CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  




Autor: Mihai Condur         Ediţia nr. 2686 din 09 mai 2018        Toate Articolele Autorului

Fortăreața XV
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Leopar Gaștou scoase dintr-o mică cutie de catifea două zaruri. O făcu cu un anume gest de importanță deosebită în așa fel încât să-i atragă atenția lui Melano Șacknabull, și nu numai să-i atragă atenția ci să-l și uimească totodată. Ceea ce nu știa însă Melano era faptul că Gaștou mai avea un zar, identic cu cele două, pe care îl ținea ascuns într-un buzunăraș micuț disimulat în mâneca vestonului din catifea roșie al uniformei pe care el, Leopar Gaștou, o prețuia foarte mult, alături de pantalonii albaștri, impecabili și de cascheta albă cu firet de argint de deasupra vizierei unde în centru străluceau cele trei hexagoane înzăuate, cu un fel de roți dințate în fiecare hexagon, arătând prin aceasta apartenența la o unitate motorizată. Într-adevăr, în momentul în care Leopar Gaștou ridică capacul cutiei, Melano făcu ochii mari și scoase un sunet de admirație frecându-și barba nerasă de mai multe zile!  
 
-Ei! Ce zici? spuse Gaștou privindu-l mulțumit fiindcă prezentarea avusese efect.  
 
-De unde ai minunățiile astea? exclamă stupefiat Melano întinzând mâna spre cele două piese aflate în cutiuță.  
 
Leopar însă închise capacul micii cutii și după ce strânse pumnul peste ea ducându-l la spate spuse :  
 
-Houuu! ,,Animal’leˮ! Nu te repezi așa! Tu chiar nu vezi ce am aici? mai spuse el deschizând pumnul și arătând unul din zaruri. Iată! Pe fața cu unu, am un diamant destul de mare și la ăsta dar și la celălalt zar. Pe doi am două safire iar pe trei, smaralde. Pe patru sunt rubine, pe cinci acvamarin și la șase toate punctele sunt din lapislazuli. Sunt niște bijuterii de fapt de la firma Geems.  
 
-Bine, spuse uimit Șacknabull, dar de ce au colțurile teșite?  
 
-Hm! Păi vezi, aici e șmecheria Șack! Astea-s niște zaruri mai deosebite. Să zicem că eu dau... unu- unu, șase-șase, cinci-cinci, da? Orice dublă.  
 
-Da!  
 
-Apoi vine rândul celuilalt. Unul din zaruri, sau amândouă pot cădea pe aceste triunghiuri de colț, pricepi?!  
 
-Da! Sigur că da!  
 
-Ei ! dacă ,,zareleˮcad ,,amândooˮ pe aceste mici triunghiuri teșite la colț ar fi un fel de șapte-șapte! Însă nu te-ngrijora... asta e una la un milion, cine știe! Deci bate pe unu-unu adică cel mai mare zar posibil! Și chiar dacă ai avea numai unul din ,,zareˮ așezat pe colț, tot se câștigă! Dacă unul din ,,zareˮ se oprește în felul ăsta, bate orice dublă ... indiferent ce ai pe celălalt zar!  
 
-Aaa! Ia te uită domle! N-am știut stilul ăsta de ,,zare!ˮ  
 
-Să fiu sincer nici eu n-am știut până nu le-am cumpărat însă cică se joacă tare cu ele în nu știu ce insule ale norocului! Da’ astea-s adevărate bijuterii, m-au costat o avere!  
 
-Adică!  
 
-Adică zece mii de iDolari! Am atestat de la Geems.  
 
Melano căscă gura și făcu ochii mari!  
 
-Gaștou... dacă n-am fi în pustietatea asta, serios că aș face o partidă cu ele.  
 
-Și ce ne oprește Șack? Buldo ne-a spus că mai avem de așteptat, ei trimit dronele ... poate toată noaptea, piaptănă arealul cu avioanele și cu sateliții care trec pe deasupra.  
 
Avem timp berechet omule și oricum n-avem ce face decât atunci când ajungem aproape de ei. Și suntem la vreo treizeci de kilometri, așa mi-a spus când am aterizat din tricopter.  
 
-Păi n-ar fi rău să jucăm, confirmă Șacknabull. Doar tu ești șeful aici. Însă consemnul e să supraveghem p-aicea împrejurimile, aparatele... totul.  
 
