la cote foarte înalte. De multe ori B.B. urma o schemă care putea fi descrisă cam în felul următor: 
  
Intra pe UnderNet adică pe o linie care folosea softuri care permiteau survolarea oricărei structuri informaționale fără a cere accesul sau perminisunea. Undernet era un fel de poziție 3D raportată la o lume 2D. În acest mod, intrând peste tot el își alegea colaboratorii care erau doar interpuși însă, care găseau un alt interpus care mai departe alegeau pe cei care puteau accesa un anumit serviciu. Verificările evident se țineau lanț însă nu Brenn făcea acest lucru. O armată informativă operațională 24 din 7 executa comenzile, verificările, rapoartele, etc. Operațiunile pe acest gen erau împărțite deci în mai multe etape, unele dintre ele simultane, sau în linie, altele pregătite mai înainte și doar el cunoștea finalitatea acestora fiindcă doar el cunoștea puzzle-ul final. De aceea era greu de prins ,,Metromaniaculˮ. 
  
Avusese tot timpul nevoie de oameni de încredere pe care îi abandona de multe ori după doar câteva operațiuni din motive de securitate, însă nici unul nu se ridicase ca încredere la nivelul lui Yaguar Huayana Quechua. 
  
Din cauza câtorva trădări, B.B.Belcanno fusese pe punctul de a fi prins sau chiar ucis. Unul dintre interpuși trădase într-o anumită conjunctură. Cel care trădase nu reușise să facă dovada identității sale, nici pe cel de Hai Pey nici pe cel de Belcanno dar aflase un detaliu care îi pusese pe dușmanii săi pe urmele sale. Acela că se refugiase într-un zgârie nori al unui cunoscut personaj din eșalonul doi al TriHexa la finalul unei insurecții armate. Clădirea se numea Imperia Corp. 
  
Reușise să scape cu greu în urma unei încercuiri aproape impenetrabile. 
  
Pe atunci, unul din sediile sale operative era chiar acolo în Capitropol la Imperia Corp. clădire pe care B.B. o modificase parțial pe dinăuntru. Proprietarul închiriase clădirea pe etaje, dar clădirea era de fapt a trilionarului. Brenn dispunea de câteva etaje închiriate tot prin interpuși. Era deci chiriaș în propria clădire sub un nume fals, o acoperire ideală, însă asta nu-l împiedicase ca să transforme clădirea pe interior în chiar inima clădirii care era ocupată de mai multe lifturi, ca la mai toate clădirile înalte, însă unul din puțuri fusese mai tot timpul închis din cauza mărimii neobișnuite a cutiei liftului, care cauzase multe defecțiuni așa că profitase de acest fapt și puțul acela fusese blocat. Era însă o manevră de culise bine mascată. Trilionarul avea unul dintre etaje numai al lui plus alte câteva mai sus și mai jos de etajul său și oficial biroul pe care îl conducea sub o denumire falsă era o agenție de monitorizare a staratosferei prin drone, mici rachete, baloane meteorologice sateliți și senzori satelitari unde se centralizau date cu caracter clasificat și neclasificat, agenție care își vindea produsul companiilor aeriene, de comunicații, agricole, trusturilor meteo, firmelor de monitorizare a atmosferei. 
  
Într-un timp scurt B.B. transformase puțul liftului în ceva ce avea să-i fie de mare folos mai târziu iar el știa lucrul acesta. Construise în tunelul vertical, mai sus în dreptul etajelor superioare un vehicul aerian de tip rachetă. 
  
Nu era una foarte mare ca dimensiuni dar îndeajuns de mare ca să poată să-l salveze. 
  
Făcuse aceasta deoarece trilionarul avea în locul de comandă al operațiunilor unul sau mai multe sisteme de evacuare în caz de forță majoră. În partea superioară a puțului se afla o trapă mascată care culisa în lateral pe platforma acoperișului printr-un sistem hidraulic. Deasupra acestei trape erau plantate tot felul de aparate legate de obiectul activității agenției sale: Antene parabolice, deflectoare de radiații, stabilizatoare de frecvențe, modulatoare, etc. plus alte aparate de analiză meteo. Multe din aparate însă, controlau drone militare cu auxiliarele lor. Acestea se aflau la ultimul nivel într-un container de tip rastel gata de luptă oricând. 
  
O problemă în desfășurarea proiectului său fusese proiectarea tunelului de evacuare a gazelor de combustie în cazul lansării rachetei însă inginerii angrenați în proiect rezolvaseră cu succes și această problemă. 
  
Oficial aceștia lucrau la o stație de monitorizare a stratosferei ultraperformantă care putea lansa drone și mici rachete care expandau baloane cu heliu și aparatură de monitorizare, deci acoperirea fusese perfectă pentru cineva mai curios. 
  
Racheta fusese deci montată în puț bucată cu bucată în partea superioară a clădirii iar unul dintre etaje era închis complet ca fiind spațiu informatizat necesar operațiunilor agenției însă în realitate aici fusese modificat spațiul în așa fel încât gazele de combustie să fie evacuate din puțul vertical în lateral spre ferestrele care urmau a se deschide în momentul aprinderii motoarelor reactive. Racheta era asemănătoare celor care erau lansate în spațiu, însă mai mică dar având tot trei trepte, ultima fiind o capsulă asemănătoare celor lansate în spațiu care în cădere putea deschide parașute. 
  
Planul de evadare în caz de necesitate era relativ simplu, dar foarte original. Odată ce acest lucru trebuia făcut, B.B. avea acces în rachetă la un anumit nivel al clădirii pe o pasarelă care oferea accesul la sasul capsulei, pasarelă care se retrăgea în caz că vehicolul era programat să-și ia zborul. Ferestrele de la etajul evacuării gazelor basculau grație unui sistem controlat și motoarele rachetei aruncau gazele arse pe acolo în panouri deflectoare care suportau temperaturile de mii de grade ejectate. Iar pentru ca jeturile incandescente să mascheze decolarea, etajul de evacuare a jeturilor combustiei era înțesat cu jaluzele de răcire care reduceau temperaturile înalte totul putând fi luat drept un incendiu. Condensul era preluat și evacuat prin conducte așa încât emisiile de abur erau limitate. Singurul lucru pe care B.B. prin inginerii săi nu-l rezolvase decât parțial erau trepidațiile dezvoltate în urma lansării care putea fi resimțit ca un cutremur cu o magnitudine medie. 
  
Belcanno folosise racheta în urma unui asediu prelungit dat asupra Imperia Corp. în conflictul Pharma-Monitorizare. Dar, în fapt, ce fusese acest conflict armat? 
  
Totul pornise într-o anumită măsură chiar de la B.B. Belcanno însuși. Trilionarul pusese la punct cu ani înaintea izbucnirii conflictului un sistem bazat pe industria farmaceutică. 
  
În fond sistemul creat urmărea pe bolnav sau pe cel care apela la serviciile medicinei farmaceutice și a serviciilor conexe în așa fel încât comportamentul fiecărui tip de client să poată fi cuantificat și înscris într-o buclă de marketing care elabora feedback-uri atât pentru client cât și pentru companiile farmaceutice și medicale cu servicii incluse. 
  
Deasemenea informații despre produsele vândute, cantitatea acestora, sortimentele cele mai căutate, plus tot felul de preconizări și predicții aferente acestui gen de activități erau clasificate și folosite de producător în graficul de producție, publicitate, stoc, exporturi, etc. 
  
Inovația fusese dusă însă și mai departe, fiindcă profiturile ajunseseră rapid la cote imense și, încurajate de acest tip de monitorizare companiile au cerut monitorizarea bolnavilor, acordarea unor note fiecărui client, predispozițiile sale, încurjarea acestuia pentru a folosi un anumit tip de medicament sau serviciu medical, extinderea unor diagnostice oferite gratuit care încurajau folosirea și a altor medicamente și servicii conexe. Într-un cuvânt creșterea numărului de bolnavi era dezideratul sistemului. Dacă era folosit corect, sistemul putea aduce și beneficii clienților în sensul că anumite informații din istoricul afecțiunilor și serviciilor folosite de o anumită persoană cât și anamneza aferentă înregistrată a fiecărui bolnav puteau aduce și îmbunătățiri stării generale acestuia. 
  
Interesul fusese altul însă pentru companii. Menținerea în viață cât mai mult posibil a clienților considerați buni, care dispuneau și de fondurile necesare era ceea ce aceștia doreau cel mai mult cu prețul suportat de client, acela că starea de sănătate a acestuia nu trebuia să fie prea bună, ci într-o stare care necesita un tratament, însă sistemul creat se ocupa și de eliminarea din liste a clienților infideli, răi platnici, ori care căutau să elimine din viața personală monitorizarea și serviciile agresiv-persuasive uzitate în managementul acestui tip de activitate, dar și eschivarea față de unele asociații anti-monitorizare care se prinseseră cam cum stăteau treburile și că de fapt Pharma Monitorizarea era o mare, mare afacere cu plusuri cam puține pentru client. 
  
Noutatea era că peste tot în cadrul unităților de distribuție fuseseră instalate camere de luat vederi care chipurile supravegheau bunul mers al activităților. 
  
În realitate sistemul făcuse tuturor clienților fotografii care recunoșteau chipul fiecăruia imediat ce acesta apela la unul din servicii sau chiar dacă numai era prin trecere să spunem în locațiile respective. Ultrainformatizarea sistemului făcuse în așa fel încât clientul era urmărit pas cu pas, fiind ,,preluatˮ de o sumă de experți care căutau să maximizeze profiturile de pe urma acestora. 
  
Urmarea acestor demersuri fusese însă și mai dramatică. Văzând eficiența acestei monitorizări, sumele colosale care se rulau acolo, cineva din TriHexa sugerase că era perfect dacă sistemul putea fi extins la toți și la toate activitățile, nu numai la Pharma. 
  
