CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  




Autor: Mihai Condur         Ediţia nr. 2894 din 03 decembrie 2018        Toate Articolele Autorului

Fortăreața XVIII
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Xi Hua Da Bey era un asiatic slab și înalt de vreo patruzeci de ani, cu o figură asimetrică și cu o privire ciudată pe chip, care era la comanda unui computer ultrasecret și extrem de puternic de care știau foarte puțini oameni. Computerul era atât de secret încât cei care erau în subordinea lui Xi Hua nu bănuiau întregul, sau dacă bănuiau că există ceva peste ceea ce știau ei, nu și-ar fi închipuit niciodată la ce nivel se ajunsese, adică unul foarte mare.  
 
Xi Hua ajunsese pe cea mai înaltă poziție grație unor cerneri cerute de sus, de foarte de sus, de la CelestThron girată deci de Lordul Stăpânitor care își adăugase și titulatura de Quiperatorr după ce mașina fusese pusă în operare. Titulatura de Quiperatorr avea o conotație informatică, termenul de Quip fiind preluat de la chip-cip, deci de la micile plăcuțe de siliciu de circuite integrate electronice la care se adăugase cuvântul imperator în forma sa de terminație  
 
Alegerea lui Xi Hua Da Bey fusese făcută foarte discret în așa fel încât mulți dintre cei testați mai la început nici măcar nu aflaseră că fuseseră testați. Totuși Xi Hua Da Bey intuise, destul de vag, programul în desfășurarea sa, însă fusese de ajuns și atât pentru mirosul fin al lui Xi Hua pentru ca acesta să se mobilizeze și să conștientizeze ce se petrecea cu toate că secretul cerut de Quiperatorr în legătură cu programul fusese foarte strict. Mai spre finalul cernerilor Xi Hua fusese chemat la un test la care mai fuseseră invitați și alții, poate chiar mai bine pregătiți ca el și unde le fuseseră puse întrebări cheie printre altele care erau strict profesionale. De pildă, una din întrebări sunase cam așa:  
 
,,Ce credeți că se va putea opera cu tehnologia de invazie moleculară informativă? ˮ  
 
Ceilalți dăduseră răspunsuri care fuseseră punctate cu note dintre cele maxime grație răspunsurilor lor: ,, Se va permite o străpungere a materiei dintr-o altă perspectivăˮ.  
 
Sau: ,,Vom putea carta subsolul planetei mult mai exactˮ, era încă unul dintre multele răspunsuri notate excelent.  
 
,,Vom putea opri o furtună tropicală în desfășurare maximăˮ, un alt răspuns.  
 
,,Vom ști exact ce se a flă în centrul planeteiˮ, etc.  
 
Xi Hua Da Bey dăduse singur un răspuns făcându-l pe cel care efectua testul să facă un V în dreptul numelui său. Nota acordată era una destul de modestă. Un șapte din zece.  
 
Răspunsul era însă unul dintre cele care aveau să-l propulseze la comanda mașinii.  
 
Acesta fusese: ,,Vom putea controla creierul uman aflat oriunde și în orice împrejurareˮ.  
 
Cu alte cuvinte, la șefia mașinii se dorise a fi cooptat cineva care intuia ce se putea face cu ea, înaintea celor care înțelegeau poate fenomenele aferente și funcționarea mașinii cu mult mai bine.  
 
Cel care știa cele mai multe despre computer, în afară de Xi Hua, era Laudio Tempiloca, un ,,euritalicˮcu o figură de vedetă de cinema, un tip atletic și cu un zâmbet afișat mereu pe chip, zâmbet care înșelase pe mulți prin cinismul de care dădea dovadă atunci când era ceva de disputat dar mai ales atunci când îl aveai ca dușman. Omul numărul doi la comanda mașinăriei avea însă un mare dușman de care nu știa nimeni în afară de dușmanul său. Iar acesta era chiar Xi Hua Da Bey. În timp ce Laudio Tempiloca cunoștea cu mult mai bine softul și mașina Xi Hua intuia mai bine cerințele mașinii pe care el o credea vie, sub o anumită formă însă . Aceea de prelungire a unei voințe exprimate prin intermediul ei. Pentru el mașina avea două stări. Prima era aceea a unei așteptări vegetative, mai ales a memoriei de acces, memorie care efectiv nu gândea ci oferea puterea de a pătrunde în locuri în care de altfel nu aveai nici cum să le înțelegi nici cum să le controlezi.  
 