-Fii liniștit, Portocana e creierul operațiunii, noi suntem doar cu sfredilitoarea... Iar sistemele invizibilitate sunt active. Suntem sub acoperire totală.  
 
-Eu sunt cu tunurile Gaștou!  
 
-Desigur, desigur, Sackna’! Tu și tunurile tale tâmpite... Jucăm?  
 
-Păi... jucăm! Pariez de-nceput cu o sută de iDolari.  
 
-He, he! spuse fericit Gaștou, am să te scutur de iDulărași îndată...  
 
-Nu fi atât de sigur. Știi că Noroco e amicu meu!  
 
-Noroco e șeful lu ăla care dă mai mare mă-nțeles-ai?! Diamantele câștigă tot. Unu-unu! Apoi șase-șase și tot așa! Zar pe colț bate tot! Tot!  
 
-Cum zici maistre Gaștou!  
 
Jocul între cei doi începu la masa aflată în mica incintă din interiorul ,,Rinocerului”.  
 
-Orbii e Torbii! rosti sentențios Leopar înainte de a arunca zarurile dintr-un cilindru cu un fel de capac.  
 
-Ce-i asta dom-le, ce tot spui acolo? făcu Șacknabull privindu-l suspicios și netezindu-și mustața neîngrijită.  
 
-E o formulă magică de noroc maxim! spuse Gaștou gândindu-se la al treilea zar din mânecă! Te va rupe-n două Șackna!  
 
-Rămâne de văzut, zise acesta amestecând zarurile în cutie. Stai că-ți dau și eu o formulă de noroco! Garda moare da’ nu se predă!  
 
-Ce gardă... mă, nebun’le? Ce se predă mă!?  
 
-Nu știu mă, chiar nu știu da ăștia aruncau ,,zareleˮ și câștigau...  
 
-Prostii! Orbii e Torbii bate pe garda ta care o ,,merleșteˮ da’nu se predă! Cui nu se predă mă... garda asta a ta?  
 
-Nu știu mă cui nu se predă... Poate lu’ ăla care dă cu ,,zareleˮ în fața lui, adică ție.  
 
-Băi Șack... Ai să rămâi fără niciun iDolăraș...  
 
Zarurile aruncate de Gaștou se rostogoliră. Doi cu trei. Șacknabull se ținu teatral de tăblia mesei când începu să râdă.  
 
-Șase-cinci! spuse el după ce zarurile se opriră, și potul se mută în dreptul său.  
 
Deasupra mesei se afla un proiector care proiecta jetoane și care puteau fi selectate cu un deget. La mijloc se proiecta potul și în lateral evidența câștigurilor fiecăruia. Gaștou pierdu la început și chiar îl enervă mutra fericită a lui Șacknabull care jubila când cădea unul din diamante sau amândouă ceea ce lui nu i se întâmplă.  
 
Însă la un pot mare unde Șacknabull miză toată agoniseala, Gaștou reuși să înlocuiască unul din zaruri cu cel din mânecă. Zarul cel nou era identic cu cele două însă avea o greutate care se plasa pe unul din colțuri când apăsai mai tare pe una din fațete. Așadar Gaștou aruncă zarurile și Șacknabull făcu o mutră uimită văzând zarul învârtindu-se și oprinduse fix pe colț!  
 
-Te-am ars maistre! exclamă mulțumit Gaștou apăsând pe pictogramele de pe masă și întreg potul de o mie și ceva de iDolari trecu în contul său. Șacknabull pierduse câteva sute de iDolari, restul fiind de fapt banii lui Gaștou.  
 
Telefonul sună însă și printr-o apăsare de tastă pictogramele de joc dispărură, la fel și zarurile în cutia lor de catifea și apăru pe unul din panouri figura lui Buldo Portocana.  
 
-Să trăiți domnule Portocana! spuseră amândoi într-un glas.  
 
Undeva în lateral cei doi îl putură vedea pe adolescentul Pantery urmărind monitoarele și apăsând tastele. Acesta le făcu un semn cu mâna fără să întoarcă câtuși de puțin capul.  
 