Nu conta cu ce costuri, asta fiindcă erau necesare sute de milioane de camere de luat vederi, miliarde chiar, care trebuiau amplasate peste tot, chiar și în casa subiecților, totul urmărit în detaliu cu computerele aferente lucrând în backstage, cu oamenii și aparatura necesară, și așa mai departe, care, spuneau inițiatorii acestui sistem monstruos ar fi relansat și economia mondială pe această linie de produse care putea crea locuri de muncă, o dezvoltare și mai rapidă a domeniilor conexe plus o imensă cantitate de bani care urma pur și simplu să explodeze din nimic, fără a mai pune la socoteală ulterior întreținerea sistemului și celelalte costuri legate care nășteau și generau alți și alți bani. Dezbaterile pe teme economice nu întârziaseră însă să apară. Cei care într-adevăr se pricepeau la economie realizaseră pericolul. Sistemul nou creat era de fapt o lipitoare care urma să sugă pur și simplu din sectoarele productive, cele care într-adevăr hrăneau economia cu infuzii vitale, neinflaționiste, productive. Iar în tipul acesta de afaceri erau doar lipitori, care nu produceau nimic ci devorau instantaneu bugete strânse poate cu greu. 
  
La dezbaterile secrete fu invitat și B.B. Belcanno ca invitat special cu drept la cuvânt. Capii economici și decizionali ai mapamondului TriHexa fierbeau în așteptarea unui război de tip guerilă orășenească. 
  
Toți știau asta, incusiv B.B. Belcanno care știa și cam ce se va peterece. Elita avea să se întâlnească mai des, în locații uneori diametral opuse ca distanțe, lansându-se cu toții în polemici dure unii împotriva celorlalați iar seara se puteau întâlni într-o luxoasă sală de ruletă și jocuri de noroc unde atmosfera putea fi mai relaxată, uneori chiar jovială, în timp ce beligeranții celor două tabere se înfruntau la modul real, cu arme sofisticate în marile orașe de pe mapamond. 
  
Belcanno îi dăduse un nume acestui conflict: 
  
,,Pharmaghedonˮ. 
  
Fusese pus la punct și un centru de monitorizare online al conflictului, structurat și clasificat în cele mai mici detalii și amănunte cu informații de ultimă oră din zonele de conflict, centru care putea fi accesat de orice membru al elitei conducătoare, adică în special de către cei din TriHexa. Partea frumoasă a lucrurilor era însă că, mulți dintre membrii acesteia erau de fapt împotriva programului Pharma Monitorizare - extins, din motive pur personale sau mai bine zis al interesului fiecăruia, cu toate că inițiatorii programului pilot garantau profituri uriașe tuturor. 
  
Iar insurecții de genul acela mai fuseseră folosite și de alții. Interesant era că în acest tip de confict nimeni nu știa cine cu cine se luptă cu adevărat în afară de cei din vârful political-ului. 
  
L.P.M.U. Legiunea Pacifica Mondo Urbanica, fusese activată, unde un căpitan pe nume Baxi Salomeo se afla înrolat sub stema TriHexa. 
  
Incidentele au început în momentul în care grupuri armate au atacat depozite Pharma dându-le foc sau aruncându-le în aer. Urmarea a fost crearea unor gărzi specializate care apărau sistemul pharma, iar conflictul se dezlănțui în marile orașe printr-un război de guerilă. 
  
B.B. susținea guerila pe căi foarte întortocheate, din umbră, prin tot felul de interpuși care erau dispuși să riște fără să pună întrebări prea multe. Imediat luă ființă o coaliție în sânul TriHexa care trebuia să contracareze guerila care se autointitulase Anti-Pharma și care fusese condusă de Nully Falsengant, Raqq Amstaff, Ulrroy Forgass, Ebastian Fuzzelgush plus alți câțiva elitiști de marcă. 
  
La ultima conferință cea de dinainte de izbucnire a ostilităților fusese invitat și B.B. Belacanno. Erau toți acolo mai puțin Lordul Stăpânitor care-și declinase prezența spunând că era treaba lor să rezolve problema și urmările, fie ele ostilități sau tratative de pace. 
  
Deci... Cu cinsprezece ani în urmă... 
  
Cele două automobile blindate se întâlniră într-un scuar în mijlocul căruia trona pe un soclu un fel de monument fără nume de care nimeni nu știa prea bine ce reprezintă, forma fiind îndelung elaborată prin tot felul de bare metalice cromate însă dacă priveai dintr-un anumit unghi părea a se vedea un fel de D și un i și probabil asta fusese și intenția celor care comandaseră monumentul fiindcă toată lumea îi spunea: iDolar Square. 
  
În jurul acestui scuar se aflau clădiri destul de înalte însă una din ele atrăgea atenția fiindcă alianța TriHexa denumită și Sistemul, reușise să împingă forțele rebele care se izolaseră dincolo de clădirile care înconjurau iDolar Square. Luptele se desfășuraseră fără menajamente cu L.P.M.U. în prim plan de partea sistemului. Clădirea unde B.B. Belcanno se izolase avea deasupra o firmă luminoasă pe care scria mare: IMPERIA CORP. 
  
În Capitropol viața se desfășurase oarecum normal totuși, dacă se putea spune așa căci doar în partea sa centrală în anumite sectoare se purtaseră lupte. Câteva străzi mai încolo te puteai plimba liniștit, să zicem, deși uneori se puteau auzi violent loviturile de tun date de tanchetele scunde și foarte agile ale Legiunii Pacifica Mondo Urbanica. Și parcă era un fel de teritoriu delimitat acolo unde se purtau luptele și din cele două tabere nimeni nu încălcase granițele. Pharmaghedonul era pe sfîrșite iar Sistemul din TriHexa avea să câștige ostilitățile însă cu anumite concesii. Acelea că proiectul Pharma-Monitorizare-extins avea să fie suspendat pe o perioadă nedeterminată. Iar B.B.Belcanno jubilase deja, după ce o instanță supremă ultrasecretă reglementase pacea și urmările acesteia. 
  
Însă evenimentele acestea îl găsiră pe același B.B. Belcanno blocat în clădirea Imperia Corp. în ultimul act al ostilităților. La cam o mie cinci sute de metri distanță printre celelalte clădiri înalte se afla o altă clădire a cărei firmă luminoasă pulsa sigla : GLORANY THx. CNS. - cns care era folosit în toate referirile oficiale ca Consortium- consorțiu. În realitate B.B. descoperise că membrii acestei grupări din TriHexa foloseau abrevierea CNS ca și Constrain - constrângere. 
  
În ziua în care ostilitățile finale începuseră, perimetrul ocupat cu clădiri înalte de tip zgârie nori deveni aproape pustiu din cauza rachetelor lansate din clădirea Glorany. Partea interesantă în cazul acelui tip de duel între două clădiri fusese că mai toate rachetele fuseseră deviate ori dezamorsate sau distruse în aer imediat după lansare prin intervenții informatice unde participaseră nu numai oamenii lui B.B. ci și utilizatori particulari care monitorizau orice mișcare suspectă observată din turnul Glorany. Așa că tabăra controlată de B.B. recursese la atacuri cu drone militare care deveniseră astfel ceva obișnuit în conflict. Lordul Quiperrator intervenise însă în conflict prin localizarea ostilităților pe un anumit spațiu. Afacerile cu drone militare mergeau strună așa încât sute de mii de drone fuseseră folosite în actul final al ostilităților, unde utilizatorii particulari aveau acces la bordul acestor drone prin proceduri nu foarte complicate vizualizând și participând efectiv la lupte chiar de la bordul aparatelor de zbor. Fiind în cele din urmă un fel de joc - live profiturile fuseseră uriașe pentru ambele tabere. Respectând arbitrajul Lordului Quiperrator, dronele aveau încorporat un cip care distrugea defintiv drona daca se depășea spațiul delimitat. 
  
Industria constructoare de astfel de drone avu numai de câștigat iar inovațiile pe acest domeniu se țineau lanț dezvoltând rapid dotările și funcționalitatea acestora. 
  
Automobilele blindate veniseră din direcții oarecum opuse și ajungând în piața pustie opriră unul în dreptul celuilalt iar geamurile blindate coborâte lăsară să se vadă chipurile a doi bărbați, unul dintre ei având irișii ambilor ochi părând a fi de crom însă și părul acestui personaj părea a fi la fel, din fire cromate fiind aceasta un fel de ultimă modă, extrem de costisitoare. Bărbatul acela, cu ochelari verzi din geam de smarald fuma trabuc cu foiță de platină. 
  
Era Nully Falsengant, iar lângă el se afla Colonel Magnus - Raqq Amstaff. În celălalt automobil se aflau alți doi capi ai sistemului TriHexa. Bătrânul Ulrroy Forgass și mai tânărul Ebastian Fuzzelgush. 
  
-Am o surpriză pentru voi Ulrroy. Veniți în automobilul meu și veți avea parte de un spectacol pe cinste, spuse Nully ridicând apoi geamul blindat. 
  
Din celelate mașini care însoțeau cele două automobile coborâră o duzină de trăgători care făcură un cordon viu adăpostind pe cei doi bărbați care intrară rapid în automobilul lui Nully printr-un tunel burduf desfășurat de câțiva oameni între cele două vehicule. Drone gardian survolau la mică înălțime vip-urile. 
  
Înlăuntru, noii veniți găsiră un interior luxos cu patru fotolii în jurul unei mese joase și lungi. Doi pitici îmbrăcați în costume cu papion serveau pe cei patru scoțând preparatele și băuturile din frigiderele aflate undeva în spatele șoferului. 
  
