CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Manuscris > Foileton >  




Autor: Mihai Condur         Ediţia nr. 2615 din 27 februarie 2018        Toate Articolele Autorului

Fortăreaţa XII
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trecuseră câteva zeci de minute timp în care Arc Silan vorbi cu Shantal Perlin.  
 
-Timpul se scurge Arc! spuse acesta din urmă.  
 
-Răbdare prietene! fu replica locotenentului. Îl voi trimite pe Urs Posatnicul să te culeagă de acolo.  
 
-Urs Posatnicul? spuse mirat Shantal. Arc, vorbeşti serios?  
 
-Shantal, Urs Posatnicul va veni şi te va lua de acolo! Da?  
 
-Bine! Bine Arc… Aştept! mai apucă să spună Shantal, nu te mai deranjez!  
 
-Mai am unele treburi de aranjat şi după aceea ne vedem.  
 
Legătura fu întreruptă şi imediat se auzi vocea lui Lup Katak care urmărise discuţia celor doi.  
 
-Domnule locotenent, începu el, ştiţi că... prizonierul nostru, nu mai e înăuntrul maşinii blindate?  
 
-E ok, prietene, şi-ţi sunt dator, mai ales ție, nişte explicaţii.  
 
Locotenentul tăcu câteva clipe.  
 
-Rămâi la comenzi Lup. Şi fii mai departe atent la sisteme, iar eu am să-ţi spun cum stă treaba. Da?  
 
-Da domnule! Sunt foarte atent la ce fac.  
 
-Ei bine, Lup, La început ţi-am spus că am fost inamic al acestor andermani, andermeni, cum vrei să le zici.... a suboamenilor, a neherilor cum le spune Baxi Salomeo acestora.  
 
Atunci când a început ofensiva împotriva lor lucrurile nu erau clare cu noi, vorbesc de toţi care am fost acolo în subsolul clădirii Wanderbildt. Guvernarea G. nu ştia încă ce fusese acolo tocmai într-unul din cele mai importante fiefuri ale sale şi era îngrijorată fiindcă îşi simţea ameninţată dominaţia bănuind că era ceva premeditat la mijloc, dar de cine şi în ce scop asta nu ştia nimeni, și se făceau doar supoziții.  
Spionaj, puteri străine și anarhice, structuri contra G.G.  
Acum...normal, să fi fost în piele lor... Ai fi gândit următoarele:  
Unu. Cine e totuși mai puternic ca noi pe această planetă? Doi. În cazul acesta ne mai putem exercita puterea în mod totalitar? Trei. Sursa puterii noastre este iDolarul. A lor care este? Fiindcă... nu-i așa? Știind sursa puterii poți acționa împotriva ei, fie ea cât de mare și impresionantă... Ca urmare, G.G. a cheltuit resurse imense ca să afle ce s-a petrecut cu adevărat acolo. Însă, dacă a văzut că nu poate scoate mare lucru din cercetarea ulterioară deci nici de la noi ca martori ale celor ce s-au petrecut acolo, s-au gândit, în ce ne privea pe noi, că, o schimbare la nivel intel-conştiinţial al fiecărui martor ra binevenită.  
S-a trecut deci la ,,reexaminarea'' noastră a celor de sub comanda lui Loverture, asta după ce mulţi dintre noi au trecut de raza demenţei şi ulterior au încercat alte angajamente mai mult sau mai puţin impuse dar și după toate convocările la care am fost chemați.  
Acuma... Ştii cum sună una din lozincile nescrise ale procurorilor Glob Guvernării…  
,,Justiţie fără prescripţie! Iertare prin condamnare!”  
După nişte ani în care ne-au hăituit ca pe nişte răufăcători, un procuror de-ăsta cu faţa acoperită, văzând că aproape nici unul dintre noi n-a mierlit, așa cum s-ar fi așteptat de altfel, ne-a intentat procese la toţi, însă nu eram acuzaţi practic ca grupare întrucât îşi dădeau seama că ei erau cei care de fapt ne aduseseră acolo. Ne-au luat cu procese deschise împotriva fiecăruia în parte.  
Divide et impera...  
Capetele de acuzare? Neglijenţă în misiune! Defetism! Proastă manipulare a echipamentelor. Răspândire de zvonuri false şi fără acoperie. Neconcordanţe între declaraţii.  
A urmat condamnarea, cerută apriori de către cei care ne-au adus acolo,care condamnare, s-a aplicat celor care au trecut, după cum ţi-am spus, de raza demenţei şi toate torturile psiho. Iar condamnarea a fost o ,,reinstruire coparticipativă”, aşa era titlul programului.  
 