-Salutare! replică Buldo. Iată cum stau lucrurile băieți. Îl avem în față pe un rebel. Cică n-ar fi orice fel de rebel, ci unul mai special. Așa ni s-a spus, asta însă fiindcă n-a facut cunoștință cu noi. Încă. Ați văzut documentele blidantului pe care trebuie să-l perforăm îi știți caracteristicile deci! Vă mai uitați pe ele până pornim. Mai au un vehicul blindat dar mai mic dar e auxiliar și nu cred că ne va pune probleme. Ii trimitem un proiectil sau o rachetă la momentul potrivit. Nu știu unde sunteți cu exactitate, probabil undeva la mare depărtare de Beykal. Bine că este zăpadă și vremea s-a mai răcit ceea ce e în favoarea noastră fiindcă de curând era un fel de dezgheț ciudat care ne putea pune probleme la marș dar și la acoperirea urmelor. N-am fost văzuți, fiți liniștiți.  
 
Noi n-am stat degeaba, am pieptănat cu drone, cu avioane, cu raze, cu satelți și cu tot ce mișcă. Îi vom face praf și ne întoarcem rapid la ale noastre. Deocamdată așteptăm pe unu cu un avion plin cu drone căci ăla va deschide. Cică s-a cam rătăcit prin nu știu ce zonă apropiată de noi sau mai depărtată, deci totul e o variabilă, iar când ăla va fi pe aproape vom da marș spre ei cu dinții de diamant ai ,,Rinoceruluiˮ. Pilotul s-a întors de două ori din drum și l-au alimentat din zbor însă ordinele de a-l retrage nu s-au dat, ba din contră ăi de sus insistă să caute din nou, însă pe teritoriile astea cică lucrurile nu-s așa simple nici cu orientarea nici cu mai multe. Întâi vor ataca cu dronele. Apoi, intrăm noi și îi facem praf și pulbere dacă supraviețuiesc fiindcă nu se pot împărți și pe drone și pe noi. Aș vrea să vă spun că va fi ușor, și chiar cred asta însă nu e bine să-ți subestimezi adversarul. Ca o chestie așa vă spun că rebelul ăsta a distrus nu știu ce mașinărie secretă și foarte scumpă, de-aia ne-au adus pe noi. Asta am auzit-o pe la colțuri așa...  
 
Gaștou și Șacknabul se priviră încordați apoi își îndreptară privirile spre panoul unde vorbea Buldo.  
 
-Păi și noi suntem secreți! spuse Șacknabull dezamăgit.  
 
-Fiți liniștiți, spuse Buldo Portocana sigur pe sine. De data asta rebelul și cel care este cu el fiindcă sunt doi, nu vor scăpa fiindcă pe aproape pe aici se află generalul Baxi Salomeo cu blindatul său alături de Șaah Bayin. Deci practic ăsta cu carapacea lui de titan-aloy n-are cum să ne scape...  
 
-Păi dacă e Baxi pe-aici prin preajmă parcă mai vin de-acasă șefule! spuse oarecum destins Gaștou!  
 
-Păi bine! interveni Șacknabull, dar Baxi și Bayin au dat-o-n bară și ei?  
 
-Asta nu pot să-ți spun Melano! Baxi cică era prin preajmă cu alte treburi, spuse Buldo licitând de la el.  
 
-Domnu Porto, totuși Șackna o spune bine, e treabă serioasă dacă e Baxi pe-aici. Ăla nu vine pentru doi fraieri! spuse Gaștou vrând să pară la fel de circumspect ca Șacknabull.  
 
-V-am spus că Baxi căuta altceva pe aici, spuse Buldo ridicând iritat tonul. Mai bine nu vă spuneam nimic și era mai bine... Supravegheați cu atenție totul și la cea mai mică chestie care nu e la locul ei raportați pe ultrafon. Apoi știți... Când intrăm în marș ținem legătura permanent, pe toate canalele. Dacă cumva se taie comunicațiile nu lansați rachetă de telecomunicație. Și nu chemați nici dronele la voi. Vă vor vedea imediat. Așteptați doar. Noi facem totul de-aici, voi căscați ochii bine și când dau comanda intrați în el. Pornești motorul Gaștou, cuplezi coronamentele și mecanismul hidraulic și să nu uiți ancoramentul fiindcă rebelii pot manevra înapoi foarte rapid, am auzit că sunt ași, însă nu mai ași decât noi! Șacknabull... Ai trei secunde când dă înapoi Gaștou. Tragi cu amândouă tunurile, să nu-mi faci o prostie ca atunci cu Holo-Trafiganul sau Hologanul... când ai tras cu unul din tunuri și nici lovitura aia n-ai plasat-o prin spărtură ci în marginea ei. Degeaba a fost a doua lovitură perfectă. Ăla a apucat de a ieșit, naiba știe cum și dus a fost, dacă o fi fost pe acolo.  
 