-Trăiești ca un adevărat rege Nully! exclamă Ulroy apreciind luxul orbitor. Ai avut o idee genială cu piticii ăștia! O să-mi iau și eu doi. Mahon și piele de crocodil, fildeș și sticlă cuarț aurit peste tot... Ai stil omule! masa mi se pare interesantă, din...ce naiba e materialul ăsta? 
  
-Te cred Ully, Totul e blindat amice, spuse Nully. Nu mai vorbesc de sistemele Hi-Tec. Portbagajul e plin de drone. O armată de oameni de încredere monitorizează vehicolul când mă deplasez cu el, o parte i-ați văzut când ați coborât, alții ne urmăresc electronic și iau decizii în timp util. E o nimica toată, spuse Nully schimonosindu-și figura și făcând un gest cu mâna. Tăblia mesei de dintr-un material foarte rar...E un fel de jad. Cosmoclor...sau...nu știu cum. Dar structura moleculară e modificată. 
  
Ceilalți râseră scurt dându-și mâinile. 
  
-Tot încrezut ai rămas! spuse Ulrroy. Capitropol a căzut pradă războiului... Cine-ar fi crezut asta acum doi ani în urmă? Să sperăm că nu ne-ai chemat chiar degeaba până aici în iadul ăsta! 
  
-Deloc domnilor! Șampanie cu pulbere de aur prieteni căci astăzi îl vom prăji pe Holotrafican. 
  
-Hm! exclamă Ebastian Fuzzelgush. Chiar crezi că l-ai dibuit pe cel de care vorbești? Mă îndoiesc cumva domnule Nully! 
  
-Hm! sunt de aceeași părere Nully. Dacă mi-i fi spus că Africa și America de sud se vor uni la loc aș mai crede! Dar că l-ai dibuit pe Metromaniac... hm! 
  
-Și totuși e acolo domnilor în clădirea Imperia Corp. 
  
Fuzzelgush și Ulrroy râseră făcând semne cu mâna însă ceilalți doi nu se lăsară copleșiți de ironiile celorlalți. 
  
-Avem informații sigure domnilor că în clădirea Imperia Corp, se află cel mai căutat infractor al planetei, spuse pe un ton serios Raqq Amstaff. 
  
-Hm! Metromaniacul! Holotrficana! Holomaniacul! Domnilor am fi ipocriți dacă n-am spune că și noi am folosit poreclele astea! spuse Ulrroy! 
  
-Și încă cum! întări Ebastian. Mină de aur! Dar Metromaniacul ar fi chiar idiot dacă s-ar afla în clădirea Imperia Corp. Noi nu riscăm să stăm în GLORANY. 
  
-Lasă-ne cu de-astea Nully... Am cheltuit o avere cu războiul ăsta... 
  
-Dar ne-am scos banii Uly... 
  
-Știți doar că nu-mi plac investițiile. Doar profiturile obținute din zero invetiții domnilor, spuse Ulrroy râzând. 
  
Nully Falsengant se foi incomod în fotoliul său în timp ce piticii strângeau farfuriile și paharele împrăștiate pe masa joasă. 
  
-Nu neg, spuse Nully luându-și o porție cu gustările aflate pe masă. M-am folsit de multe ori de supranumele ăsta. I-adevărat că toți am dat lovituri sub acoperirea asta. Însă eu vreau să prind un anume Metromaniac domnilor, îl vom vâna pe Hai Pey. Altfel spus îl vom dibui în vizuina sa pe Chinez... 
  
-Te vom crede când îl vom vedea terminat, Nully! 
  
-Chiar așa domnilor. În curând va sosi aici în scuar mașinăria numită simplu: Țeavă Lungă. 
  
Îl las pe Amstaff să vă explice ce e. 
  
Amstaf vorbi după ce-și drese puțin glasul. 
  
Țeavă Lungă e un blindat destul de impunător și cam cocoșat domnilor. Ăștia-i mai spun: Dromaderul. Dronele militare ale Imperia corp. n-au nici-un efect asupra lui. 
  
Ceilalți doi se priviră neînțelegând nimic. 
  
-Vehicolul se autocalează și ridică aproape de verticală o țeavă de tun, nu prea lungă. Însă un braț robotic atașează o țeavă mai subțire iar apoi încă una înzăvorându-le. Astfel țeava ajunge la vre-o douăzeci de metri lungime și are o acuratețe incredibilă. Fiindcă cele două piese atașabile pot oferi erori, lângă vehicul se postează două blindate auxiliare care susțin țeava prin patru pistoane hidraulice în capătul cărora sunt articulații care prind țeava. Tunul trage cu proiectile clasice dintr-un singur motiv. Ca să nu poată fi interceptate electronic. 
  
Nully interveni în discuție. 
  
-În caz că Metromaniacul vrea s-o șteargă cu o dronă, sau cu vre-un helicopter tunul nostru va doboî orice aparat care va căuta să se apropie de Imperia Corp. Prin subsol nu poate s-o șteargă fiindcă totul e blocat de oamenii noștrii. Am adus ,,Rinocerulˮ cu servoperatorii Gaștou și Șacknabull. Aceștia au distrus un imens zid de beton și oamenii noștrii au blocat subsolul și toate ieșirile după ce trupele lor s-au retras și în cele din urmă s-au și predat fiindcă nu s-au mai putut retrage în clădire ușa blindată de acces fiind blocată. Hai Pey își pregătise variante de fugă incredibile, unul din pasaje dând într-o stație de metrou aflată la vre-o două sute de metri asta după ce dacă reușeau să fugă, detonau un zid pe care oamenii mei l-au descoperit întâmplător. Însă totul a fost pus sub control datorită Rinocerului. Oamenii noștri au împânzit subsolul însă nu pot forța ieșirea spre cota zero din cauza unui planșeu extrem de bine protejat astfel că operațiunile pe relația asta stagnează. Singura cale de evadare este doar pe sus pe calea aerului iar Țeavă Lungă va fi acolo când Metromaniacul va încerca să plece. Pricepeți acum? La comanda Tunului se află un om care se pricepe foarte bine la ceea ce face. Proaspătul căpitan bundes Baxi Salomeo, un as al artileriei. 
  
-Îl știm! spuseră cei doi. E foarte bun! 
  
-E omul lui Amstaff domnilor, spuse Nully arătând înspre acesta. 
  
-Așadar! 
  
-Așadar...Îl vom prăji astăzi pe Holotraficana prieteni! Pe Hai Pey, spuse sigur pe sine Nully Falsengant. Și ca să vă conving vă spun că mai am o armă redutabilă, pe-aici pe aproape. E un fel de dronă foarte silențioasă sub forma unei pălării rotunjite pe margini cu borul aplecat în jos, cu o cupolă semisferică blindată care are o nacelă dedesubt. Acolo se află postul unui tăgător care trage cu o armă supertehnologizată. 
  
E aproape un tun care trage cu proiectile trei într-unul care sunt dispuse în linie într-un cartuș de vre-o douăzeci și cinci de centimetri pe doi virgulă trei în diametru. iar Lordul Quiperrator a fost de acord cu folosirea ei în conflict. 
  
Ceilalți în afară de Amstaff ridicară din umeri. 
  
-Primul proiectil din seria asta care lovește este cel perforant, apoi aproape instantaneu este detonat cel brizant iar din urmă este împins ultimul proiectil care e un mic pachet de explozibil în sine și care se detonează în vârf la o compresie foarte mare. 
  
Acum... clădirea Imperia Corp. dispune la etajele care ne interesează de niște geamuri extrem de bine blindate cu inserții para și ultra. Dar, în spatele primului rând de geamuri, la etajele care ne interesează, mai există un rând de geamuri profilate sub forma unor piramide nu prea mari, de vre-o zece - cinșpe centimetri ca înălțime dar care vă asigur că pot devia lovituri extrem de puternice. Se pare că mai există un rând de geamuri tot cu piramide dispuse invers față de cele din față. Deci, proiectilele vor fi deviate ușor prin suprafețele astea triunghiulare înclinate. Cu toate astea oamenii mei vor survola clădirea la momentul respectiv și vor încerca să-l doboare pe Hai Pey, cu tunul lui de sub nacelă care trage serii de patru cartușe care vă asigur că va face franjuri geamurile tehnoblindate Pyramid. 
  
-Hm ! chicotiră cei doi savurând fumul trabucelor cu foiță de platină. 
  
-Bune dominicanele astea, spuse Ulrroy Forgass scuturând scrumul într-o scrumieră aflată la îndemână. 
  
-Tot nu mă credeți! spuse Nully Falsengant enervat. Hei! chemați drona! mai spuse el. 
  
Tavanul automobilului culisă undeva în spate și un fel de cupolă de protecție, transparentă se ivi deasupra capotei. 
  
De niciunde apăru o pălărie metalică de vre-o cinci metri în diametru care așaezându-se încet în poziția de așteptare plutea acum la vre-o trei-patru metri de pavilionul retractabil al mașinii. Șase orificii cilindrice în care se roteau elice reactive înclinate spre exteriorul circumferinței aparatului, dirijau pe o coordonată trapezoidală un flux energetic reactiv care aspira aer însă nu doar din partea superioară a elicelor în formă de opt ci și din partea inferioară a acestuia trimițându-l tot în jos printr-un fel de inel de aspirație practicat pe exteriorul fiecărui cilindru port elice de pe borul pălăriei - dronă. Cei aflați în automobil ridicară privirile în sus. Văzură nacela dronei situată în partea de jos a acesteia și un chip acoperit de o cască protectoare. Nacela devenise transparentă grație unui sistem de ionizare disimulat în sticla groasă din care era făcută aceasta. 
  
Din nacelă se putea vedea ieșind țeava unei arme pe care trăgătorul o avea sprijinită în umăr. 
  
