CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  




Autor: Mihai Condur         Ediţia nr. 2556 din 30 decembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Fortareaţa X
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Domnule locotenent aveţi legătura pe canalul unu. Cei de pe tancheta Arctic Boreal vor să să vă contacteze. 
  
Arc Silan nu spuse nimic iar Lup Katak aşteptă preţ de câteva secunde. 
  
-Domnule locotenent? 
  
-Ei bine Lup, răspunse el cu întârziere, cam bănuiesc cine e dincolo însă s-ar putea să mă şi înşel. Au dat nume? 
  
-Am primit un mesaj scris domnule, spuse Lup. Doar atât. Nesemnat. 
  
-Bine! Înainte de a-mi da legătura spune-mi ce ai mai descoperit. 
  
-Trăgătorul e tot acolo domnule, îl urmăresc fiţi fără grijă. Nu face nici-o mişcare. În schimb, de pe Arctic Boreal au fost lansate nişte semnale pe care n-am reuşit să le decodez însă îmi dau silinţa. Cel mai sigur e că au trimis după ajutoare iar dacă au făcut asta le aflu intenţiile cât de curând. Ce ştiu e faptul că primele mesaje care au fost trimise n-au ajuns la destinaţie fiindcă am reperat secvenţe repetitive gen ecou, ba chiar unele dintre ele au ajuns înapoi aproape distruse sau deformate. 
  
-Suntem pe teritoriul andermenilor Lup. Aici nimic nu funcţionează normal. 
  
-Aşa mă gândeam şi eu domnule. 
  
-Îşi dau seama deci că le urmărim orice mişcare... 
  
-E de la sine înţeles domnule! Dacă am reuşit să le distrugem norul şi maşinăria din nor plus generatorul de jos vă daţi seama că asta cred şi ei, că le urmărim orice mişcare. 
  
Telefonul aflat în imediata apropiere a lui Lup Katak începu să sune. 
  
-O clipă domnule! E amicul meu care ne-a decodat racheta Beel Zebul. Ascultaţi pe canalul doi. 
  
Lup apăsă una din taste. 
  
-Salut omule! se auzi de la capătul liniei. 
  
-Salutare! Ascult. E securizată linia? 
  
-Fii fără grijă...cine vrea să ne audă va auzi nişte tunete enervante şi nişte zbierete şi mai enervante. 
  
-Atunci te ascult. 
  
-Mai întâi îţi dau o veste bună şi apoi una proastă. 
  
-Mă poţi ajuta? 
  
-Mda! voi încerca, însă nu promit. 
  
-Bine. Spune acum! 
  
-Au reuşit să trimită un mesaj. Majoritatea au fost distruse sau afectate grav însă au reuşit să trimită unul care a ajuns unde trebuie. Asta e vestea bună, în sensul că am aflat, însă în fapt şi asta ar fi tot o veste proastă. N-am aflat exact unde au trimis mesajul dar au cerut ajutoare. Zece mii de drone purtătoare de proiectile incendare, perforante, brizante şi de bruiaj. Asta e vestea proastă. O asemenea cantitate de drone e destul de greu de dislocat. Nu mai spun că dronele pe care le vor sunt de ultimă generaţie, cu aripi delta, de mare viteză care sunt dotate cu un singur proiectil destul de eficient însă. Nu ştiu cât de rezistent e blindajul vostru din aliaj de titan bănuiesc, însă nu e de bine. Am aflat şi totodată şi planul lor de atac fiindcă ăia nu aprobă dislocări decât în urma unui plan conceput în asemena situaţii deci când au trimis mesajul cu cererea au trimis şi planul de atac. Primul val de drone va fi din cele cu bruiaj elmag şi unde psi. Apoi vor ataca cele cu proiectile perforante şi imediat cele purtătoare de lovituri brizante. La urmă incendiare. Vor să vă prăjească. Din câte mă duce pe mine mintea planul lor e şi logic şi al naibii de bun ca să zic aşa. Bun. În asemenea situaţii după cum ştiu eu un singur avion de transport greu va survola zona prin apropiere, asta dacă vă vor găsi binenţeles şi am să caut să-l sabotez informaíonal. Dacă aeronava ajunge prin preajmă dronele vor fi lansate de-acolo din avion şi vor ataca fără nicio regrupare prealabilă.Cei din blindatul Arctic Boreal vor primi următorul mesaj semn că acţiunea e în plină desfăşurare: ,,LRTF”ceea ce nu mă duce mintea ce-ar putea însemna. Aeronava, dacă ajunge prin zonă, n-o s-o puteţi doborî probabil şi iată de ce... Cinci avioane de vânătoare ţin bandă în cazuri de-astea. Aştept să-mi spuneţi cam cum aş putea să vă ajut şi încerc. 
  