-V-am mai spus șefule! prostestă Șacknabull, unul din tunuri a dat rateu.  
 
-N-o mai lungim, spuse scurt Portocana. La posturi, în așteptare!  
 
Buldo Portocana dispăru de pe panou și un alt apel îl făcu pe Gaștou să ofere acces. Era Baxi Salomeo.  
 
-Trăiți Excelență! spuseră amândoi într-un glas ridicându-se din locurile lor.  
 
Baxi nu spuse nimic ci îi privi cu acea privire aprigă pe care o au superiorii atunci când vor să ardă pe câte unul. Cei doi așteptau acum mimând respectul cuvenit unui înalt superior, chiar dacă întâlnirea cu Baxi ne le cădea bine deloc.  
 
-Știu că nu vă face plăcere să mă vedeți sargenți de doi bani...  
 
-Excelență! spuse Gaștou, Servoperatorii Gaștou și Șacknabull sunt la ordinele dumneavoastră! Însă n-am cerut noi să venim aici!  
 
-Lasă asta! i-o reteză scurt Baxi. Tocmai ce Buldo a pomenit de Holo-Trafigano sau cum l-o chema, și mi-am și adus aminte cu cine am de-a face!  
 
Cei doi ar fi vrut să se privească între ei însă își dădură seama că l-ar fi făcut pe general să-și iasă din fire. Fuseseră ascultați, pricepeau asta. Tăcură deci.  
 
-Voi l-ați făcut scăpați pe Holo Trafiganul, zdrențelor!  
 
-Domnul Bundes Gheneral are întotdeauna dreptate, însă incidentul cu ,,Holotraficu” a fost o manevra greșită pe care o regretăm și care nu se va mai repeta, spuse Melano Șacknabull pe un ton smerit.  
 
-Javrelor! urlă Baxi Salomeo, vă puneți cu mine? Credeți că nu știu cum a fost?  
 
-Vă implorăm domnule Bundes Gheneral! spuse din nou cu o voce sfârșită Șacknabull. Noi nu știm ce vorbiți, Excelență Magnum!  
 
- Da? fu replica generalului, Hai s-o luăm cu începutul. Așezați-vă pe unde vreți ca să nu spuneți că Baxi are ceva cu voi. Așadar, spuse el după ce cei doi se așezară, voi știți ce a făcut Holo-Ganul...Trafigana ăsta?  
 
-Nu știm mare lucru, replicară cei doi într-un glas. La vremea respectivă erau niște zvonuri neconfirmate.  
 
-Vă spun eu hoți de misiuni ce sunteți! Pe scurt așa... Holo-Ganul a fost sau este un tip care i-a speriat pur și simplu pe cei de la Cyber Police. Fără să intru prea mult în detalii ăsta a fost un tip care a intrat în fișierele unor bănci importante și în loc să fure de-acolo așa cum s-ar fi așteptat toată lumea...nici vorbă... El a adus de fapt bani în băncile respective.  
 
-Hm! zâmbi Gaștou! Cum vine asta Excelență Magnus? N-aș crede!  
 