Cu alte cuvinte, ideea era că trebuia să fii obedient unui tip de instruire, care, aparent, nu era împotriva voinţei tale. Cu alte cuvinte era un fel de balamuc mascat sub forma unei normalităţi ,,supranormale'' dacă înţelegi ce vreau să zic. Adică, agenţii CCS (Centrul de Control şi Supraveghere) şi G.G. care s-au implicat direct în reinstruire, doreau ca tu să-ţi dai singur acordul că vei face ceea ce trebuie făcut.  
Au mers până acolo încât au suprimat, temporar desigur, cipurile corporale, aparatele de urmărire şi celelalte, deci şi monotorizarea individuală în ansamblul ei.  
-Cunosc procedeul domnule! L-au aplicat şi în şcolile noastre! Trebuia să fii complet orb să nu-ţi dai seama de asta!  
-Văd că înţelegi! Iată cam cum suna teoria pe care ne-au servit-o.... Pe scurt, psihoinstructorii lor spuneau cam aşa: Andermanii nu sunt duşmanii noştri. Noi nu avem nimic cu ei. Noi nu vrem să-i guvernăm dacă ei nu vor. E alegerea lor. Andermanii sunt liberi, însă asta nu înseamnă că pot extinde libertatatea ca concept de grup, ci doar ca concept ce ţine de fiecare individ în parte, deci asemănări clare ale impunerilor Imperiumului Multimaterial. Fiindcă, ziceau ei, libertatea nu poate fi acordată sociopersoanei, deoarece asta ar însemna supunerea unuia în faţa unei idei, oarecare, care corporatizează acea sociopersoană într-o singură substanţialitate, însemnând aceasta însăşi suprimarea libertăţii individului în faţa sociopersoanei cere impune hegemonie.  
 
Mai departe, spuneau psihoinstructorii: Doar o autoritate guvernatoare supraumană poate controla gândirea individului pentru ca ceea ce gândeşte subiectul să nu lezeze alţi indivizi din cadrul şi interiorul sociopersoanei, ori în raport cu altă sau alte sociopersoană, sociopersoane în totalitatea lor, sau pe el însuşi.  
 
Observi Lup prietene, cu câtă subtilitate sunt reinstruite mentalităţile în Glob Guvernare? Gândurile individului nu sunt ale individului ci ale sociopersoanei care are putere coordonatoare în interiorul ei şi e de datoria sociopersoanei prin intermediul membrilor ei să ia măsuri restrictive, anihilatoare, sau, ceea ce e cel mai de dorit, măsuri centripete.  
Andermenii greşesc deci, spuneau ei, prin prisma faptului că libertatea lor de grup e un vagabondaj ideatic, un libertinaj ascuns sub masca unei comunităţi care are de fapt rolul de suprimare a voinţei fiecărui individ oferindu-i această himera a libertăţii individuale pe care de fapt nu o are. Cam astea ar fi o parte dintre ideile reinstruirii... şi, deşi ei pretindeau că sistemele de cipuri intracorporale erau dezactivate, în încăperile alăturate lucrau la greu generatoare de unde psi, de inoculare, dar şi cele emoţionale de alterare şi alienare.  
Mai lucrau din greu generatoare de unde tetha care acţionau pe stări letargice, provocate de siteme de relaxare care de fapt se grefau pe sinapse vechi, consolidate în creier, încât ideile inoculate păreau a fi cu mult mai vechi, asemănătoare sinapselor formate din deprinderi repetative, încât, subiecţii aveau la final senzaţia că ştiau de când lumea noile noţiuni încorporate şi care erau aşa... să zicem, doar puţin redescopertite, readuse la viaţă de oameni care ştiau să-şi facă profesia, care-ţi doreau desigur, doar binele, şi care doreau să te aducă, de fapt să te ,,readucă” pe linia de plutire a umanului. Observi cum, ciudaţii ăştia încercau, şi de cele mai multe ori reuşeau, să-ţi sugereze faptul că ceea ce aduceau ei nou în reinstruire se dorea a fi înnoire. Dacă nu făceai diferenţă între noutate şi înnoire riscai şi rişti şi într-o altă situaţie asemănătoare, să accepţi că ,,da” e o noţiune relativă care poate fi egalată la un moment dat cu ,,nu”. Aşadar noutăţile lor erau de fapt corpuri străine pe care trebuia să le accepţi ca fiind axiome.  
 
