CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Opinii >  




Autor: Mihai Condur         Ediţia nr. 2573 din 16 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

O demonstrație... imbatabilă!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În rândurile care urmează doresc să vă introduc într-o disertație despre Dumnezeu și despre ideea că El există cu adevărat, prin forța faptului că prin ceea ce voi afirma nu mai e vorba de o expunere care să ofere un hotar tranzitoriu, al credinței sau al necredinței, și care îți lasă posibilitatea să alegi una dintre cele două aserțiuni, despre existența sau nonexistența lui Dumnezeu, ci este chiar certitudinea faptului că Dumnezeu este, și că El a creat lumea, pamântul, soarele, luna, sistemul solar și toate celelalte, asta fără să am pretenția că ce v-am enumerat sunt într-o ordine. Deci Dumnezeu există! Asta în primul rând.  
 
Nu sunt un om de știință. Cunosc prea puțin teoriile, să zicem, cele ale relativității, mecanicii cuantice, etc… care sunt la modă astăzi și foarte bine că sunt, fiindcă toate aceste teorii, poate greșite unele dintre ele, altele poate mai aproape de adevăr, vin și vor veni să alcătuiască prin aserțiunile lor un sumum de afirmații care cândva vor revela măcar o parte a realității ultime despre ceea ce ne înconjoară, și aceasta nu în sensul material vorbind, deși într-o oarecare măsură s-ar putea afirma și acest lucru, ci mai degrabă în sensul filozofic al afirmației că Dumnezeu este Cel care a creat totul.  
 
TOTUL.  
 
Trebuie să vă spun totuși că ceva cunoștințe de fizică atomică am și chiar mi-a plăcut să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă în acest spațiu al nanoparticulelor, al cuantelor și vitezelor luminice și bănuitelor mai mult viteze supraluminice. Nu asta însă este important în ceea ce vreau să vă spun și veți sesiza cu doar puțină geometrie, doar atât, cu doar puține cunoștințe de geometrie, veți afla și domniile voastre și vă veți minuna (poate) ca și mine că Dumnezeu deși pare inaccesibil, de fapt poate fi accesat foarte ușor (departe de mine gândul că aș vrea să-l jignesc pe Dumnezeu prin această sintagmă, aceea de a fi accesat foarte ușor) și spun aceasta nu în sensul că noi, eu, cineva, am fi descoperit ceva, ci faptul că Dumnezeu, chiar El, dorește să fie descoperit și acest lucru putând fi efectuat cu un minim efort de gândire, care însă trebuie făcut neapărat...  
 
Veți vedea că, deși pare cumva neverosimil, ceea ce vă voi relata n-a fost niciodată expus, sau poate nu știu eu, deși eu n-am găsit niciodata această expunere.  
 
Ca să vă pot spune ce am de zis, în puține cuvinte, e mai nimerit să vă spun cum s-au petrecut faptele așa cum au fost, deși aș putea să fac un desen sau un filmuleț foarte explicit care vă va arăta totul. Dar e mai bine așa.  
 