-Domnule Locotenent! spuse Lup Katak. 
  
-Am auzit Lup! Mulţumeşte-i amicului tău. Vezi ce poate face. Dacă nu poate să ne-ajute nu-ţi fă griji, o scoatem noi la capăt. Sau n-o vom scoate! Însă pe Arctic Boreal s-ar putea să fie un tip pe care-l cunosc foarte bine. 
  
Locotenentul comută pe canalul unu. Conexiunea se realiză însă display-ul se lumină albastru. O voce modificată se auzi din capătul liniei. 
  
-Am onoarea domnule locotenent! se auzi dintr-acolo. 
  
-Cu cine am vorbesc? rosti calm locotenentul. 
  
-E mai puţin important, spuse vocea. 
  
-Ba nu! fu replica lui Arc Silan. E foarte important! 
  
-Nu pot să-mi declin identitatea. Vom lupta a l’aveugle! 
  
-Lasă-mă să ghicesc, spuse locotenetul. Doar o singură încercare! Fii rezonabil, e mult mai bine să ştii pe cine ai în faţă... 
  
-De acord cu ultima remarcă! spuse vocea. Însă eu ştiu cu cine am de-a face! 
  
Dar e în regulă... mă gândesc! 
  
După puţin timp vocea anunţă calm. 
  
-Ai o singură şansă. Doar una. Rosteşte un nume şi îmi dau cuvântul că dacă e exact voi oferi contact vizual dacă şi voi oferiţi acelaşi lucru. Aştept. 
  
-Bine! spuse Arc Silan şi adăugă după câteva secunde: Baxi Salomeo! 
  
Trecură zece, cinsprezece secunde, timp în care nu se întâmplă nimic. Apoi pe display apărură tot felul de forme nedefinite. În cele din urmă un chip apăru în cadru. Un bărbat blond poate mai mult roşcovan, cu o caschetă albă pe cap şi o uniforma violetă impecabilă pe care se puteau zări decoraţii cu scuturi şi spade încrucişate zâmbi în colţul gurii. Pe gulerul şi reverul uniformei se puteau vedea fixate lanţuri de aur la capătul cărora se putea zări un fel de medalie formată din trei hexagoane înzăuate în triunghi. 
  
Pe uniformă mai putea fi văzută şi o eşarfă albastră, oblică, care era prinsă pe pieptul celui aflat acolo. Pe eşarfă se putea citi cu litere de aur: 
  
,,Atotputernic, Dominator, Pacificator! ” 
  
-Baxi Salomeo în persoană! exclamă oarecum calm locotenentul! Am onoarea domnule BundesGraff General. 
  
-Domnule Locotenent, răspunse acesta zâmbind, se pare că drumurile noastre se intersectează iarăşi... 
  
-Se pare că da! 
  
-Şi din nou în condiţii de inamiciţie. 
  
-Ce să-i faci... S-a dus timpul când am fost şi aliaţi. 
  
-Mda! Acolo în clădirea Wanderbildt! De-atunci numai în tabere opuse am tot fost. 
  
-Se pare că da. Ultima dată în războiul fotovoltaic-hidrocarburi, îi reaminti Arc Silan, domnule BundesGraff General, continuă el accentuând ultimele cuvinte. 
  
-Se pare că faci o adevărată pasiune pentru gradul de locotenent, Silan! La patruzeci şi cinci de ani sau cât ai, abia locotenent? Chiar te compătimesc omule! spuse Baxi Salomeo cu ironie. 
  
-Nu mă grăbesc generale! Văd că tu ai avansat cu rapiditate. Erai un biet vicecolonel pe-atunci! Ai parcurs rapid treptele carierei. În războiul fotovoltaic erai abia colonel. 
  