Înnoirea este însă în realitate ceva care trebuie raportat la sistemul tău de gândire, şi de care eşti sigur că e bun fiindcă ţi-a fost transmis printr-o educaţie aleasă, de pildă. Înnoirea poate accepta sau respinge o noţiune în funcţie de ceea ce-ţi spune conştiinţa, produsul educaţiei şi firii dobândite într-o perioadă de asimilare psiho-emoţională a formei interioare a omului. Dacă iei ,,noul” sau ,,nouatatea” şi îi spui ,,înnoire”eşti pierdut. Dacă iei noul şi îl integrezi sau îl refuzi în funcţie de ceea ce-ţi spune conştiinţa şi nu te prosternezi acestui nou ci îl ţii relativ şi chiar îl abandonezi la primul semnal că e ceva nociv, atunci eşti pe drumul cel drept. Cu perfidii de-astea umblau psihoinstructorii lor... Şedinţele de acest gen aveau un nume sugestiv: ,,Resuscitare sinapso-elevativă” nişte termeni cu alte cuvinte care îţi dau fiori, deşi nu s-ar părea, spuse locotenentul zâmbind.  
 
Lup făcu un semn cu mâna iar locotenentul înţelese că subalternul lui avea ceva de spus.  
 
-Am luat legătura cu Melonius Grippo, domnule locotenent, spuse Lup Katak.  
 
-Aşa deci! Spune-mi ce zice comandantul aeronavei.  
 
-A dat de înţeles că nu se poate abate de la ordine. El doar execută transportul. Dronele se lansează automat din programe. El doar trebuie să asigure ruta corectă. Îi este foarte frică de CCS deşi i-am dat asigurări că nu-l aude nimeni. Va fi aici mâine, cel mai probabil.  
 
-E ok! Lasă-l, deocamdată. Nu-l mai bate la cap.  
-Continuaţi domnule locotenent.  
-Da, spuse Arc Silan. În fapt miza reinstruirii era alta decât doreau ei să afişeze. Doreau ca individul, cum spun ei, să fie atras într-o cursă, într-un fel de capcană fără fund, abisală, un fel de lepădare de conştiinţă şi acceptarea unui şablon prefabricat, o sclavie mentală acceptată de bună voie ca fiind singura soluţie posibilă...  
 
Arc Silan tăcu.  
 
-Şi dumneavoastră ce-aţi făcut domnule locotenent? Bănuiesc că a fost foarte greu.  
-Infernal Lup! Infernal... Însă, accentuă locotenentul oprindu-se câteva clipe, psihoinstructorii lor nu te forţau să accepţi, mă înţelegi? Libertatea de a alege era a ta şi numai a ta, iar ei erau conştienţi că dacă alegerea era a ta şi numai a ta, şi era cea dorită de ei, de bună voie desigur, cântărind toate premisele, atunci erau şi ei siguri de faptul că au câştigat un aliat de mare încredere, cu o obedienţă de nezdruncinat. Pricepi? În faţă nu ţi se spunea explicit că se duce o luptă acerbă pentru câştigarea acceptului tău, însă departe de ochii tăi se ţineau adevărate şedinţe strategice pentru atragerea ta de partea lor.  
 
Locotenentul tăcu din nou.  
 
-Mă poţi întreba ceva, poate omit anumite lucruri...  
 