-Fă-ne o demonstrație Paraktana! ordonă Nully trăgătorului din nacelă. Zdrobește geamul Pyramid! 
  
-Am înțeles domnule! se auzi pe sistemul audio din automobil. 
  
-Comandante Turbazan! exclamă Nully din nou. 
  
Pe display apăru un tip a cărui față nu se vedea din cauza căștii și sistemelor atașate acesteia. 
  
-Execută survolul! fu ordinul dat de Nully. Și vrem să vedem și noi atacul! 
  
-Am înțeles domnule Falsengant! spuse Turbazan. 
  
Obiectul se înălță de îndată în cel mai elegant mod iar cei din automobil putură vedea grație dronelor dispuse la înălțimi variabile evoluția pălăriei blindate. În timp ce aceasta se înălța Nully dădea lămuriri celor prezenți. 
  
-Va urca la patru sute de metri altitudine, adică cam pe la etajul 133 al clădirii Imperia Corp. 
  
Acolo sunt etajele care ne interesează de fapt. Acolo se află Metromaniacul prieteni. 
  
Iar Lordul Stăpânitor va fi încântat să audă că Hai Pey , alias B.B. Bellcanno a fost în sfârșit anihilat. 
  
-Paraktana! spuse Nully. Ești pe poziție? 
  
-Da domnule! se auzi vocea acestuia. Suntem la nivelurile superioare ale clădirii. 
  
-Așteaptă comanda de foc! 
  
-Am înțeles domnule! 
  
- Nu vă pripiți domnule Nully, spuse Ebastian Fuzzelgush. L-am putea suna pe trei B, ca să vedem cum se apără de aceste acuzații. 
  
-Domnule Ebastian ! Domnule Ebastian! rosti Nully dojenitor. O să vă fac acest moft. Însă vă spun că trei B cum îi spuneți voi, Chinezul, ne va păcăli în felul lui! Chiar îl sun, mai spuse Nully. 
  
Pe tăblia mesei fu proiectată o tastatură pe care Nully o folosi. Așteptară puțin, timp în care unul din pitici aducea cafele pe o tavă. 
  
-Ei poftim! spuse Nully, mi-a respins apelul! Ce v-am spus? făcu acesta. 
  
Însă Nully nu termină bine ceea ce spusese și unul din display-uri se lumină și pe suprafața acestuia apăru zâmbitoare figura lui B.B.Belcanno. Trilionarul apăru îmbrăcat într-o cămașă înflorată, așezat la modul cel mai relaxat pe un fotoliu de grădină la o masă, sub un palmier. Binențeles că pe fundal se zărea oceanul. Înainte de a le vorbi acesta își aprinse o țigară din foiță de aur unde pe un inel de sub filtru se găsea monograma celor trei B. 
  
-Hello domnilor ! rosti el ridicând una din mâini în chip de salut și suflând fumul către cameră... Cine și de ce mă deranjează acum când chiar mă relaxez! mai spuse el. 
  
Toți cei patru din automobilul blindat se priviră între ei. Înțelegeau că B. avea tehnologia de a controla propriul apel fără ca cel din capătul liniei să poată refuza acest lucru. 
  
- Impresionant domnule Brenn Boward Belcanno, spuse Nully Falsengant vrând să pară doar uimit și nu și nervos. Ești prin insulele... 
  
-Prin niște insule, spuse Belcanno ridicând un pahar înalt în care se ghicea un lichid verzui! 
  
În sănătatea voastră prieteni! Oho! Mai sunt pe-acolo și Ebastian Fuzzelgush, Raqq Amstaff, Ulrroy Forgass.... Foarte bine Nully, tot Pharmaghedonul în păr! Kasstelul din Kerson... 
  
-Hm! chicoti Nully, Noi credem că ești aici la nici o aruncătură de băț de noi în clădirea Imperia Corp. La etajul nu știu cât... fiindcă asta într-adevăr nu știm însă ești în clădirea Imperia Corp. omule! Holotraficanule! Mertromaniacule! Hologunn - Hologana, Hai Pey... naiba să te ia! 
  
Ebastian manevra telefonul preluând imagini de pe display. 
  
-Vezi pe-aici printre palmieri vre-o firmă cu Imperia Corp.? făcu Belcanno zâmbind cu îngăduință. 
  
-Lasă-ne cu rotocoale de-astea de fum din țigaretă de foi aurite Brenn! interveni Ulrroy Forgass. Știm ce teatru joci! E regie din calculatoare. 
  
-E-adevărat că e bine executată Brenn, rosti Ebastian, Tocmai am trimis o imagine către oamenii mei și într-adevăr raportul spune că imaginile sunt autentice. Dar nu te credem. 
  
-Asta e alegerea voastră Farmaghedonilor! Credeți ce vreți nu mă deranjează. 
  
-Ați pierdut Brenn! rosti Ulrroy... Pharmaghedon a câștigat partida. Sunteți anihilați pe linie. Unii din oamenii voștrii s-au predat și luptă pentru noi acum. Ați pierdut și vre-o câteva trilioane de iDolari odată cu asta! Pentru ce Brenn toată insurecția asta care de altfel ne-a îmbogățit și mai bine? 
  
-Poate că ați câștigat Uly. Insurecția anti-Pharma e într-adevăr spulberată, însă în consiliu s-a votat amânarea Pharamghedonului nu fiindcă cei care au votat împotrivă au și dorit acest lucru ci fiindcă au fost care s-au temut ca insurecția să nu degenereze în altceva. 
  
-Și nu ți-e frică că ai putea fi tras la răspundere Brenn? spuse Nully. Lordul Stăpânitor te va pune la insectar cât ai clipi, aproape că zbieră Ulrroy bătând cu pumnul în masă. 
  
Tăblia mesei era prevăzută însă cu atenuare de șocuri. Orice obiect care era îndreptat cu viteză spre suprafața mesei transmitea cu o fracțiune de secundă înainte un impulss exact în zona de impact, iar structura materialului din care era confecționată masa lua proprietățile unui material mult mai moale asemănător cauciucului. Ceștile de cafea, pline de altfel, abia se mișcară. 
  
-Nu! spuse Belcanno. Fiindcă nu sunt în mijlocul evenimentelor așa cum spuneți! De altfel Lordul nu e de acord în totalitate cu Pharmaghedon. Poate că din cauză că și el ar putea fi urmărit și controlat, nu? Sistemul pus la punct de voi vă va aduce bani în mod Hurrycane! Adică vor smulge pur și simplu fonduri pe care le vor deplasa în direcția dorită de voi însă pe acolo pe unde va trece uraganul, va fi prăpăd. 
  
-Ce ne privește pe noi prăpădul Brenn? Nu asta facem din când în când? 
  
-Sunteți toți impulsivi pharmaghezilor. Glorany THx Constrain, Kasstelul din Kersson... Nu numai că nu bănuiți ce riscuri implică acest uragan financiar ci puneți în pericol chiar iDolarul, pentru care nu știu dacă veți fi iertați. V-a cerut cineva să sfărâmați iDolarul? 
  
-Vorbești prostii răspunse Amstaff, care nu se băgase până atunci în discuție! Însă cred că așa 
  
l-ai amețit pe Lordul Stăpânitor. 
  
-Lordul Stăpânitor are cunoștințe economice și financiare excelente Raqq! El știe că iDolarul poate fi pus sub amenințare iar prăbușirea iDolarului poate sparge alianța TriHexa iar odată spartă alianța ne paște războiul, care nu va fi dintr-ăsta cu L.P.M.U. pe arii controlate și cu negocieri de cazinou unde bem o șampanie între două insurecții după care facem monetarul profiturilor de ordinul miliardelor. Ha! râse Belcanno sarcastic. 
  
Cei patru rămaseră nemișcați privindu-l pe trilionar cum punea paharul pe masă după ce sorbise din el. 
  
-Cam asta e amici! mai spuse el. 
  
-Oricum ar fi, astăzi ori te vei curăța ori te vei preda nouă, spuse Nully zâmbind amenințător. 
  
Știm că ești la Imperia Corp. nicicum în insulele Cyracane. Închisoarea Boloh te așteaptă cu porțile deschise! Ori ghilotina... ceea ce n-ar fi de dorit fiindcă vei scăpa prea repede. 
  
-Vom vedea, spuse Belcanno fără să mai salute. 
  
Displayul se întunecă. 
  
-Mai avem o armă la bordul dronei prieteni, și de care sunt convins că n-ați auzit fiindcă e nouă. 
  
E o rază sondă care poate descoperi activități cerebrale dincolo de paravane de beton și sticlă. Așa că îl vom putea zări pe Belcanno prin birourile lui de la etaj. Evident fiecare om are o anumită semnătură cerebrală deci putem face comparații când îl vom avea față în față, deci când îl vom duce în fața tribunalului îi vom face pe loc o fișă pe care o vom compara cu asta pe care o facem acum și concordanțele vor fi prezentate și Lordului Stăpânitor și procuratorului. 
  
-Asta chiar ar fi excelent domnule Nully! rostiră Ulrroy Forgass și Ebastian Fuzellgush într-un glas. Dacă spuneți că e acolo și aveți cu ce-l prinde asta chiar e o veste grozavă completă Uly. Așteptăm... 
  
-Sonda dezvoltă o radiație foarte puternică așa că Chinezul nostru n-are unde să se ascundă... Turbazan! exclamă Nully. 
  
-La ordin! se auzi în sistemul audio! 
  
-Vrem imagini! 
  
-Am înțeles domnule! 
  
Pe display apăru fațada clădirii Imperia Corp. legănându-se lin datorită mișcărilor dronei. 
  
Se auziră apoi câteva comutatoare și culorile de pe ecran se estompară făcând loc unui ecran negru. 
  