-Apropos! Cum ai reuşit să scapi omule atunci in Redsee? îl întrerupse Baxi. Ai fugit cu o ambarcaţiune JetStilet, foarte rapidă. Te-am ajuns din urmă cu o torpilă de mare viteză. Ai încercat să-i dai trasee false din computer, pe satelit. Cel mai tare ai fost când te-ai dus cu mare viteză în mal sperând că o vei arunca pe plajă dar nu ţi-a ieşit. 
  
-Încerci să mă tragi în piept, spuse Silan. Au fost două de fapt, crezi că n-am ştiut Baxi? Marşau în trenă una după alta. Pe prima am reuşit s-o scot pe mal însă a doua mi-a luat iarăşi urma... 
  
-Aşa, şi? Cum ai reuşit totuşi să scapi? Ambarcaţiunea a fost lovită în plin, Un nor de foc din care n-avea cum să scape nimeni s-a ridicat atunci deasupra mării... 
  
-Am şi eu secretele mele, spuse Arc Silan. Pentru ce aş divulga ceea ce mă poate scoate şi altădată din aceeaşi încurcătură? 
  
-Hm! Mda! Ţin să-ţi spun că am fost răsplătit cu cinşpe milioane de iDolari numai pentru lovitura asta. 
  
-Hm! daca-ar fi ştiut ăia că de fapt ai ratat...ce-ai mai fi luat? 
  
-Te-am scos din luptă locotenente.... A fost de-ajuns asta. Dar tot nu ştiu cum ai scăpat? Am scanat locul după aia, cu tot felul de sonare. Nimic. Şi felicitări totodată! spuse generalul muşcându-şi buza de jos! 
  
-După cum nu-ţi dai seama nici cum ţi-am pus la pământ norul şi dronele.. 
  
-Într-adevăr! Chiar nu-mi imaginez cum ai făcut. La un moment dat comenzile au început s-o ia razna şi în ciuda eforturilor depuse totul părea să se deruleze invers. Sistemele nu cădeau, doar reveneau la starea iniţială însă aici pe teritoriul andermenilor nimic nu merge cum trebuie, iar a doua oară trebuie să recunosc, a fost o lovitură de maestru. Abia am avut timp să mă dezleg de remorcă. Dacă n-o făceam eram cel mai probabil pe fundul unei mlaştini de-astea acum. 
  
-Se prea poate, Herr BundesGraff General! Norul ăsta al tău costa probabil o avere! 
  
-Să ştii! întări Baxi Salomeo, arătând înspre el cu un deget. Sute de milioane de iDolari. Poate un miliard. Am sesizat însă la timp ce făcea racheta aia a ta pe sus. Recunosc n-am mai văzut aşa ceva. Însă nici Baxi Salomeo nu-i fraier. Am fost pe fază când a lovit remorca, am anticipat ce se va întâmpla şi-am lansat undă de şoc de anihilare fiindcă eram destul de aproape de lovitură. Astfel am suferit pagube minime. 
  
-Asta mi-o spui ca să credem că totul e funcţional în cutia ta de sardele dar pagubele cu tunelul magnetic ascuns în nor vor genera sancţiuni aspre. În cazul ăsta îţi vor trimite o pretoriană, Herr General, asta dacă nu te sinucizi! 
  
Baxi Salomeo începu să râdă dând din mâini. 
  
-Mă crezi tâmpit omule? Când va fi vreodată pedepsit Baxi Salomeo? Când au câştigat fotovoltaicii... eram în tabăra opusă, da? Cred că ştii că în spatele razboiului foto-petrol era una şi aceeaşi figură! Noi eram pionii. Iar regii de pe tablă erau şi ei nişte pioni. 
  
Ca-ntotdeauna în spate erau doar aranjamente disimulate. Nimeni nu voia să piardă un ban din sistemul industriei petro căreia tot ei îi pregătiseră groapa. Aşa că au mai investit ceva sute de miliarde de iDolari în armament şi au declanşat conflagraţia sub forma unor greve şi manifestaţii, la început. Fotovoltaicii n-ar fi câştigat niciodată dacă industria respectivă nu era tot în mâna lor. Ziua se luptau iar noaptea vorbeau la telefon. Mă crezi prost? spuse generalul cu seriozitate. Baxi Salomeo nu iese niciodată învins dintr-o treabă ca asta, adăugă el încruntându-se. 
  