A doua stare era aceea de extrapolare, Xi Hua experimentând lucrul cu mașina ca fiind asemeni unei excursii în afara corpului fizic, un simulacru în cele din urmă, însă un simulacru foarte real, care prin folosire putea fi o comparație cu acțiunea unui drog care chema din nou la consum, însă fără pericolul de a te simți asemeni acțiunii unei substanțe halucinogene. Însă Xi Hua simțea o adicție puternică față de acțiunile mașinii. Computerul cel mare avea un număr de ,sucursaleˮ care îndeplineau cererile de la centru. Xi Hua Da Bey le știa pe toate pe unde erau grație unei liste pe care o cunoștea doar el și încă câțiva mai sus de el. De fapt Xi Hua credea că știe toate amplasamentele, parte din ele aflându-se în cele mai neașteptate sau mai ciudate locuri din lume.  
 
Ca fapt divers, unele erau în mijlocul marilor metropole pe la tot felul de instituții cu nume și sigle fără prea mare rezonanță, altele erau situate pe vârfuri de munte unde chipurile efectuau diverse operații în incinta unor radiotelescoape sau în incinta unor stații automate de preluare a datelor meteo și în tot felul de alte observatoare. Altele se aflau pe vase de croazieră sau de cercetare marină, foarte multe prin deșert ori locuri complet izolate, ca stații automate sau cu operatori sub acoperire care nu prea aveau habar la ce foloseau acțiunile lor, și care prelucrau divesele date cerute de la centru. Sucursale se mai aflau și prin alte zone și medii ale societății care oficial lucrau pentru diverse direcții statistice, spre exemplu, sau direcții de monitorizare a tot felul de activități cele mai multe având denumiri cumva obişnuite, tributare unui birocratism și stufos și ambiguu, precum : Direcția de Analiză și Elaborare a Programelor din Ciber-Comportament. Biroul de Eliberare Permise de Monitorizare și Control în Psihorobotică. Centrul de Urmărire a Activității Sociopersoanei în Artă și Divertisment. Direcția de Îndrumare în Viața Individuală și Dividuală. Direcția de Monitorizare a Traficului de Mesaje. Într-un cuvânt spus, aceste terminale erau cam peste tot în lume acoperind noțiunea de Info-Sferă creată mai înainte ca definind totalitatea activităților informaționale la nivel planetar sau extraplanetar. În fapt, orice se lansa pe orbita geosationară sau dincolo de ea avea atașat un ,,progrămelˮ secret care opera în mod la fel de secret și care nu interfera cu activitatea satelitului respectiv ci avea propria sa agendă. Programele oaspete erau atât de bine scrise pe suporturile și în interiorul programelor gazdă încât erau aproape de nedetectat chiar și de către cei mai buni programatori asta fiindcă limbajele suprapuse foloseau algoritmi diferiți de cei cunoscuți, greu de descifrat. Existau de altfel anumite stații pe glob unde cei de acolo doar asta lucrau și nimic altceva, lui Xi Hua Da Bey parvenindu-i algoritmii gata scriși cu toate instrucțiunile. Desigur fuseseră și incidente în care programatori cu ștate vechi observaseră neregului pe care le raportaseră ca fiind programe spion. Iar în cazuri de acest fel erau pregătite programe sigure, curate care după formatare se inițializau pe suporturile hardware care fuseseră infectate mai înainte și care fuseseră curățate. Uneori acribia inginerilor mergea până-ntr-acolo încât schimbau și suporturile hardware dacă era posibil deoarece fuseseră cazuri când după formatare programele spion rămăseseră active. Ceea ce nu știa aproape nimeni era faptul că programele care rescriau totul de la A la Z erau chiar programele oaspete, ale lui Xi Hua Da Bey și a echipei sale. Făuritorii acestor tehnologii reușiseră deci să ascundă ceva care era la vedere de fapt. Cei care știau asta creaseră o desfășurare a executării programelor în zig-zag și nu în linie dreaptă asemeni scrierii normale cursive. Instrucțiunile pur și simplu săreau de la un șir la altul fiind extrem de greu de urmărit și localizat folosind cuvinte și sintaxe din programul gazdă pentru a crea propriile instrucțiuni. Cu alte cuvinte programul citea textul și ordona doar cuvintele din text care îi trebuiau pentru a da alte instrucțiuni complet diferite. Și, de cele mai multe ori nu era nimic de ascuns fiindcă odată ce se lansa șirul de instucțiuni programul oaspete ștergea totul iar algoritmul înceta operabilitatea ulterior folosindu-se altceva pentru a nu se crea situații repetitive ușor de descoperit. Cu alte cuvinte, dacă nu-l prindeai în timp ce acesta scria și transmitea instrucțiunile nu prea mai aveai șanse să-l prinzi vreodată.  
 