-Iată-l ! spuse Nully! arătând spre o formațiune luminoasă! Explică-ne ce e acolo Turbazan. 
  
-Cu părere de rău vă spun domnule Nully că individul respectiv poartă o mască mozaic și nu putem face o evaluare cerebrală. 
  
Imaginea deveni din ce în ce mai clară și cei prezenți putură vedea o formă pătrată care emana ea însăși unde luminoase intermitente care își schimbau repede culorile asmeni unui mozaic. 
  
-Ce naiba mai e și masca mozaic Turbazan? 
  
-E o mască care-și schimbă frecvența emitentă a undelor luminoase de mii de ori pe secundă. Când raza-sondă încearcă să preia din unde, masca mozaic redirijează fascicolul alături și iar alături și tot așa nelăsându-l să preia ceva concret. Se numește efectul de mozaic. Regret domnule! se auzi vocea lui Turbazan, dar nu putem sonda! 
  
Ce trei bărbați îl priviră pe Nully care-și umflă nările respirând apăsat. 
  
-Paraktana! spuse el nervos. 
  
-La ordin. 
  
-Îl vezi ? 
  
-Da! 
  
-Foc! spuse Nully 
  
Toți putură vedea prin intermediul camerelor de la bordul dronei cum din nacelă, arma la care era conectat Paraktana scuipa limbi de foc de circa doi metri lungime spre geamurile clădirii Imperia Corp. Mii de cioburi săreau din geamurile prismatice ale fațadei. Camera urmărea silueta care purta masca electronică. Zeci de proiectile încercau să spulbere geamurile de la nivelul 133. Din când în când câte un glonte grenadă exploda dincolo de geamuri nefăcând totuși stricăciuni prea mari. 
  
-De ce naiba nu trageți cu Dromaderul - Țeavă Lungă? întrebă Ebastian. 
  
-Ultimele ordine date de la Quiperrator spun că Imperia corp, nu trebuie afectată prea tare, spuse Nully. Cică ar fi vorba de mulți bani la mijloc iar investitorii și patronii s-au adresat Lordului. Nici incendiare n-avem voie să dăm. Și drept să vă spun domnuilor chiar nu înțeleg de ce Lordul nostru îl ține în brațe pe Belcanno? În plus Dromaderul nu poate trage decât razant pe clădire deci pagube neînsemnate. Iar asaltul de rachetă nu-și mai are sensul știți și voi. Tot ce e trimis fie din dronă sau de pe sol e anihilat electronic de pe computere. Oamenii lui Hai Pey sunt la posturi în fața tastaturii cu miile. Am avut rachete dezamorsate după două-trei secunde de la lansare... 
  
-Și sperați să-l terminați cu drona asta? 
  
-Nicicum! spuse Nully care se mai calmase între timp. Însă Hai Pey știe că trebuie s-o șteargă. Așteptăm deci să vedem în ce fel vrea să plece. Apoi îl doborâm cu Țeavă Lungă. Drona e doar un fel de sperietoare! 
  
-Planul pare bun totuși! spuse Ulrroy. 
  
-Cred și eu Uly. Doar poartă marca Nully Falsengant. 
  
-...În ciuda unor neputințe, completă pe un ton scăzut Ulroy, ironic, însă Nully se prefăcu că nu aude. 
  
Aflat în clădirea Imperia Corp. Belcanno făcea ultimele pregătiri înainte de plecare. Urcă la nivelul 134 în timp ce drona în care se aflau Turbazan și Paraktana împroșcau foc cu proiectile care din când în când reușeau să treacă de prismele piramidă și care făceau zgomote asemeni unor grenade de mică putere. În locul în care cădeau însă, mușcau bine din materialul cu care veneau în contact. Un singur proiectil era de ajuns pentru a putea dezmembra un om. 
  
-Nu știu ce naiba face! spuse Turbazan! Pare să învârtă niște comutatoare. 
  
-Se vede o dronă care ar putea lua om la bord! se auzi o voce în automobilul de lux. Aceasta coboară cu rapiditate din plafonul de nori. 
  
-Lăsați drona să execute andocarea și lăsați-l s-o șteargă! spuse Nully. Nu trageți în dronă. Va crede că e în siguranță și că băieții de la tastatură îi vor devia orice rachetă! Ha! jubilă Nully. Se înșeală și în curând v-a afla. 
  
-Dromaderul! exclamă Nully. Țeavă Lungă... 
  
-Aici Haupt Bundes, Baxi Salomeo domnule! se auzi iarăși o voce. 
  
-Pregătește-te să execuți foc căpitane . Oamenii de la intercepție îți vor da datele imediat. Nu te grăbi deci. Vreau acuratețe! 
  
Într-adevăr o dronă coborî până la nivelul ultimului etaj unde se presupunea că se va face îmbarcarea. Zeci sau chiar sute de drone survolau în spirală aparatul. De sub drona nou venită se răspândi un praf alb asemănător ceții. 
  
-Ce face? întrebă Nully. 
  
-Nu știm ce mai așteaptă domnule! spuse Turbazan. 
  
Paraktana continua să tragă în fațada de sticlă blindată, însă Belcanno deja trecuse pe pasarelă și trăsese deja sasul după el. Îmbrăcat într-un costum special el executa ultimele comenzi înainte de lansare. După o așteptare care se prelungi, geamurile de la un nivel situat douăzeci și cinci de metri mai jos rabatară și coloane de fum gri albicios țâșniră la orizontală din clădire. Din fumul gros țâșniră limbile unor flăcări roșiatice mascate de aburi groși alb gălbui. 
  
-Ce naiba se întâmplă? întrebă surprins cineva, poate Ebastian... 
  
-E un incendiu!... provocat cred! se auzi vocea lui Turbazan. Mă îndepărtez de clădire! 
  
-Aha! exclamă Nully. Vor s-o ștergă! Fiți pe fază! Turbazan rămâneți în așteptare. 
  
-Am înțeles! domnule! 
  
Trecură câteva minute timp în care Nully își trată oaspeții cu alte gustări aduse pe tăvi de cei doi pitici. Sticlele de șampanie își revărsau spuma iar cupele de cuarț aurit se ciocniră pe fondul general al unei bunedispoziții generale. 
  
-Să terminăm odată cu tine Hai Pey, Metromaniacule, Holotraficanule! aproape că strigă Nully fericit. Sper să nu ne suni că te predai! Și chiar dacă suni, n-ar fi o problemă să terminăm cu tine, trădătorule. 
  
-Drona purtătoare tocmai s-a ridicat domnule! se auzi din nou o voce. Probabil că cei din clădire incendiază nivelele înainte de a pleca. 
  
-E și normal că vor să ștergă urmele. Lăsați-l să se ridice puțin iar când vă ordon executați foc. Baxi! mă auzi? 
  
-Foarte bine! Aștept ordinul domnule... 
  
Aflat în Dromader, Baxi Salomeo vizualiza electronic drona care decolase de pe platforma clădirii Imperia Corp. 
  
-Ceva e în neregulă, șopti el ca pentru sine. 
  
Trei dâre albicioase se profilară pe rând pe lângă drona în care se bănuia că e Hai Pey. 
  
-Se află la 560 de metri altitudine! spuse Baxi pe ultrafon iar cei din automobil auziră. 
  
-Lasă-l să creadă că a scăpat Baxi! Când ajunge pe la o mie doboară-l. Vedeți domnilor! spuse Nully adresându-se celor trei oaspeți ai săi, a deviat din programe cele trei rachete... Ce vă spuneam că n-avem șanse să-l lovim electronic. 
  
-Suntem echipa de la subsol domnule! se auzi vocea lui Serry Portocana. 
  
-Vorbește Serry! spuse Nully. 
  
-Oamenii noștri fug care încotro din subsol. E cutremur aici și nu știm de ce! Clădirea se cutremură și nu știm care e cauza! 
  
-Și ce-mi pasă mie Portocana. De ce mi-ar păsa? Dacă se duce naibii jos înseamnă că atâta i-a fost. 
  
-Poate că vă pasă domnule fiindcă Rinocerul tocmai a spart un zid unde era o nișă falsă și acoperită cu o umplutură care n-a putut fi detectată pe raze. Și e din vremea turnării fundației, iar acum avem acces în clădire. Servoperatorii Gaștou și Șacknabull au tras cu tunul acolo și au lărgit spărtura! 
  
-Cuuum? se enervă Nully înțelegând situația, vrei să spui că există o cale de ieșire din Imperia Corp. iar voi vreți să fugiți? zbieră Nully. Amstaff fă ceva cu oamenii tăi, mai spuse el dând semne de sufocare din cauza nervilor care-l cuprinseseră. 
  
-Portocana! spuse Amstaff imediat. Cum ați ajuns să vă dați seama că acolo e un spațiu aproape gol? 
  
-Cineva ne-a livrat informația pe UnderNet! răspunse acesta. Ne-au arătat exact locul. 
  
-Belcanno! aproape că zbieră Nully. Belcanno însuși v-a arătat asta! 
  
-Noi am crezut că unul din oamenii noștri de la info-team, spuse Portocana, însă verific chiar acum, într-adevăr nu de la oamenii noștri a venit informația. 
  
-Nu pleacă nimeni din subsol! ordonă ferm Nully. E o cursă a lui Hai Pey. Cine părăsește subsolul va fi deferit procuratorului militar. 
  
-Ați auzit Portocana! spuse Amstaff. Trageți în tot ce mișcă! Nu mai luați prizonieri. Nimeni să nu iasă prin spărtură. 
  