-Vorbeaţi foarte laudativ acum câtva timp despre ideologia globguvernării, n-aş şti ce să mai cred... acum spuneţi exact contrariul. Ce voi face cu cărţile domnului Colonel Lord Raq Amstaff?  
-Sunt bune de foc Lup! Între timp am auzit că a fost făcut General Magnus Bundes Lord.  
-Lăsaţi-l pe Amstaff, interveni Lup, spuneţi-mi deci cum aţi scăpat?  
-Păi n-am scăpat! spuse bine dispus Arc Silan. Tocmai începuse o ofensivă terestră împotriva andermanilor, cam ştii ce au încercat să facă, nu-ţi mai spun prea multe...  
Bombardamente, inclusiv care s-au vrut atomice, dar care n-au avut nici un efect. Avioane pierdute, piloţi care nu recunoşteau rutele şi care confundau nordul cu sudul. Agresiuni climatologice şi seismice soldate cu eşecuri. Trupe trimise în zonă care s-au rătăcit. Într-un cuvânt rezultate foarte slabe.  
G.G. a şi avut motive să se teamă de altfel. Dintr-un teritoriu mic din aceste ţinuturi îngheţate s-a ajuns acum la o suprafaţă... cam aproape jumătatea Greenlandei, cam asta e aria pe care se spune că nu o pot controla, şi nici în împrejurimi lucrurile nu stau prea bine. Vestea despre aceste teritorii s-a răspândit ca fulgerul iar cei care au vrut să scape de globguvernare s-au refugiat în aceste teritorii reci, neprielnice, îngheţate. G.G. minte când spune că aceşti oameni au fost împinşi cu forţa acolo, strâmtoraţi de expansiunea noii guvernări universale... Propagandă! Au plecat în grupuri mai mari sau mai mici... Unii chiar n-au fost lăsaţi să plece, li s-au pus tot felul de interdicţii, şi s-au găsit fel de fel de motive , etcetera, însa cine a vrut să plece chiar a plecat. Asta a fost atunci! Multe mai ştii şi tu. Apoi cineva a venit cu ideea ca ofensiva să se facă în grupuri mici, de blindate care să străbată aceste zone şi să distrugă fortăreţele întâlnite în drum. Treaba a mers de astă dată. Au fost unele succese ale G.G. asupra ţinuturilor andermenior. S-a reuşit distrugerea unor fortăreţe însă nici andermenii nu s-au lăsat. Ei nu fug când e vorba să-şi apere fortăreţele şi după cum ştii când au fost să se distrugă aceşti andermeni s-au pus în faţa armelor. Au murit cu sutele uneori.  
-E adevărat deci că aţi ucis andermeni?  
-N-am ucis nici măcar unul Lup. Totul era regie. Am reuşit să-i păcălesc. Pricepi? Însă au fost destui care n-au făcut compromisuri. La înapoiere prezentai un film care era de fapt o regie. O piesă. Piesa o comandai tu şi găseai destui să facă asta contracost. La noi în Imperiumul Multimaterial. La înapoiere primeai decoraţiile G.G. uneori într-un cadru festiv şi aşteptai următoarea misiune.  
 