Însă cineva, un programator abil elaborase un program care citea doar ce caractere fuseseră folosite. Îi venise această idee mai mult dintr-o joacă. Crease pentru aceasta un program special la care muncise din greu. Printr-o comparație care evalua textul expus oficial și ceea ce folosise mașina, programatorul își dăduse seamă că există anumite scurgeri care culmea, nu apăreau ca scurgeri fiindcă instrucțiunile se pierdeau în momentul producerii lor. Însă în câteva cazuri acesta descoperise fluxuri ciudate de caractere care evident nu puteau fi descifrate fiindcă arătau mai mult ca niște fire de nisip bătute de vânt. Programatorul se numea Laudio Tempiloca. Inginerii lui Xi Hua descoperiseră repede cine era individul şi după cum era normal în aceste cazuri fusese cooptat în cadrul echipei tocmai când era pe punctul de a scrie o lucrare pe această temă. Laudio Tempiloca urcase apoi toate treptele ierarhice ajungând al doilea om la conducerea mașinii după Xi Hua Da Bey pe care, după cum era tot normal, îl ura, dar nu pentru faptul că era deasupra lui ierarhic vorbind ci pentru faptul că îl considera destul de nepregătit față de el, însă Laudio recunoștea totuși intuiția formidabilă a asiaticului în lucrul cu mașina.  
 
Cele mai eficiente puncte de interes se aflau însă la bordul unor sateliți artificiali care desigur monitorizau atmosfera de pildă, sau activitatea solară, stelară, a meteoriților, etc. Și asta pentru că mobilitatea unui satelit nu se putea compara cu nimic. Cum era de așteptat cei doi, Xi Hua și Laudio asistați de echipa lor puseseră mâna pe toți sateliții. La început fusese mai greu asta până când cei doi învățaseră anumite strategii. Apoi treaba devenise o joacă grație așa zisului,,norˮ informațional care nu avea nevoie de nimic pentru a se strecura invizibil în orice computer.  
 
În actele ultra secrete mașinăria avea și un nume. Force Inter-Active by Response and Application (Forța Inter-Activă de Răspuns și Acoperire), o denumire care aducea a ceva polițienesc.  
 