Belcanno se afla în capsula situată în vârful rachetei sale. Trapa de pe plafonul clădirii culisă lateral cu tot cu antenele de pe ea și racheta porni în sus lăsând în urmă o coloană de fum care în momentul ieșirii totale din clădire invadă partea superioară a acesteia țâșnind în toate direcțiile și formând un fel de pălărie noroasă deasupra clădirii. 
  
-Foc! ordonă Nully. 
  
Baxi avea drona în colimator. Cele patru pistoane telescopice ajustară țeava tunului câțiva centimetri înainte de a trage și o coloană subțire de fum ieși la capătul acesteia. Proiectilul parcurse în trei secunde distanța lovind drona care se prăbușea acum cu o dâră de fum negru în urmă. 
  
-Vedeți imaginile domnule Amstaff? spuse Baxi. 
  
-Le văd, cum să nu le văd spuse Amstaff care alături de ceilalți trei tovarăși se aflau în culmea bucuriei exclamând fiecare în felul său. 
  
-Baxi! ești asul așilor! exclamă Nully! Metromaniacul e scrum ! E la trecut. Dosar clasat cu succes! 
  
Baxi Salomeo postă pe displayul din automobil imagini cu racheta care tocmai țâșnise din 
  
Imperia Corp. 
  
-Astea domnilor! spuse el. 
  
Cei patru înțelegeau acum ceea ce le spusese Baxi. Nimeni nu mai mișca în automobil iar unul din pitici rămăsese cu o tavă în mână. O tavă pe care se afla o ghirlandă de flori pe care Nully tocmai voise să și-o atârne de gât în semn de victorie. 
  
-Foc Baxi! exclamară și Nully și Amstaff încordați. 
  
-Am să încerc! spuse acesta. Însă am pierdut timp prețios cu drona momeală. 
  
Angrenajele din Dromader se puseră în mișcare și țeava fu reajustată prin rotirea turelei. Înclinația acesteia fu din nou reconfigurată din pistoanele hidraulice ale celor două vehicule auxiliare care-și reajustau computerizat sistemele din mers, funcție de mișcarea de rotație a turelei. Alinierea celor trei segmente de țeavă trebuia să fie din nou perfectă. Grație rapidității cu care Baxi manevara instrumentele de la bordul Dromaderului acesta fu gata de tragere în aproximativ câteva minute. 
  
-Proiectil pe țeavă! raportă servantul de la încărcare. 
  
-Întârziem, spuse Baxi calm. 
  
-Altitudinea obiectului țintă este de zece mii cinci sute de metri și crește rapid! raportă servantul de la aparatele de urmărire. 
  
Baxi trase maneta care detonă proiectilul, iar culata alunecă în jos pe șine, reculul fiind absorbit de un mecanism de preluare al șocului transmis în afara Dromaderului printr-o deschizătură în podeaua blindată. Lunga țeava rămase aproape nemișcată grație unui sistem de separație dintre culată și țeavă. Proiectilul era trasor ca să poată fi urmărit mai ușor. Dâra luminoasă se înscrise pe o traiectorie care se lipi de siajul rachetei și o lovi pe aceasta în partea de jos, în timp ce una din dronele de mare altitudine tocmai transmitea imagini celor de jos. 
  
Bucuria în automobil fu imediată însă de scurtă durată. Fusese lovită treapta de jos a rachetei care se desprinsese cu puțin timp înainte de lovitură. Proiectilul sfărâmă în bucăți treapta care se împrăștie pe o rază extrem de mare explozia părând a semăna cu spițele unei umbrele uriașe care se desfăcea cu repeziciune pe cer. Racheta părea să evolueze mai departe în condiții optime iar Baxi ceru servantului un nou proiectil pe țeavă. Calculând altitudinea și viteza de deplasare a rachetei știa că proiectilul cel nou trebuia să aibă încărcătura mult mai puternică. 
  
-Introduceți proiectilul suborbital! ordonă Baxi Salomeo. 
  
-Altitudine douăzeci de mii de metri! domnule i se raportă din incinta instrumentelor de urmărire. Viteza crește extrem de repede! 
  
-Baxi! vorbi Raqq Amstaff din automobilul blindat, proiectilul suborbital n-a fost testat pe Dromader! Ești sigur că poți face asta? 
  
-E ultima șansă de a-l mai putea lovi domnule. Dacă acționez acum îl pot lovi pe la patru zeci sau cinci zeci de kilometri. Dincolo de această linie acuratețea scade deși teoretic proiectilul ajunge până aproape de o sută de kilometri. Însă nu vom mai avea timp pentru a treia lovitură... 
  
Amstaff și Nully se priviră încordați. Nully își netezi părul cromat și își cocoță ochelarii de soare cu geam de smarald în vârful capului și apăsă pe o tastă care secretiza convorbirea din automobil. 
  
-Ce riscuri sunt Amstaff? întrebă Nully. 
  
-Există riscul ca chiulasa tunului din Dromader să sară cât colo omorând pe toți și distrugând mașina. Asta n-ar fi nimic însă îl vom pierde pe Baxi. Altfel n-ar fi nici un fel de regrete. 
  
Nully apăsă din nou tasta. Ulrroy și Ebastian se foiră nervoși în fotoliile lor în timp ce piticii strângeau resturi de pe mese. Enervat Nully le făcu semn să plece de acolo. 
  
-Ascultă Baxi, îmi dau cuvântul meu că te fac vicecolonel magnus dacă reușești să tragi cu proiectilul suborbital. Eu personal îți voi pune lanțurile de aur pe rever plus decorațiile pe care le dorești. Care sunt atuurile noastre? 
  
-Proiectilul chiar dacă n-a fost testat a fost fabricat din nou dintr-un aliaj mai ușor și mai rezistent. De asemeni după detonare proiectilul are o cameră care arde cu combustibil lichid asemeni unei rachete. Este deci o semirachetă ca să spun așa, care n-are părți electronice. 
  
-Pe răspunderea mea, execută foc. 
  
-La timp căci dacă mai discutăm mult îl pierdem. Încărcați PBSO ordonă el servanților. Proiectil Balistic Suborbital. 
  
-Altitudinea treizeci și cinci de mii de metri, 
  
-Triangulați ținta din sateliții Tigru și Eufrat. În zece secunde vreau asta! ordonă Baxi! 
  
-Trebuie să-ți spun că acest Baxi Salomeo al tău, e dat naibii Amstaff! spuse Ully privind către el. 
  
-Ar fi o mare pierdere dacă se întâmplă ceva! spuse încordat Amstaff. 
  
În camera de recul culata plonjă din nou în jos și o coloană nouă de fum și flăcări roșiatice țâșni în sus. Elementele de la baza tunului rezistară cu succes însă forța de apăsare fu atât de puternică încât sistemul de preluare al șocurilor aproape că cedă și o zguduitură puternică fu resimțită în jurul Dromaderului pe o distanță apreciabilă. Câteva piese de pe suprastructura blindajului zburară cât colo însă avariile păreau a fi minime. 
  
-Măiculițăă! ce-a fost asta? exclamă Ebastian Fuzzelgush. 
  
Ulrroy Forgass tresări și el resimțind ca toți ceilați șocul de la nivelul solului însă nu spuse nimic. Începuse să nu-i mai placă locul și se gândea cum să plece mai repede de-acolo. Detunătura fu asemeni unui tunet căzut undeva aproape și pistoanele hidraulice care susțineau țeava preluară o parte din șocul resimțit la nivelul acesteia deși cei care priveau într-acolo putură vedea balansul lateral al țevi care fu preluat și de vehiculele auxiliare calate în apropiere. Proiectilul în schimb țâșni ca un fulger liniar și accelerația sa îi impresionă e toți cei care îi priveau evoluția pe cer. 
  
-E pe drumul cel bun! se auzi vocea servantului de la instrumentele de urmărire care vizualiza pe display cele două linii verticale virtuale. 
  
-Ar trebui să desprindă a doua treaptă! spuse Nully Falsengant. Dar n-o face. 
  
-Racheta încetinește domnilor, însă tot are o energie destul de mare. Cred că intuiesc ce va face pilotul, spuse Baxi. A preluat comanda manual și așteaptă momentul când proiectilul nostru va fi destul de aproape. Cineva îi dă informații în timp util. Atunci abia va desprinde treapta a doua. Aflată în calea proiectilului nostru aceasta îl va opri. 
  
Baxi avu dreptate, Proiectilul lovi a doua treaptă pe la cicncizeci de kilometri. 
  
Ultima treaptă a rachetei cea în care se afla Belcanno se deplasa acum liber, Baxi știind că aceasta fusese ultima tentativă de a mai putea lovi în plin. În automobilul de lux decepția era totală. Cei prezenți aruncau trabucurile cu foiță de platină pe jos iar Nully mătură cu brațul tot ce se mai afla pe masa joasă, cești, farfurii sau pahare. 
  
-Știi acum ce se va întâmpla cu ultima treaptă? întrebă Raqq Amstaff. 
  
-Pot intui doar, spuse Baxi apărând pe display. Asta e în funcție și de cât combustibil mai are la bord. Dar probabil că nu va ajunge pe prima orbită. Are o viteză mai mică de douăzeci și opt de mii de kilometri pe oră. Racheta folosește combustibil lichid iar temperatura în diuze ajunge la două mii cincisute de grade celsius. I-ar trebui mai mult. Deci, probabil că traiectoria obiectului va fi o balistă care se va înclina spre pământ, la ceva mai mult de o sută de kilometri și v-a ateriza probabil undeva în ocean după ce v-a descrie o traiectorie descendentă. Probabil în Indian. Îmi pare rău domnilor, îi pierd urma grație echipei de bruiaj de la sol care șterge datele incredibil de repede ori blochează orice acces la imagini din sateliți. Tigru și Eufrat și-au încetat transmisia de altfel. Doar rapiditatea cu care oamenii mei au triangulat au făcut posibil acest lucru. 
  