-Băăă! Niște hoți de-al de voi așa vor crede mereu! Însă tipul ăsta pe care nu l-a văzut nimeni vreodată și-a făcut încet, încet, culcuș prin băncile ăstora cu identități false, virtuale, aducând bani pe care-i obținea din tranzacții cu trafic din orice, fără ca ăia să știe fiindcă ăsta reușea să le prezinte tranzacții cumva cinstite. Spune-mi ceva care poate fi traficat și pe care ăsta să nu-l fi tranzacționat? Arme, halucinogene, aur, diamante... Asta ca să le spun în ordinea profitului. Ăsta era de fapt Holo-golanul nostru! Însă, el lucra printr-o mulțime de interpuși de fapt. Nu-l cunoștea nimeni cu adevărat fiindcă identitățile sale erau mereu altele. Când ăia începeau să se prindă ăsta le-o lua înainte... Făcea donații și și tot felul de fiananțări tot în firmele lui de fapt, disimulate sub alte alte identități, false și alea. Totul era aranjat prin HyperNet de cele mai multe ori însă mai ales prin HideNet, prin firme care succedau rapid marfa fără ca aceasta să fie mutată din loc, de multe ori, urmând programe protocol care se lipeau pe tranzacții nesupuse nici unui fel de audit. Când ăia verificau marfa și-și dădeau seama de vre-o potlogărie, protocoalele lansate pe rețea ștergeau totul automat atât de bine erau gândite programele, făcându-i pe ăia să creadă că sunt poate greșeli din asocieri cu alte tranzacții poate. Uneori fraierii care cădeau în capcana asta credeau că au dat lovitura fiindcă-și dădeau seama că sunt manevre ilicite dosite sau pierdute de cine știe cine, unii dintre deținători - se întâmpla adesea - murind în condiții suspecte, iar afacerea derulându-se singură de la sine căpata o anume greutate iar ăștia doseau ori marfa ori banii obținuți din vânzarea respectivă, însă habar n-aveau că-s urmăriți iar tăinuitorii îi ascundeau de fapt marfa ăstuia făcându-i treaba de fapt! Iar ăsta aștepta, aștepta, fiindcă-i urmărea și le înhăța banii la momentul potrivit. Pur și simplu le golea conturile. Prin protocoale care se declanșau chipurile singure și erau atașate conturilor respective. Ce nu știau ăștia era faptul că acele conturi aveau atașat un cod. De exemplu... ca să vă fac să pricepeți: ,, Cont cu uz unilateralˮ Fraierul credea că el era singurul deținător de cont și dacă el crăpa nimeni n-ar mai fi putut accesa contul. În fapt ăștia erau trași pe sfoară cu concursul băncilor respective care nu-i comunicau asta fiindcă ăsta era protocolul! Și, normal, văzându-se spoliați ăștia n-aveau curajul să spună nimănui că fuseseră tâlhăriți fiindcă ei fuseseră de fapt primii care dosiseră banii cărora nu le știau prea bine proveniența și nu puteau dovedi de unde îi au. Apoi, dacă nu făceau asta și anunțau cyber-police-ul să zicem, iar ăia mergeau să verifice locul, culmea! Găseau niște hangare goale fiindcă obiectul tranzacțiilor era întotdeauna în altă parte. Așă că Hologanul avea pregătite niște depozite goale în care-și făceau veacul tot felul de homleși. Marfa adevărată era ori pe drum ori în mâinile altora. De contul respectiv...nici gând! După golirea contului nimeni nu mai recunoștea că ăsta existase vreodată! Conform protocolului. Banca-și lua partea iar ăsta știa să le tragă tortul cu vârf și paravârf. Frumos nu? I-a spuneți și voi!  
 
-Frumos! rostiră cei doi înghițind în sec.  
 
-Omul avusese nevoie de o ascunzătoare sigură în cele din urmă, deci își făcuse un sediu la un moment dat ca să nu se tot ascundă și să se mute dintr-un loc într-altul dintr-o țară în alta sau de pe un continent pe altul! I-au căzut în mână niște planuri de subsol dintr-o mare metropolă și a văzut o clădire nu prea mare, abandonată la vre-o cincizeci de metri sub pământ. Era un fel de nu știu ce cabină de-a metroului abandonată și izolată de fapt printr-o greșeală de reconstrucție a unei zone de suprafață care cerea studii de subsol.  
 
Ce-a făcut omul... asta dacă cumva era om! ...  
 
A cumpărat o proprietate exact deasupra cabinei ăsteia prin niște interpuși. Apoi a săpat un acces spunând că e o consolidare la clădire cu infiltrații, tasări și alte astea. Aici a fost centrul de operații, nu vă faceți că nu știți. De-acolo opera prin calculatoare. Pe tunelul săpat în jos a turnat beton, cică a consolidat clădirea prin pilotare cu armătură și astfel prin manevra asta a izolat din nou cabina buncăr. Apoi a căutat prin arhive și a șters locul din referințe. Nu înainte de a trage o conductă metalică de vre-un metru diametru, de sus până jos. Sus a deschis un magazin de pompe funebre care avea ca vânzătot un cyberrob. Ăsta admnistra magazinul de fapt, că pe el cine l-a văzut? Totul era trecut pe numele unei organizații nonprofit care culmea...avea o subscripție publică, a unor nevăzători!  
 
Când ăsta venea de unde venea intra în magazin ca orice cumpărător chipurile.  
 