Mașinăria fusese construită de la cele mai simple conexiuni care fuseseră dezvoltate și adăugate în timp și unde se folosiseră tehnologii despre care nu știau foarte mulți că există la care se adăugau bazele de date absolut secrete și inimaginabil de vaste fiindcă de la centru Lordul Quiperatorr ceruse informații despre orice, informații care se actualizau și care creșteau în fiecare secundă. Principala caracteristică a mașinii era operabilitatea hipermobilă. Acest lucru permitea operatorului să se deplaseze informatic oriunde în lume chiar și în spațiul înconjurător al planetei. Softul mașinii era unul special și nu era practic un soft ci o multitudine de softuri interconectate care însă erau legate la centru de un protocol care lansa încontinuu feedbackuri de control și securitate. Acest soft opera pe suporturi diverse oriunde se putea inițializa o rețea electrică ordonată într-un anume fel, grației tehnologiilor supersecrete, care se foloseau de comportamentul electric și chimic al moleculelor.  
 
Primul pas fusese atunci când fusese creat suportul dar și noțiunea de Info-Sferă Moleculară, un termen preluat din geografie, plus teremenul info la care fusese adăugat termenul ,,molecularˮ pentru reprezentarea suportului fizico-chimic și proprietăților acestor materii. Info-Sfera era pentru cei mai mulți care cunoșteau termenul un fel de înveliș al pământului asemeni atmosferei care însă reprezenta totalitatea activităților informatice la nivel planetar, care interferau și se comportau ca atare în acest mediu. Info-Sfera Moleculară era însă un termen ultrasecret fiindcă computerul opera cu softuri care difuzau în rețele molecule întâlnite în mediul de operare pe baza nanoelectricității moleculare a materiei, fie ea: aer, apă, ori alte elemente constitutive ale mediului, deci lucru valabil și pentru mineralele întâlnite în cale pentru care softul adapta sintaxele în funcție de natura mineralelor. Pentru ca treaba să meargă suficient de rapid fusese nevoie de tehnologia cuantică .  
 
Tehnologia, de ultimă genereație, fusese dezvoltată de la aplicațiile sateliților care ,,vedeauˮ totul prin sol sau prin apă, desigur până la o anumită adâncime, funcție de forța de disipare a energiilor generate prin sistemele hardware care trebuiau susținute din spate cu o anumită frecvență, intensitate, difuzie, etc. Pentru ca memoria de acces să aibă valori foarte mari fuseseră construite un fel de acceleratoare asemănătoare celor folosite în cercetarea particulelor subcuantice care accelerau însă, nu plasmă și nici fascicule de electroni ci un flux cenușiu o materie asemănătoare substanțelor aflate în creierul uman aflate într-o conductă circulară. În mijlocul acestui ,,ciclotronˮ se aflau sisteme electrice care comandau fenomenele electrice induse în materia ,,cenușieˮ. Relația de lucru era aceasta: Operator, calculator cuantic, memorie de acces, localizare rețea planetară, operare soft, memorie de aces, operator. În lucrul propriu-zis moleculele mediului invadat de soft și prelucrat ca atare luau valori binare cuantice de qubiţi care formau prin puternica memorie de acces o acrețiune informațională, un ,,norˮ. ,,Norulˮ se forma acolo unde dorea operatorul prin protocoale secrete controlate de la centru. Norul capta semnalele sistemelor computerizate vizate și transmitea informația brută la centrele de analiză și interpretare ale lui Xi Hua Da Bey unde echipe separate munceau pe fragmente la decodare. Când puzzle-ul era gata Xi Hua Da Bey avea acces la toată informația clasificată și îl informa pe Lordul Quiperatorr dacă acesta era ordinul.  
 