-Nully, rosti sentențios Ulrroy Forgas, ne-ai târât aici degeaba. Mai bine stăteam acasă și mă uitam la un film cu proști. 
  
Nully părea zdrobit pe fotoliul său. 
  
,,Un învins ca toți învinșiiˮ , gândi Nully sorbind ceva dintr-un pahar. Îl privi pe Ebastian iar acesta păru să-i spună același lucru din priviri. 
  
-Nu uitați totuși ce adversar avem în față, domnule Ulrroy! îl făcu atent Amstaff. 
  
-E Ok Raqq! N-o spun cu ură. E doar o constatare! Am venit aici degeaba! Asta e! Cred c-am să plec, mai spuse el. 
  
Exact atunci interveni Baxi pe ultrafon. 
  
-Domnilor, comandantul Ery Turbazan mă informează că la etajele superioare se află ceva. Probabil o dronă uriașă precum a noastră. Se scanează încontinuu dar mare lucru nu se vede. Dar din experiență vă spun că e o dronă și se pregătește ceva. Vă sfătuiesc să nu ieșiți din automobil, domnilor. Vom asista la o luptă. 
  
Dintr-o dată Nully păru să-și revină. 
  
-Vreau un raport detaliat la ceea ce se întâmplă. 
  
Între timp Turbazan rotea drona în jurul clădirii în partea sa superioară. 
  
Baxi Salomeo tocmai luase legătura cu o casă de pariuri foarte cunoscută. Puseseră și un mesaj pe site cu lupta care se prefigura. În prim plan era o imagine cu semisfera cu borul rotunjit în jos și cu nacela în care se afla Paraktana, iar deasupra titlul: ,,Răzbunare fără limite .ˮ 
  
Pariurile curgeau strună când, la un mesaj a lui Baxi Salomeo pariurile fură oprite. Ulrroy și Ebastian se plictiseau în automobilul lui Nully când Ery Turbazan vorbi pe ultrafon fără să ceară permisiunea. 
  
-Atenție iese ceva de la ultimele etaje, spuse el postând o imagine cu partea superioară a clădirii unde se zărea mișcare dincolo de geamurile făcute țăndări. 
  
Într-adevăr o dronă cu habitaclul octogonal și cu pereții înclinați, de culoare argintiu sidefie cu o extensie a părții de jos semănând tot cu borul unei pălării, tot octogonală și ea, țâșni de la ultimele etaje. Paraktana nu ceru permisiunea și deschise focul din nacelă. Siaje luminoase trecură de octodronă fără să o lovească. 
  
-Trebuie să fie sălbaticul ăla! spuse Nully. Turbazan, Paraktana! Spulberați-l! 
  
Amstaff avea un motiv în plus ca acest lucru să se întmple. 
  
-Turbazan! Paraktana! aveți cincisute de mii de iDolari de fiecare dacă faceți praf drona lor, spuse Amstaff. 
  
-Am înțeles domnule! rostiră cei doi. Ieșim la atac. 
  
Din corpul semisferei se deschise un fel de clapetă, mică, și un corp fusiform țâșni spre drona octogonală lăsând în urmă o dâră de fum. Drona octogonală luă verticala cu un viraj extrem de strâns din orizontală însă racheta făcu scurtătură și se înscrise rapid pe urma ei. 
  
- Hm! A greșit copilărește, spuse Turbazan. Trebuia s-o lase să se mai apropie puțin iar când ar fi făcut virajul racheta ar fi ieșit din luptă. 
  
Racheta mai avea poate cincizeci de metri până la impact când drona octogonală basculă pur și simplu în aer răsucindu-se o sută opt zeci de grade și cupola octogonală a aparatului basculă și ea în partea opusă ca și cum ai fi întors o tavă, în timp ce aceasta urca acum cu ceea ce părea a fi spatele ei. Racheta trecu pe lângă aparat destul de aproape, poate la doi metri distanță și după ce o depăși explodă la câteva secunde după ce se înălță dincolo de ea. Drona octogonală plonja acum spre pământ. 
  
-Ați văzut asta? exclamă uimit Ery Turbazan înțelegând dificultatea manevrei. 
  
-Nu te prosti, îi răspunse Baxi privind panourile cu imagini. I-am văzut contrajeturile pe înaintare. Însă manevra e genială, recunosc. Pilotul a oprit contrajeturile la timp și a basculat drona cu patru propulsoare din opt, preț de o fracțiune de secundă, pentru a putea bascula. În același timp au purjat celelalte patru, alternativ și imediat au fost aprinse cele de înaintare, care au împins nava în jos. Iar pilotul a resimțit forțe care probabil duc către doi G. Uimitor! Și genial în același timp. Înțeleg cum a făcut dar, n-am mai văzut așa ceva. La cea mai mică greșeală drona poate căpăta o rotație în jurul unui ax care e de fapt diametrul ei, și în marea majoritate a cazurilor n-o mai poți controla odată intrată în mișcarea de rotație. Dronnerul, oricine ar fi e genial! 
  
Drona octogonală reveni la orizontală și înainta acum spre aparatul pilotat de Ery Turbazan. 
  
-Trage Paraktana! spuse acesta. 
  
Din nacelă țâșniră proiectile trasoare. Însă drona cealaltă făcea mici eschive stânga dreapta și ca-ntrun turnir medieval trecură cu mare viteză una pe lângă alta pe la vre-o sută de metri altitudine. 
  
-Se vor ciocni dacă tot vin una către cealaltă! spuse Ulrroy care nu se prea pricepea la operațiuni militare aeriene. 
  
-Piloții au un panou pe care se generează traiectorii iar computerul virează drona dacă pilotul n-o face, îi răspunse Amstaff. Există totuși mici șanse să se și întâmple asta, explică el. 
  
-Stavrell! spuse Baxi pe o linie particulară! 
  
-Domnule, pariurile sunt făcute! Am observat că ați pariat pe drona octogonală! 
  
-Binențeles! Nu ți se pare că asta ar trebui să fac? 
  
-E în regulă domnule. Da, cum doriți. Am reușit să fac ceea ce ați spus. 
  
-Nu mai spune! Ai reușit să capitalizezi acest pariu? 
  
-Le-am promis o sumă imensă, dar sub ceea pe care m-ați autorizat. 
  
-Cât? 
  
-Un miliard de iDolari domnule! 
  
-Ești făcut pentru așa ceva Stavrell. Cât estimezi că vom câștiga? 
  
-Am făcut niște calcule domnule! dacă câștigă Turbazan ne iese triplu față de investiție. Dar dacă iese Drona octogonală avem de cinci ori suma. Oricum ar fi suntem pe profit. 
  
-Fiiiu! Măiculiță, spuse Baxi fluierând. Vin miliarde! 
  
-Exact! 
  
-Ținem legătura Stavrell. 
  
Aflat încă la comenzile Dromaderului, Baxi primi un apel la care răspunse. Era cineva care nu era în agendă. Însă înainte de a răspunde ceru lămuriri de la echipa informatică. 
  
-Ce e cu apelul ăsta? întrebă Baxi. 
  
-Nu-știm domnule Bundes Capt. Oamenii mei caută dar îmi fac semne că nu pot sparge identitatea. Au un sistem care iese în întâmpinare și te redirecționează instantaneu în altă parte. Nici măcăr o nanosecundă nu te lasă să vezi ce e dincolo. Vă sfătuim să nu răspundeți. Dar dacă răspundeți analizăm și încercăm să vă prevenim în timp util. 
  
-Ok, răspunse Baxi închizând linia, iar apoi dădu curs apelului necunoscut. 
  
-Văd că joci tare! îi răspunse cineva, o voce calmă. 
  
-Depinde la ce te referi! spuse Baxi. 
  
-La tot! 
  
-Mda! La tot! rosti și el la fel el calm. Ce vrei? 
  
-Ești un tip de cuvânt văd. Nu întrebi cine e la capătul liniei. 
  
-Oricum nu-mi vei spune, deci nu întreb. 
  
-Logic. 
  
-Deci? 
  
-Să trec la subiect. 
  
-Chiar te rog. 
  
-E vorba de pariuri. Vreau să-ți dau un pont. 
  
-Ascult. 
  
-Peste exact o oră și jumătate va urma un atac al dronelor. Acestea vor fi eliberate din Imperia Corp. 
  
Sunt zece mii. Kastellul a aflat lucrul ăsta. Din Glorany THx Cns. vor fi aruncate în luptă cinsprezece mii. Oamenii lor tocmai pregătesc programele iar containerele au trapele deschise. Un simplu ordin de la centru și sunt lansate toate. 
  
-Interesant. E o afacere deja ce-mi spui. 
  
-Vezi? îi răspunse vocea. 
  
-De ce ar trebui să te cred și ce pui la cale? Și... ce vrei în schimb? 
  
-Păi pentru început... mai nimic. 
  
-Ha! râse scurt Baxi, basme de-astea cu cei care nu vor nimic în schimb sunt pentru andermani nu pentru noi. 
  
-Bine! Atunci să facem cincizeci-cincizeci. Oricum vor fi o mulțime de bani la mijloc. 
  
-Deci dacă inițializez programul acum, ești sigur că va fi o luptă? 
  
-Chiar așa, va fi o luptă pe care o poți transmite în direct! 
  
-Cum dau de tine? și cum am acces la dronele captatoare. 
  
-Îți transmit eu codurile. Caută un spațiu de emisie la televiziunea Epocalyps. Oferă-le exact cât vor! Te asigur că-și vor schimba programele chiar dacă atunci vor ține un discurs ștabii planetei. 
  