Fără să mai fac alte divagații voi începe prin aceea că într-o zi, m-am întâlnit pe stradă cu un cunoscut care mi-a pus câteva întrebări. Vă pot spune că pe acest om îl cunosc de mulți ani și care deși este ortodox ca religie, el și-a părăsit credința strămoșească și s-a alăturat altor culturi, deversate aici pe plaiurile noastre, de ,,ambasadoriˮ binevoitori care ne-au vrut întotdeauna binele și numai binele. Pentru ei desigur. Să revenim. Acest om pe care nu-l pot numi frate întru cele ale credinței din cauza ereziei în care acesta a căzut, dar pe care îl respect ca pe un om să zicem, și care avea unele neclarități religioase de ordin general să zicem, eu i le-am explicat cât de clar am putut. Probleme n-au fost între noi și chiar m-am bucurat, fiindcă mă așteptam ca în unele puncte, el ar fi putut să mă apostrofeze potrivit convingerilor dar și argumentelor sale. În fine... Ne-am lansat într-o discuție în care am adus amândoi păreri despre univers, despre ultimele descoperiri în domeniu, eu relatându-i ceva despre forma universului creat pe calculator de o echipă de savanți specialiști în astronomie și computere, ceva despre care el știa câte ceva și despre care eu i-am spus că harta universului cunoscut arată cam așa ca o rețea neuronală fapt care pe el l-a uimit foarte tare, și mă rog, alte câteva chestiuni pe care unele le știa pe altele nu. N-am dorit să atac discuția spre partea de teologie ortodoxa în care aș fi venit cu argumentele mele însă în câteva rânduri i-am amintit că există doar un singur Adevăr și că omul odată conștient de acest lucru trebuie să caute și să elimine ceea ce este neadevărat cântărind foarte atent lucrurile pentru a discerne și a merge pe calea cea dreaptă fiindcă nici Dumnezeu nu dorește ca noi să fim înșelați de nici un cuvânt greșit interpretat, cuvânt ori cuvinte care știm că la un moment dat pot ridica ziduri, pot trage hotare, separatisme și singurătăți, abominabile toate. Binențeles, a fost așa mai mult un îndemn către interlocutorul meu știindu-l rătăcit de la dreapta credință. El s-a făcut că nu pricepe ceea ce vreau să spun, îi urmăream mimica, însă mesajul meu a fost nu tăios ci ferm, nedorind să intru în nici-o polemică cu dânsul, deci a fost mai mult un îndemn la căutare. Discuția dintre noi a luat apoi iarăși curs spre partea științifică ca să spun așa, iar el m-a întrebat că dorește un argument solid, pe care să-l poată prezenta cuiva care se pricepe la chestii de astronomie, de fizică atomică, un om dealtfel instruit care însă nu credea în Dumnezeu, sau mai bine zis nu credea într-un Dumnezeu persoană ci accepta cumva un Dumnezeu impersonal, să zicem... Adică cum s-ar spune cumva că natura s-a creat singură iar apoi de la elemente simple s-a combinat în chestiuni mai ample și mai complexe pe baza unei matrici aleatorii care și-a derulat toate formele posibile de combinare până a ajuns la biodiversitatea luxuriantă a lumii vii dar și la aranjamentele cosmice și macrocosmice care s-au stabilit în univers, singure, evident fără supravegherea sau cu implicarea deplină a lui Dumnezeu, a unei persoane, deci a unei conștiințe. Deci cu alte cuvinte la momentul T zero, după mintea acestui om, Dumnezeu nu era sau nu a fost prezent, iar transformările ulterioare după cum am mai spus au avut loc cam haotic până când au luat ființă primele forme de materie, organizarea acesteia, stările materiei, gravitația... etc.  
 
Vă spun că am avut o inspirație poate de moment, și nu vreau să-mi arog aici nici un fel de merite personale, ci doar mă bucur că am aflat acea cale de a arăta clar și concis prezența lui Dumnezeu în univers, prezență care nu trebuie să fie neaparat căutată cu telescoape Hubble sau cine știe ce sondă spațială care a fost trimisă spre marginile sistemului solar. Nu. Exemplul pe care l-am dat a fost unul cvasiterestru sau aparținând planetei noastre.  
 
Luna.  
 
Nu pot aici să nu amintesc versetul din psalmul 18 :  
 
,, Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor lui o vestește tăria.ˮ  
 
Explicația e pe cât de simplă pe atât de dezarmantă si revelatoare. În timp ce luna efectuează o singură rotație în jurul pământului, ea face tot o singură rotație în jurul axei sale. Cu alte cuvinte sistemul pământ - lună este un mecanism extrem de exact și să vă spun și de ce. O mică, o foarte mică eroare, de miime de grad să zicem poate chiar și mai mică, milionime etc. în progresia rotației axiale ar face ca într-un timp mai scurt sau mai îndelungat, luna, satelitul natural al pământului să-și arate încet, încet și cealaltă față a sa, cea nevăzută pe care sondele automate care au survolat-o o redau ca fiind cu mult mai stearpă să zicem, din punct de vedere al reliefului. Așadar Dumnezeu a pus în fața noastră pentru tot timpul această exactitate de diamant, aș putea spune, pentru ca omul care își pune capul în pământ și cugetă la ateism sa-și ridice fruntea, și, cu un minim efort de gândire să poată exclama : ,, Hei! Stai puțin! Cum e posibil ca luna să arate aceiași față tot timpul? Căci ea trebuie să facă două rotații combinate într-o perfecțiune pe care natura de capul ei n-ar putea-o pune în practică, dintr-o coincidență, niciodată, chiar niciodată!ˮ.  
 