-Ok ! Nu-mi spui lucruri neştiute Herr Baxi! Însă am auzit că ai făcut avere din scraping de autovehicule. 
  
-Ei, mare lucru! Au fost vremuri şi vremuri. Eram locotenent pe-atunci, locotenente! Cum crezi că am ajuns vicecolonel? Oricum erau prea multe autovehicule... Am luat-o metodic... Pe regiuni! Un proiectil bine tras care scotea maşina din uz fără să ucidă pe nimeni. Însă ...ei bine! ceva victime au fost totuşi... De sus a venit ordin că erau prea multe, ce mare lucru, te faci că nu pricepi? Pagubele nu contează prea mult în cazul în care există şi profit şi se generează progres. Era prea multă aglomeraţie omule. Şmecheriile cu ecolozincile n-au prins... Nu ţii minte? Politicienii vorbeau bine de dezastre însă îngroşau bugetele pentru creşteri în domeniu. 
  
-Ba bine că nu, fu replica locotenentului. Vânzările scăzuseră dramatic blocând pieţele. . Scrapingul a scos industria auto din impas. Asta a fost toată miza atunci. 
  
-Nu mi-o lua în nume de rău, cele mai multe au fost scoase din uz prin computerele de bord. Softuri ascunse au făcut curăţenie în mare parte. După un anumit timp se generau uzuri foarte mari, supraîncălziri ale sistemelor, scurtcircuite suspecte programate. Cred că ăia cu softurile ştiau şi ziua când îţi va lua foc maşina. Nu mă plictisi... Inginerii testau piesele respective prin laboratoarele de încercări şi nu înţelegeau cum apăreau uzurile respective în timpi atât de scurţi. Noi ăştia din secţiunea ,,vănătoare” eram ăştia mai tehnici... ca să spun aşa. Însă încet, încet, am ajuns şi la trupele de guerilă urbană. Legiunea Pacifica - Mondo Urbanica, altfel spus LPMU. Asta ca să-mi fac un mic istoric. 
  
-Am auzit că în conservă îl ai pe Şaah Bayin, generale! 
  
-Exact! nu ştiu cum ai aflat dată fiind confidenţialitatea acestor informaţii însă şi eu ştiu că înăuntru îl ai pe Lup Katak. 
  
-Şi asta e exact. 
  
-Aha! făcu Baxi Salomeo! Ţin să te anunţ că ai fost condamnat la moarte iar ordinul este să te predai imediat şi fără condiţii. 
  
-Asta o ştiu nu e nevoie să te consumi pe subiect. Altceva m-ar fi interesat... 
  
-Şi anume? Dacă te pot ajuta cu ceva... 
  
-Cum ai ajuns totuşi să-mi vânezi capul Herr General? 
  
-Aaa! E simplu locotenente! E simplu... Erai pe lista lor de mult timp. Te urmăreau dar n-aveau suficiente dovezi. Nu că le-ar fi trebuit... au fost mulţi care au fost lichidaţi pentru mult mai puţin, pentru suspiciuni copilăreşti de pildă, ca să zic aşa. Le-a fost trimis acasă plicul negru, asta dacă erau persoane sus puse, care aveau ceva relaţii. Sinucidere! Alţii s-au trezit la doctorul ghilotină cel care-ţi ia durerile de cap cât ai zice : ,,Harşt“... Vouă însă nu v-a făcut nimeni nimic. Vorbesc de trupa voastră comandată de Loverture. 
  
-Mai nimic, da! Ne-au trimis de ne-au însănătoşit cu raza demenţei, pe unii din noi iremediabil. Sperau că dacă vor vorbi de-aiurea vor spune şi ceea ce îi interesa. Bieţii oameni n-au văzut mai nimic. 
  
-Hm! exclamă cu ironie Baxi Salomeo, nu te văd tocmai dement, Arc! 
  
-Eu n-am făcut nimic în mod special. 
  