Apăsa niște taste din cine știe ce telecomandă și unul din sicriele alea se transforma într-o mașină de expediție. Tipul intra înăuntru unde se mai afla un alt recipient mai mic disimulat de mătăsurile alea albe și crețe și la o comandă dată, ceea ce era în sicriu se încărca în conducta presurizată alunecând cincizeci de metri mai jos pe un fel de spirală. Cyberrob-ul era programat să-l acopere desigur. Ăsta închidea magazinul pretextând că are de primit marfă pe care urma s-o stocheze în rafturile din spatele magazinului. Compresoarele erau disimulate în instalația de aer condiționat care trimeteau jos aerul proaspăt. Pricepeți? Pe aer a fost găsit ăsta nu altfel! Însă și aerul circula prin niște filtre de te durea capul. Ar fi fost foarte simplu să-i arunci un toxic în goarnă și să iasă singur de-acolo însă nu se putea asta, tipul prevăzuse chestiile astea. Însă avea inclusiv rezervele sale de aer stocate în buncăr. A fost prins de unul care s-a ținut de capul ăstuia până la final când ăsta a cercetat livrarea unor echipamente care numai pe submarinele atomice le găseai. Aer și apă din subsol! Mă rog, submarinele folosesc apa mării. A fost și multă șansă din partea ăstuia care l-a urmărit un sfert de viață. Când s-au uitat pe hărțile vechi care au mai scăpat radierii pe care tot ăsta o făcuse ca să-și șteargă orice urmă și-au dat seama că acea cabină buncăr era la nici douăzeci de metri de rețeaua de metrou abondonată, în linie dreaptă. Așa că, v-au chemat pe voi cu ,,Rinocerulˮ asta după ce au anunțat nu știu ce lucrări prin preajmă pentru ca ăla să nu se prindă.  
 
-Dar s-a prins! replică Gaștou.  
 
-S-a prins pe naiba! aproape că zbieră Baxi. Când a văzut că se taie în perete a luat legătura cu voi și și-a negociat evadarea fiindcă n-avea aer presurizat în conductă și intrase în criză de timp. Ați căzut amândoi de acord ca în momentul când mașina dă înapoi să trageți cu unul din tunuri... și cu ăla cam într-o parte, nu prin spărtură!  
 
Ăla s-a urcat frumușel în sicriul lui și... A zburat imediat în magazinul de sicrie unde Cyber-Police-ul habar n-avea că ăsta va ieși pe acolo! Ei bănuiau că are o ieșire disimulată prin tunelul metrou și împânziseră pe-acolo cu trupe și aparatură soficticată, X, magnetometre, ultrasonuri, căutând după cavități suspecte.  
 
-A doua lovitură a fost în plin Excelență Magnus! spuse Șacknabull cu un soi de triumf mai umil și care-l enervă și mai tare pe general.  
 
-Da! zbieră el, da! Ați reușit să distrugeți totul din cabină, asta ați făcut de fapt. Nu v-a zis ăla să mai trageți o salvă după ce pleacă el? Orice probă a fost distrusă.  
 
Ăla avea înăuntru un material incediar foarte violent păstrat pentru deversări de-astea la nevoie de șterge tot. Nici scrum n-a rămas, și nici nu l-a prins nimeni vreodată pe escrocul ăsta.  
 
A fugit prin sicriele lui și după ce a ieșit sus și a șters-o, o explozie violentă a pus capăt magazinului de pompe funebre. Când au venit fire-man-ii, Cyberrob-ul, care supraviețuise cumva exploziei i-a întrebat ce fel de sicrie doresc domnii, după care i-au zburat pistoanele hidraulice cu care manevra sicriele, cât colo.  
 
-Asta știm! Am văzut la tv! spuseră amândoi, fiecare câte o propoziție, pe rând.  
 
Baxi nu le lăsă timp însă.  
 
-Iar acum să-mi spunți cu ce bani v-a plătit ăla.  
 
-Păi nu ne-a plătit! spuseră cei doi.  
 
-Vreți să-l sun pe Amstaff? Portocana e băiat bun, n-a stat să cerceteze cazul. A înghițit-o că s-a blocat unul din tunuri. Însă pe Baxi Salomeo nu-l puteți prosti. V-am interceptat convorbirea șmecherilor. Spuneți naibii cum a fost! Tu Gaștou! făcu generalul arătându-l cu un deget pe acesta.  
 
Vizibil stânjenit acesta începu istorisirea după ce-l privi scurt pe Șacknabull. Acesta îi făcu un semn cu capul, aproape imperceptibil. Așadar Gaștou pricepu că și Șacknabull era de acord cu mărturisirea.  
 