***  
 
Baxi Salomeo realiză legătura care tocmai se cerea pe unul din ecrane. Apăru un chip binecunoscut.  
-Amstaff... tu?  
Un bărbat de vre-o şaizeci de ani, cu păr grizonat, cu o figură imobilă, îmbrăcat într-o impecabilă uniformă gri cu irizaţii metalizate, fine, îi zâmbi de la mii de kilometri depărtare şi îşi ridică mâna în semn de salut. Cele trei hexagoane înzăuate se puteau vedea şi pe pieptul uniformei cât şi pe epoleţii din aur masiv. O superbă eşarfă albastră tăia oblic uniforma impecabilă a bărbatului cu păr grizonat. Pe eşarfă se putea citi cu litere de aur: ,,Atotputernic, Dominator, Pacificator.”  
-Chiar eu Baxi! Chiar eu! spuse acesta potrivindu-şi lanţurile de aur pe reverele prelungi ale uniformei.  
-Hm! unul din ideologii de bază ai guvernării mondiale! Cum ne-ai găsit Raqq? Eu m-am chinuit o jumătate de zi să trimit un biet mesaj care am înţeles că a ajuns totuşi.  
Pe-aici nu merg toate cum ar trebui... Unde eşti acum Raqq?  
-Unde-aş putea să fiu Baxi, amice? zâmbi acesta. La sediul Organizaţiei Global Governor Unit, în biroul meu. Cât despre conexiune şi felul în care te-am găsit... deocamdată e secret, nu-ţi pot spune, însă serviciul e eficient.  
-Aha! îl opri Baxi Salomeo cu un zâmbet ciudat întipărit pe chip. Îl vânaţi pe acest Arc Silan nu? şi am auzit că aţi fost înaintat la gradul de General Magnum Bundes Lord.  
-Mda! spuse generalul abordând o mină imobilă.  
-Aha! răspunse calm Baxi Salomeo sorbind un lichid brun dintr-un pahar cu picior, deocamdată ne-a făcut praf ,,raza morţii ...  
În sănătatea ta Generale Lord!, mai spuse Baxi ridicând paharul în chip de salut. Maşrif, continuă el, toarnă-ţi şi ţie unul, iar Generalul Raqq Amstaff putu să-l vadă pe omul lui Baxi în cadrul ecranului.  
-Vreau să-i trimit la locul faptei pe sargenţii servoperatori Leopar Gaştou şi Melano Şacknabull, spuse direct Raqq Amstaf.  
Baxi Salomeo făcu ochii mari mimând o surpriză, teatral.  
-Zdrenţele alea?  
-Zdrenţele alea Baxi! spuse acesta fără să-i lase timp de a mai spune ceva. Cu ,,Rinocerul”!  
-Şi de ce mă rog? spuse Baxi preocupat, invitându-l pe Şaah Bayin aflat aproape de el să savureze băutura.  
-Pentru că, consiliul cel mare al G.G. vrea să-l vadă mai repede mort pe acest Arc Silan fără a-ţi risca viaţa prosteşte. Dă-te la o parte şi lasă-i pe Gaştou şi Şacknabul să-şi facă treaba cu Rinocerul. Ştim cu toţii că nu te temi, însă fă cum ţi-am spus.  
-Şi chiar crezi domnule general magnus că Gaştou şi... platou sau milano ăştia sau cum i-o chema, îl vor termina pe locotenentul Silan? Am încercat eu, având o armă invincibilă aproape şi vrei ca zdrenţele astea două să-l răpună?  
-Glob Guvernarea nu vrea să ţi se întâmlpe ceva Baxi. Doar asta e, nimic altceva! Fii rezonabil. Au aflat cu toţii că ,,raza morţii” e făcută praf, nu-i nici-o pagubă! Vin ăştia doi cu Rinocerul şi vei vedea că vor face treabă. Unde i-am trimis s-au achitat de misiunile trasate. Îi paraşutăm prin zonă şi în caz că nu găsesc locul le dai coordonatele. Îi cauţi. Doar atât pentru azi Baxi, trebuie să fiu prezent la o şedinţă urgentă, şi... ai grijă de tine.  
G.G. te vrea în formă!  
 
Legătura fu întreruptă.  
 