Apoi... ceea ce am aflat şi n-aş avea voie să-ţi spun dar îţi spun fiindcă Baxi Salomeo nu se teme de absolut nimic, e că se ştie deja că în ciuda renumelui tău de mare vânător de andermeni şi de fortăreţe se pare că ai pactizat şi ai oferint totdată informaţii false forţelor de eliberare continentale. Evident ai prezentat şi documente filmate care atestau distrugerile făcute pe teritoriul neherilor, aşa le spun eu ăstora... no human race, însă mare parte din ele sunt falsuri foarte bine realizate. Nu contestă însă nimeni câteva incursiuni ale tale care par a fi reale. Însă în spate ai o mulţime de trucuri montate la care au muncit probabil pe brânci softişti bine pregătiţi. Ceva a transpirat Arc! Vechile suspiciuni au răbufnit de-atunci de pe vremea loviturii de la Wanderbilt.Ce-au avut omule cu voi? De ce naiba nu le-aţi dat ălora detaliile pe care le-au cerut? 
  
-Fiindcă ne-ar fi lichidat imediat Baxi. 
  
-Şi ce naiba a fost de văzut pân’ la urmă? Ce tot atâta mister din partea voastră? Se spune aşa pe şoptite ca să spun aşa că turnul de foc de la Wanderbilt ar fi fost de fapt o răbufnire a unei conştiinţe colective, a mai multor persoane, fiinţe eu ştiu ce? Să-ţi mai spun? 
  
-Poţi vorbi, spuse Arc Silan aşzâdu-se mai bine în scaun scoţând ţigara cu holofum. 
  
-Era de fapt o ieşire terminată brusc printr-o retragere în forţă. Afară ştii.... s-a format o ciupercă incandescentă din care erau aruncate ceva asemănător bombelor vulcanice, lapililor, care au făcut ceva victime. Avioane, quadroptere şi drone survolau imensa ciupercă incandescentă şi unii piloţi au raportat ceea ce se întâmpla în aer, sus, dincolo de pălăria incandescentă. 
  
-Şi ce-au spus? 
  
-Nu te fă că nu ştii... Se părea că era vorba de o înfruntare la care noi ăştia eram doar spectatori şi-atât, nimc altceva. Nişte fulgere care se înfruntau parcă, într-un mod foarte bizar, semănând la un moment dat cu nişte împletituri spectaculoase care detonau brusc în jerbe violente. Generalii aflaţi acolo au îndreptat dronele într-acolo şi totul s-a terminat aici... nici urmă de ele! N-au reuşit să prindă nimic! 
  
-Deci cu alte cuvinte imperiul multimaterial se teme de o forţă de luptă inteligentă care luptă cu arme ultra sofisticate şi care-i poate da un simplu bobârnac şi să cadă pe spate cu şenilele în sus în timp ce-şi ambalează motoarele. 
  
-Îţi voi răspunde dintr-o poziţie neoficială... Exact! 
  
-Mă bucur că recunoşti Herr BundesGraff... 
  
-E dintr-o poziţie neoficială! Dar să lăsăm asta.... locotenente! Ce naiba cauţi în pustietatea asta rece şi neprietenoasă? Nu ţi-ar fi fost mai bine undeva în sud, acolo unde soarele e mai prietenos? Acolo unde multimaterialitatea îţi oferă nenumărate beneficii? 
  
Am auzit aşa pe şoptite că cauţi ceva anume... Beykalul! 
  
-Aşa... şi? Chiar asta caut. Beykalul şi gheţurile sale verzi! 
  
-Oho ho ! Asta-i bună Arc Silan.... Beykalul poate fi accesat destul de uşor n-ar fi o problemă. Ştiu ce cauţi... Cauţi un teritoriu de lângă Beykal, teritoriu în care se spune că nu există gerurile şi decorul alb al zăpezilor imense din Sibir... Că ar fi un teritoriu al unei primăveri veşnice deşi veşnicie nu există, însă nu se ştie cum şi de ce, există acolo un teritoriu unde cât ar fi iarna de aspră florile înfloresc şi la fel şi copacii, unde pot fi văzute păsări cântătoare unde vântul adie uşor şi unde animalele din Sibir se adăpostesc adesea aici fără să vatăme pe nimeni, nici între ele... Iar soarele pare să strălucească aici aducând temperaturi desul de blânde. 
  
-Poveşti...Herr Baxi, poveşti! 
  
-Exact! Poveşti...Asta cred şi eu, însă asta cauţi locotenente! Cu asta vă mai fură minţile acest teritoriu al neherilor andermeni? Întreb doar. 
  
Referinţă Bibliografică:
Fortareaţa X / Mihai Condur : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2556, Anul VII, 30 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!