Baxi gândi câteva clipe. Riscurile erau mari căci dacă evenimentul nu se realiza asta însemna pierderea unei sume de bani foarte mare, 
  
-Hm! Epocalyps TV e parte dintr-un hipertrust controlat în întregime prin interpuși de Nully Fulsengant! chicoti Baxi. 
  
-Prea puțin îmi pasă omule cine dă bobârnace lui Epocalyps tv. Nimeni n-o să te întrebe cine ești atâta timp cât le livrezi suma. Folosește banca Scyla & Caribda. 
  
-Ptiu! Ai înnebunit omule! Ăștia te jupoaie de viu tipule. Vând băncile cu tot cu bancherii și politicienii din spatele lor. Aud că vând și războaie. 
  
-Ei și? spuse impasibilă vocea. Nu-mi spui ceva nou. 
  
-O singură întrebare! spuse Baxi după câteva clipe de gândire. 
  
-Spune! 
  
-Ești Holotraficanul? 
  
-Ți-a pierit curajul? râse vocea. Am auzit că nu te temi de nimic domnule Baxi 
  
-Chiar așa! Nu mă tem de nimic, spuse Baxi calm. Mda! Nu mai vreau să știu cine ești. 
  
-Sunt un biet... 
  
Cel de la capătul liniei tăcu. 
  
-Un biet ce? întrebă Baxi. 
  
-Un biet nimeni! Îți trimit codurile! mai spuse vocea înainte de a închide! 
  
-Stavrell! aproape că strigă el. 
  
-Da domnule, răspunse acesta pe o linie ultrafon. 
  
-Avem o ocazie unică. Pericolul e foarte mare! te bagi? 
  
-Da, sigur, domnule! Când am stat deoparte vreodată? jocurile sunt viața mea. 
  
Drona octogonală pendula imperceptibil pe la vre-o o sută de metri altitudine. Drone mici de pereluare și retransmisie a imaginilor se roteau în jurul ei sau făceau un dute- vino la câțiva metri de ea. La o distanță de cincisute de metri drona condusă de Ery Turbazan lua încet altitudine. 
  
-Suntem la altitudinea țintei domnule Nully! Dați semnalul de atac. 
  
-Încerci cu rachetă? întrebă Nully din automobil. 
  
-N-avem nicio șansă domnule. Ați văzut ce eschive face ăsta! Mă miră că nu mi-au deviat-o pe aceea, la lansare. A fost cât pe ce să-l prăjim. Iar dacă lansez de-aproape există riscul să ne prindă și pe noi în suflu. De la sol nu mai e nicio șansă sunt sigur! Tot ce lansăm noi sau ei va fi anihilat de echipele programatoare. Când ajung aproape de el iau brusc altitudine atât cât să-l plasez pe Paraktana deasupra cupolei octogonalei. Poate reușim să-l lovim în placa superioară. Aștept comanda domnule! mai spuse Turbazan 
  
Ebastian și Ulrroy păreau că nu se mai plictisesc și urmăreau cu atenție imaginile preluate de drone și partajate pe panourile tv, iar acesta din urmă tocmai făcu semne piticilor cu o nouă comandă. Amstaff își aprinsese o țigară de platină cu aromă de trufă. 
  
-Băutură tonică! rosti Ulrroy. Cu gust metalic! 
  
Ceilalți se priviră între ei. 
  
-Pentru mine ceva cu alcool și apă de iceberg! Și medalion de ciocârlie, ceru Ebastian aruncând pe masă lista de bucate. 
  
-N-ar trebui să-l sunăm din nou pe Belcanno? Să vedem ce naiba mai are prin cap, spuse Amstaff pufăind din țigareta sa, iar ceilalți dădură din cap. 
  
-Ordinul e să aștepți Turbazan, spuse Nully. Dar dacă vezi că octogonala încearcă ceva ai liber să ripostezi. 
  
-Am înțeles domnule! 
  
-Ehei! spuse Nully, n-ar fi rău să-l sunăm, răspunse el formând combinația. 
  
De data aceasta B.B. Belcanno apăru pe panou fără să mai intre el fără permisiune! 
  
Se afla tot acolo unde-l văzuseră cei patru ultima dată. 
  
-Aloha! prieteni, spuse el, deși nu sunt în Mauna Loa... 
  
-Cum? spuse cu prefăcută îngrijorare Nully prelungind exclamația pe u. Nu ești ud? Am auzit că ai căzut în Indian cu trotineta ta! Dar trebuie să recunosc omule, ai fost genial. Numai tu ai fi putut construi o rachetă într-un zgârie nori! Chiar asta te dă de gol! 
  
-Oh! Nully, Nully! mă flatezi desigur, dar dacă vrei îți dau imagini cu capsula care cade acum în mare! 
  
-Nu cred în filmele tale trucate! spuse supărat Nully cu un zâmbet sumbru și răutăcios întipărit pe față. Sateliții Tigru și Eufrat s-au stins unul după altul. Sunt ,,morțiˮ toți! Cum explici asta? E ceva de Hocus-Pocus! Și tu ești cel care le-a stins lumina! completă el înciudat. 
  
Dintr-o dată însă panourile se partajară și în modul prim apăru figura încruntată a Lordului Stăpânitor. Toți cei din automobil abandonară pozițiile relaxate în care stăteau fiecare luând atitudini cu mult mai decente. Țigara lui Amstaff dispăru într-un recipient special iar ceilalți așezară paharele pe tăblia mesei. 
  
-Ce se întâmpă domnilor aici? întrebă acesta fără niciun fel de introducere. 
  
Nully deschise gura pentru a răspunde însă Lordul sesiză inenția acestuia și își ridică una din mâini oprindu-l. Aflat în spatele unui imens birou din aquamarin violet, șlefuit și sculptat cu motive complicate, el se ridică lăsând să se vadă în spatele său un spătar înalt al unui jilț somptuos unde aurul, platina și pietrele prețioase cele mai rare sugerau puterea celui care se afla acolo în acel loc. 
  
-Nully! spuse el calm, detectez în automobilul vostru sitemul Solid Ray Substantiality. 
  
-Desigur domnule! Vă ofer permisiunea de a vă înfățișa aici printre noi! 
  
-Nu e nevoie să-mi dai permisiunea, dar oricum îți mulțumesc. 
  
-Faceți loc! Faceți loc chiar aici! spuse Nully grăbit, către cei doi pitici care trăgeau deja masa. 
  
Imediat spațiul fu reconfigurat și în locul mesei se făcu un loc gol. Trei fascicule luminoase disimulate în tavan se proiectau acum în spațiul gol născând o formă care devenea din ce în ce mai clară. În mijlocul lor apăru Lordul Stăpânitor șezând pe un fel de jilț nu prea înalt. Îmbrăcat într-un costum alb de sus până jos figura acestuia fu imobilă preț de câteva secunde apoi acesta își roti capul privind către cei din interiorul automobilului blindat. Părul său era la fel de alb iar ochii săi gri-albăstrui ar fi dat fiori oricui. Pe gulerul răsfrânt al costumului de un alb impecabil se zărea un lanț gros care susținea medalia hexahgoanelor înzăuate, cu două aripi deasupra. Se zărea și un text acolo scris în latină: ,, Nulla In Mundo Pax Aeternaˮ! Nu există în lume pace eternă! 
  
-Bună ziua domnilor! spuse el calm privindu-i pe toți pe rând. 
  
-Glorie Glob Guvernării! răspunseră cei patru privind holograma extrem de bine proiectată și care părea o imagine foarte reală. 
  
-După cum văd, spuse Lordul stăpânitor nu vreți să-mi ascultați recomandările. 
  
-Stăpâne, spuse Nully Fullsengant, sunt doi ani de când purtăm acest război nedrept și perfid. 
  
Am avut situații când am luptat alături de insurgenți împotriva noastră și a oamenilor noștrii! Trădările s-au ținut lanț dușmanul cumpărând la bucată oamenii noștrii. Uneori nici n-a fost nevoie să facă asta. Au avut o mulțime de voluntari care ne-au făcut mult rău lucrând cu echipele lor. Când a avut loc o contraofensivă a noastră partizanii voluntari s-au mobilizat pe rețele ieșind parcă din pământ. Pentru ei a fost doar un joc cu drone interceptoare și roboți kamikaze pe care puteai să-i accesezi prin parole cumpărate sau oferite gratuit cu condiția să lupți în tabăra lor. Dar, închipuiți-vă Prințe Stăpânitor, dacă programul Pharma -Extins ar fi fost impus, nimeni, dar absolut nimeni nu ne-ar mai putut face nimic. I-am fi luat ca din acvariu atunci când muți peștișorii. 
  
-Domnule Nully, spuse Lordul Stăpânitor calm, ați dorit această impunere prea devreme! V-am zis doar! Însă voi ați votat lucrul ăsta. Și-au dat seamă până și cei mai proști care sunt intențiile Kasstell-ului din Kersson. Eu v-am propus o altă direcție mai pe ocolite așa, dar care dădea rezultate catastrofale vă asigur. Despre ,,Culturațieˮ este vorba! Și ați început bine nu zic nu! dar ați lăsat-o moale și acum Culturația aproape că e distrusă alături de Pharmaghedon, cum îi spune Belcanno! Era ceva simplu. Trebuia să loviți în educația începând de la mamă până la profesori. Generațiile de copii îngrijite prost și educate greșit vor fi inamicii lor proprii. Se vor anihila unii pe alții! De ce nu credeți asta?! Lucrurile astea au fost dezbătute și răsdezbătute în laboratoarele psihocomportamentale unde experții noștri au imaginat aceste direcții de acțiune. V-au atras într-o cursă abil întinsă Nully! Au pierdut și au câștigat! Voi.... Ați câștigat... Dar ați pierdut! 
  
Referinţă Bibliografică:
Fortăreața XX / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3079, Anul IX, 06 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!