-Mai aveam foarte puțin de săpat Herr Gheneral. Înainte de beton buncărul a avut niște mantale izolatoare, naiba știe, care n-au pus probleme. Coroanele dințate ale ,,Rinoceruluiˮ săpau acum în beton și v-am spus că mai aveam foarte puțin. Apoi pe radio s-a auzit o voce. Era Hologolanul ăsta sau cum îi spune, Holo-Trafiganul...  
 
I-am spus! ,,Fă-ți testamentul pramatie! El a replicat cu o voce modificată din computer: ,,Cins’te de mii de iDolari transferați acum, imediat în două secunde într-un cont unde vrei tu, cu confirmare imediată.ˮ I-am zis că nu batem palma.  
 
,,Cin’ste tu și cin’ste ălălaltu.ˮ a spus Hologana cu vocea aia modificată.  
 
Nu batem palma așa i-am spus.  
 
,,Vă dau foc șobolanilorˮ ne-a zis ăsta și ne-a arătat imagini din interior cu bombe incendiare pe care le împinsese pe peretele unde săpam noi.  
 
-Ne-a fost teamă Excelență Magnus! întări Șacknabull. Ne-a spus că nu ne aude nimeni și chiar așa a fost. Am telefonat la ai noștri și am întrebat dacă se aude ceva suspect din buncăr, asta la sugestia lui desigur. Ăia au spus că nu aud nimic, nici un fel de altceva, conversație... Nici Portocana n-a auzit nimic, vă dau cuvântul meu, Excelență!  
 
-Mai aveam vre-o douăzeci de centimetri și ăsta ne-a arătat conturile, reluă Gaștou.  
 
Știți dumneavoastră ce conturi. De-alea de te duci și spui: ,,Știți...am venit să...ˮ iar ei îți răspund: ,,Știm despre ce e vorba.  
 
-Prin fosta Bank of Under World zisă și ,,UnderWearˮ.  
 
-Da, pe atunci așa îi spuneau ăștia.  
 
-Să ne ierți Excelență Magnus, știți cum e cu băncile astea, spuse Leopar Gaștou. Îți dau o umbrelă când e soare și când începe să plouă ți-o cer înapoi de urgență! Ne-au păcălit ulterior într-o tranzacție fiindcă nimeni nu ne spusese că nu puteai pur și simplu să iei banii și să pleci, și abia am rămas cu vre-o cin’zej de mii de iDolari în conturi... și nici pe ăia n-am putut să-i mai scoatem, cică erau pentru asigurări și alte protecții. Niște escroci cu toții. Și unde mai pui frica pe care am tras-o dacă ne lua cineva urma! De unde era să știm noi că : ,,Știți... am venit săˮ... ,,Știm despre ce e vorbaˮ, înseamnă de fapt că nu poți să-ți retragi banii, ci tot ei ți-ii administraeză cum vor! Asta e! Noi doar am fost acolo!  
 
-Hologanul ne-a dat țeapă Excelență Magnus? întări Șacknabul cele spuse. Însă cred că acum eram cenușă-n urne de tinichea d-alea de câțiva iDolari dacă nu făceam cum a zis el. Suflul exploziei din cabină a împins ,,Rinocerulˮ vre-o zece metri înapoi. Și dacă n-ar fi fost blindajul am fi fost prăjiți instantaneu. De unde să știm noi că ăla fuge prin sicriele lui zburătoare?!  
 
-Zdrențelor! spuse dezgustat Baxi Salomeo privindu-i fără să mai spună altceva.  
 
Cei doi ridicară din umeri.  
 
-Bine! continuă generalul după un timp. Discuția asta va rămâne aici, asta doar fiindcă ați recunoscut. Și nu v-am interceptat atunci, idioților. Doar am bănuit că așa a fost. V-am spus că nu-l puteți pune pe targă pe Baxi Salomeo! Iar acum fiți atenți la ce vă spun! În față îl aveți pe unul din cei mai de temut adversari. E un locotenent care vrea să ajungă cu orice preț undeva dincolo de marele lac Beykal. Îl cheamă Arc Silan și în ciuda faptului că are aproape cincizeci de ani e în mare formă. Nu vă faceți iluzii că va fi ușor. Ba din contră. Vă va fi foarte greu, mai spuse generalul înainte de a închide.  
 
Referinţă Bibliografică:
Fortăreața XV / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2686, Anul VIII, 09 mai 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!