Cât despre cei doi, Xi Hua și Laudio Tempiloca amândoi înclinau a fi permanent în conflict unul cu altul, însă când erau probleme cu rețelele de pe mapamond și trebuiau ei înșiși să-i înlocuiască pe unii din operatori sau să suplinească serviciile lor își aduceau aminte și de pozițiile proprii care de asemenea nu păreau chiar a fi de neînlocuit. Iar exemplu cel mai elocvent era acela al unui individ pe care puținii care știau despre el îl numeau Metromaniacul, pe care alții îl mai numeau Holotraficana, Hologanul sau Holomaniacul, care le crease multe necazuri și a cărui identitate nimeni nu o cunoștea. Xi Hua Da Bey credea că Metromaniacul putea să citească Norul Informațional atunci când acesta prelua datele. Lordul Quiperatorr însă nu credea acest lucru. Acesta credea că Metromaniacul - Holotraficana avea puteri extrasenzoriale cu care putea citi norul însă Xi Hua credea că așa ceva e imposibil. Însă Laudio Tempiloca credea că este posibil. Pe lângă ceea ce aveau în agendă, cei doi încercau să-l prindă pe Metromaniac însă nu era ușor să prinzi o umbră cu mâinile goale și de fiecare dată când încercaseră dăduseră greș.  
***  
 
Locotenentul Arc Silan privi din nou către panouri. Șahtan Moriboond era acolo legănându-se pe forma neagră ce părea a fi calul său. Și, ceea ce părea a fi cal, făcea din când în când pași când lateral când înainte sau înapoi și chiar de vre-o câteva ori ansamblul cal-călăreț se roti la trei sute șaizeci de grade. Arc Silan privea cu atenție într-acolo nu pentru a urmări intențiile lui Șahtan Moriboond ci doar pentru a descoperi o anumită mișcare, nenaturală a ansamblului cal- călăreț, însă tot ceea ce observase erau doar mișcări foarte asemănătoare pe care un cal și un călăreț real le-ar fi putut face. Locotenentul gândi cu voce tare.  
 
-Dacă ești mașină ai în spate un soft extrem de bun!  
 
Lup Katak interveni auzind ceea ce locotenentul tocmai spusese.  
 
-Însă și dacă e o arătare domnule locotenent, e la fel de bine pusă la punct.  
 
-E adevărat poate și asta Lup prietene. Chiar dacă arătarea asta lasă urme vizibile și scoate flăcări. Și poate că asta vor să ne facă să credem, că Șahtan Moriboond e real. Iar apoi să lovească dintr-o direcție cu totul neașteptată.  
 
Lup Katak primise un mesaj venit de aiurea, pe care îl făcu cunoscut locotenentului.  
 
-De unde crezi că e mesajul Lup? întrebă acesta sorbind ceva dintr-o cană.  
 
-Cred că e același tip care i-a sugerat lui Baxi Salomeo numele de Șahtan Moriboond.  
 
-Aha! Interesant! Deci... ,,Morgensternˮ.  
 
-Da! Ce credeți domnule?  
 
-Păi ce să zic... spuse Arc Silan ridicând din umeri și arătând către Șahtan Moriboond. Morgenstern înseamnă steaua de dimineață!  
 
-Cam așa. Da! întări Lup cele spuse. Dar la ce se referă oare?  
 
-Asta o vom afla, cred!  
 
Priviră amândoi panourile unde dronele transmiteau imagini din locul unde Șahtan Moriboond aștepta parcă un anume ordin. Norul roșu aprins se afla încă în spatele său la o distanță de câțiva kilometri și la o înălțime de circa cincisute de metri. Cordonul incandescent încă se zărea în spatele călărețului făcând legătura dintre nor şi Şahtan Moriboond iar fenomenele piroclastice și cele electro-termice încetaseră la nivelul norului însă pe suprafața calului și a călărețului se puteau vedea din când în când şi din loc în loc plesnind bășici întunecate asemănătoare lavei, cu reflexe violacee pe fondul negru lucios al materiei asemănătoare lavei în răcire. Îndată ce aceste umflături se spărgeau, mici șuvoaie de materiale incandescente se prelingeau pe pământ sfârâind în locul în care cădeau creând o scenă teribilă.  
***  
 
-Terifiant, spuse Baxi Salomeo privind panourile din interiorului mașinii Arctic Boreal. Să vedem acum ce mai face locotenentul nostru! Bestia asta presimt că vrea să atace. Stavrell! exclamă el.  
 