Pentru cine n-a înțeles încă, închipuiți-vă sau priviți direct către un ceas de perete. În centru se află pământul. Luna se afla la ora 12. Acul care arată minutele va fi desemnat ca fiind distanța văzuta dintre pământ și lună. Deci în vârful acului minutar ar trebui să fie luna. Dar, ca să prezinte aceeași față pământului care se află în centru, ea, luna trebuie să se rotească puțin câte puțin în jurul axei sale pe măsură ce trece prin orele 1, apoi 2,...3 etc. căci dacă nu s-ar roti progresiv atunci de pe pământ se vor putea vedea și alte peisaje ale lunii pe care nu le vedem și pe care noi nu le-am văzut niciodată cu ochiul liber ci doar datorită sondelor care au survolat luna. Deci când luna ajunge la ora 3, ea a efectuat un sfert de rotație în jurul axei sale și un sfert de orbită din rotația în jurul pământului.  
 
La ora 6 luna a efectuat jumătate dintr-o rotație completă în jurul axei și tot o jumătate din orbita lunii în jurul pământului. La ora 9 vom avea trei sferturi și trei sferturi și la ora 0 avem cele două rotații complete care își termină mișcarea în acest punct fără nici-o abatere de timp sau de grad, punct din care evident se purcede la o nouă rotație descrisă mai sus. Acest lucru se poate demonstra și pe o masă cu două obiecte indifernt de formă, doar asupra unuia dintre ele, cel fiind desemnat luna, trebuie să-i aplicăm un semn, un x să zicem cu un marker de pildă, pentru a putea să corectăm progresiv cele două mișcări. Din această cauză am spus în cele de mai sus că, o mică, o foarte mică întârziere sau depășire a progresiei ar duce în cele din urmă la nerespectarea acestei condiții în care luna ar începe să arate din fața sa nevăzută, la început mai puțin apoi din ce în ce mai mult în funcție de devierea graduală. Vi se pare asta o coincidență pură a naturii? Dar de faptul că Soarele si Luna sunt așezate în raport cu pământul la asemenea distanțe încât ele par a avea discuri egale ca aparență încât eclipsele solare par a fi suprapuneri a două corpuri care au exact același diametru? Dar după cum bine știm soarele ar fi cam cât un munte pe lângă un șoricel...  
 
Totuși, așezate la distanțe potrivite ele se suprapun perfect ( sau aproape perfect fiindcă mai sunt eclipsele inelare). Credeți în coincidențe? Eu nu fiindcă sunt prea mari și prea evidente.  
 
Ce ar mai fi de spus ar fi că aceste două rotații ale lunii sunt efectuate în virtutea faptului că pământul se rotește și el cum bine știm în jurul soarelui, pe o orbită eliptică în care la perifeliu și afeliu vitezele de deplasare nu sunt aceleași, la afeliu pământul încetinește fiind atras de uriașa forță gravitațională a soarelui după care viteza sa crește trecând prin periheliu, distanța cea mai apropiată de soare și îndreptându-se din nou către un nou afeliu, și tot așa mai departe la viteze variind între 29 și 30 km per secundă.  
 
Deci, mișcarea satelitului natural este cu atât mai perfectă încât chiar și în condițiile de variație ale vitezei pe orbită a pământului, ea, luna, ne prezintă mereu aceeași față. Amicul meu a înțeles demonstrația și mi-a dat dreptate.  
 
Ne-am despărțit și mi-a dat impresia că era cumva trist la despărțire. De ce?  
 
Nu știu, poate din cauza rătăcirii sale fiindcă la final i-am spus că doar biserica ortodoxă este mântuitoare și că aici sunt toate căile care duc în cel mai scurt timp la Dumnezeu.  
 
Un ultim îndemn. Căutați adevărul. Doar Adevărul. Și expuneți această demonstrație oricui are îndoieli. Cei inteligenți vor ști să vadă. Proștii vă vor contrazice. Evident.  
 
Dumnezeu să ne lumineze pe toți!  
 
Referinţă Bibliografică:
O demonstrație... imbatabilă! / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2573, Anul VIII, 16 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!