-Excelenţă, spuse Şaah Bayin, eu tot nu-mi revin din chestia asta cu acest Urs Posatnicul...  
-Ţi-a fost frică Maşrif ?  
-De ce să nu recunosc excelenţă! Cred că mi-a fost frică! Cine poate scutura un car dintr-ăsta blindat de nu ştiu câte tone chiar dacă e din titan şi numai ştiu ce aliaje?  
-Maşrif! Pe teritoriul neherilor sunt foarte multe anomalii, ştii doar. Aici totul pare să fie cu susul în jos. Urs Posatnicul e un fost camarad al lui Arc Silan, l-am cunoscut în subsolul clădirii Wanderbildt când cu erupţia care a distrus practic clădirea. Urs Posatnicul şi Arc Silan au fost cel mai aproape de ceea ce se afla acolo în subsol înainte de erupţia aceea ciudată urmată de acel nor arzător care a fuzionat cu turnul de foc. Mulţi au spus că Urs Posatnicul a dobândit anumite ,,facultăţi”, să zicem, în urma incedentului Wanderbildt, însă eu personal nu cred nimc din toate astea. Şi se spune că e şi om şi e şi urs, de-aia i se şi spune Urs.  
-Adică vreţi sa spuneţi că e vre-un fel de vârcolac cum s-ar spune... Ca-n filmele alea...  
-Prostii! Maşrif, nu pricepi? Urs e un mentalist al neherilor, şi am auzit că e unul chiar foarte bun. Cred şi probabil că aşa e, că mentaliştii de genul lui Urs Posatnicul induc stări psihomentale care te fac să vezi un urs sau orice altceva vor ei.  
-Bine însă de unde au forţa aceasta? Să scuturi o blindată de-asta supergrea... n-ar fi tocmai la îndemâna oricui...  
-Se spune că pe pământurile neherilor gravitaţia şi-ar pierde cumva din valenţele ei în anumite condiţii şi în anumite locuri sau la anumite momente ori, de ce nu, la dorinţa acestor neheri, care într-adevăr nu se ştie cum, stăpânesc aceste forţe, dacă le stăpânesc. Se spune, după cum ai auzit, că există undeva o coloană de marmură, albă, înaltă de 77 de metri dar care are o bază foarte mică şi care sus pe platforma unde se află un personaj de-ăsta de prin legendele sau povestirile lor, nu sunt decât vre-o 4 metri pătraţi. Deci în mod normal, această coloană nu s-ar putea autosusţine. Şi ceva o ţine totuşi! Dar dacă am s-o întâlnesc o pun la pământ cu o lovtură de tun.  
 
Şaah Bayin sorbi din paharul aflat înaintea sa iar Baxi făcu la fel.  
 
-Vă sună pariorii excelenţă! spuse Şaah Bayin iar Baxi luă legătura cu ei.  
Trecu un timp în care nu se întâmplă nimic. Apoi Şaah Bayin primi un mesaj pe care căută să-l înţeleagă însă nu pricepu nimc. Nici Baxi nu-şi bătu capul cu descifrarea lui.  
-E probabil în legătură cu ciudaţii ăia doi de care vorbea Raqq Amstaf. Lasă asta acum Maşrif. Pregăteşte vehiculul de teren şi adu-l pe locotenentul Silan la pâlcul de copaci, spuse generalul sorbind lichidul din pahar. A sosit ora, mai spuse el înghiţind ceea ce mai rămăsese din licoare.  
-Excelenţă! spuse Şaah Bayin îngrijorat, nu vă duelaţi, pretextaţi ceva..., spuneţi că tocmai aţi primit un alt ordin, sau... minţiţi că v-aţi scrântit glezna... ceva!  
-A început să ningă, spuse Baxi Salomeo privind printr-un hublou.  
-Excelenţă!...  
-Taci Maşrif. Baxi Salomeo nu se teme nici de Urs Posatnicul nici de Arc Silan.  
E-adevărat că nici ei nu se tem de nimic, dar nici eu nu mă tem...  
-Riscaţi totul excelenţă! spuse şi mai îngrijorat Şaah Bayin. Nu uitaţi că în războiul ,,foto-petrol” Arc Silan a fost dat de două ori dispărut şi iată-l... e bine mersi... Excelenţa voastră a crezut că l-a terminat însă aţi văzut cum a scăpat cu JetStilet-ul...  
-Mai înainte v-a scăpa vouă printre degete Maşrif!  
-Aşa e! Şi noi l-am făcut scăpat în lupta de la Uedul Aloosha...  
 
 
Între timp Lup Katak primi din nou un telefon.  
 