Unul din panouri se lumină și apăru chipul celui chemat.  
 
-Ordin Excelnță Magnus.  
 
-Pregătește pariurile! Vom avea în curând un meci pe cinste.  
 
-Am înţeles Excelenţă! Sub ce siglă postez domnule?  
 
-Păi să vedem, spuse Baxi gândindu-se. Mașrif! strigă el.  
 
-Da Excelență Magnus, rosti Șaah Bayin care se afla în încăperea alăturată  
 
-Ți-au transmis ceva?  
 
-E un mesaj pe care l-a interceptat şi Lup domnule!  
 
-Hm! Poate le-a fost transmis, N-aveau cum să-l intercepteze! Spune!  
 
-,,Morgensternˮ domnule General Magnus. Nu știu ce ar putea însemna și nici ce semnificație ar avea.  
 
-Ai auzit Stavrell?  
 
-Am auzit Excelență!  
 
-Steaua dimineții. Asta e! mai spuse Baxi. Dă-i drumul Stavrell. Iar tu Mașrif ia automobilul de teren și adu-i aici pe zevzecii ăia doi! Am să încerc să-i scap deși nu merită, nici unul dintre ei. Și chiar mă mir de ce nu m-a sunat până acum Amstaff.  
 
-Însă Portocana, Herr General Bundes? Ce știți de el?  
 
-Lui Portocana n-au ce să-i facă fiindcă mai au încă două mașini Rinocer prin hangare iar Portocana le-a adus destule servicii în trecut. Însă pe proștii ăștia doi nu știu dacă pot să-i scot. Lordul Stăpânitor le va hotărâ soarta. Probabil sinucidere! Problema e că locotenentul ăsta ne-a lucrat ca pe niște mărunțiș și deși se află în corzi, crede-mă Mașrif, îl admir. Arc Silan e al naibii de bun. N-am crezut o clipă că va face praf Rinocerul. I-am trimis înainte de asaltul Rinocerului un ultim mesaj să se predea, fiindcă-l luam sub protecția mea dacă Gaștou și Șacknabull reușeau să sfredelească blindajul lor. Vom vedea ce va mai fi!  
***  
 
Lup Katak se afla la pupitrul comenzilor iar Arc Silan privea îndelung spre panouri. În cele din urmă spuse.  
 
-Pe lângă faptul că Morgenstern însemnă steaua dimineții mă gândesc că cei care comandă arătarea asta vor să ne spună de fapt că dacă am transpune ideea de cal și călăreț într-o epocă medievală atunci Morgenstern e de fapt o armă. Armurierii evului mediu făuriseră pentru cavaleri o armă pentru momentul de după atacul frontal, când se angaja de fapt lupta corp la corp.  
 
Această Morgenstern era o bilă masivă de fier care avea pe ea montați niște țepi metalici căliți, în așa fel încât străpungeau orice cuirasă. Bila asta cu țepi metalici era legată cu un lanț de un mâner care mânuit corect oferea lovituri devastatoare. Nu rezista nici un coif oricât de bine era făcut. Conurile metalice ascuțite și călite treceau prin orice.  
 
-Și să fie asta interpretarea corectă domnule locotenent?  
 
-De ce nu!  
 
-Bine! reveni Lup Katak, și în ce fel credeți că se va întâmpla?  
 
-Hm! E posibil ca energia din nor să crească din nou la cote foarte mari. Aceasta va fi transmisă călărețului prin cordon. Apoi dacă am intuit bine Șahtan Moriboond va avea în mână o asemenea sferă de o enregie extrem de mare pe care o va arunca spre noi sau se va apropia și va lovi în scuturile noastre blindate. Dacă nu mă înșel probabil că de data asta nu vom avea cu ce să parăm lovitura, însă știi cum e... Nu e totul pierdut nici în ultima secundă Lup. Vom vedea!  
 
Referinţă Bibliografică:
Fortăreața XVIII / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2894, Anul VIII, 03 decembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!