-Ei! Am aflat lucruri noi Lup, spuse vocea de la capătul linei.  
-Spune prietene, să te aud...  
-E vorba de Baxi Salomeo!  
-Aşa!  
-Baxi Salomeo e pe cale să câştige o avere la agenţiile de pariu.  
-Ştim asta prietene! Spune-ne ceva nou. Oricum e ultrabogat, Am auzit că are insulele sale şi mai multe proprietăţi. N-ar fi ceva nemaivăzut dacă mai câştigă vre-o două sute de milioane de iDolari...  
-Bine. Pe asta n-o ştii însă! Raq Amstaff, general magnus bundes lord, trimite ,,Rinocerul” în zonă. Doi dintre cei mai versaţi şi mai eficienţi servoperatori sunt aduşi lângă voi. Pe unul îl cheamă Gaştou Leopar iar pe celălalt Milano sau Melano Shacknabull.  
-Aha! şi ce-i ăla ,,Rinocerul” ?  
-Am aflat şi asta, prietene!  
-Eşti cel mai bun!  
-Îmi sunteţi datori până la polul sud, spuse vocea!  
-Suntem, spuse Lup!  
-Nu-mi sunteţi! Fii liniştit. Am pariat la agenţia lui Baxi Salomeo, pe Arc Silan amice. Dacă domnul locotenent supravieţuieşte sunt bogat.  
-Interesantă mişcare!  
-Să-ţi spun de Rinocer...  
-Da!  
-Rinocerul e un blindat care are pe lângă două tunuri laterale un mecanism de perforare mecanic.  
-Cum aşa?  
-Gândeşte-te la un mecanism în formă de con, cam de vreo trei metri lungime şi care are la baza conului diametrul de un metru şi jumătate. Acest con e de fapt un sistem de roţi dinţate sau coronamente, suprapuse una peste alta de la mare la mică. În înteriorul conului ăsta probabil că e un mecanism de transmisie dar şi de multiplicare a mişcării. Coronamentele sunt diamantate o parte din ele iar o altă parte sunt făcute din metale înalt aliate. Conul acesta de roţi dinţate străpunge orice blindaj şi-ii termină pe cei din conservă....Pricepi?  
-Aha!  
-Acuma ai să zici că o aşa maşinărie grea e uşor de oprit cu o lovitură bine plasată.  
-Normal!  
-Ei bine aici e secretul Rinocerului! Are o tehnologie care-l face foarte greu de depistat. În jurul lui se proiectează holograme care preiau imagini din spate, din fundal...  
-Şi deci optic e invizibil!  
-Da! Iar atunci când atacă se deplasează foarte silenţios, cu mai multe motoare pe aer comprimat, cu aer stocat în butelii presurizate, însă au și un motor de tracțiune magnetic, cu șenile cauciucate și chiar și rolele tractoare ale șenilelor au suprafețe acoperite cu acest cauciuc special. Sistemele de disimulare lansează sunete din natură ca să se facă foarte greu de auzit pe domeniul audio. Lucrează cu mai multe drone care lansează ,,cârtiţe” şi ,,oglinzi” care arată mai multe ţinte din direcţii multiple, deci n-ai să-l vezi bine din sistemele electronice. E foarte înşelător. Bate deasemeni orice rază x, orice infraroşie-termoviziune, oferind bruiaje şi distorsiuni. Când e foarte aproape de ţintă servoperatorii pornesc motorul termic, de mare putere. Roţile dinţate ale conului se pun în mişcare şi străpung rapid orice platoşă blindată. Cele două tunuri dispuse lateral faţă de conul cu coronamente pot trage de aproape proiectile brizante pentru ca străpungerea să fie facilă. Dacă cei prinşi înăuntru scapă totuşi de cornul rinocerului, servoperatorii dau maşinăria înapoi şi trag din nou cu cele două tunuri care sunt retractabile. Nu scapă nimeni. Însă ceea ce puțini știu e faptul că mașinăria lucrează cu un satelit care stă deasupra lor când e de lucru. Mai au un membru al echipajului undeva la mii de kilometri într-o bază de coordonare. Ăla de-acolo le spune în timp util ce trebuie să facă ăștia și la ce să se aștepte. De multe ori acest al treilea reușește să intre în computerul țintei oferind informații cheie despre ea și pe cât posibil soluțiile pentru anihilarea ei. Cam asta e, în mare...  
-Îmi eşti de mare ajutor, prietene! spuse pe un ton recunoscător Lup.  
-Pentru puțin... Sper să câştig de pe urma voastră, spuse vocea. Însă mai mult decât banii vreau să-i văd pe multimateriali dându-se cu capu de mese. Ha, ha, ha! râse vocea de la capătul liniei.  
-Ai să-i vezi, spuse Lup.  
 
Referinţă Bibliografică:
Fortăreaţa XII / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2615, Anul VIII, 27 februarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!