CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  




Autor: Mihai Condur         Ediţia nr. 2527 din 01 decembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Fortăreața. IX
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lup Katak interveni în discuția celor doi printr-un apel flash. Arc Silan se ridcă din locul unde stătuse și intră în încăperea comenzilor.  
 
-Domnule locotenent se pare că cei de pe tancheta Arctic Boreal vor să intre în legătură cu noi.  
 
-Au trimis vreun mesaj?  
 
-Au lansat niște flashuri luminoase.  
 
-Și trăgătorul ascuns în liziera de arbori? E tot acolo?  
 
-E tot acolo, spuse Lup Katak mărind imaginea. Și se pare că e un androcyb fiindcă nu se mișcă deloc.  
 
-Într-adevăr e camuflat foarte bine, spuse locotenentul privind imaginea. Aproape că nu-ți dai seama că e acolo. Vezi ce-l trădează nu? Mă refer la ce se vede cu ochiul liber…  
 
-A acoperit cu zăpadă, gheță și pământ cam tot, mai puțin gura țevii…  
 
-Fatală greșeală. Următoarea mișcare a lor ar fi să mă scoată afară, spuse locotenentul. Ignoră-i deocamdată. Am un plan în legătură cu asta.  
 
-Bine. Vă țin la curent, îl asigură Lup.  
 
-Apropo, spuse locotenentul înainte de a părăsi camera comenzilor, care e starea dronelor?  
 
- Sunt reparate în proporție de nouăzeci la sută. Brațele robotice au lucrat non stop, imprimanta chimică la fel, a injectat carcase și componente de zbor. Cu montajele electronice a fost mai greu, ce a fost bun a fost păstrat și reasamblat pe alte șasiuri. Apoi cele valide purtătoare de armament au fost reîncărcate cu muniție. Celor ultrarapide le-au fost atașate minirachete antipersonal.  
 
-Ce crezi că fac acum ăștia de pe Arctic Boreal?  
 
-Cred că vor lansa un atac de drone, am prins ceva zgomote de la ei.  
 
Locotenentul își scoase țigara cu holofum și se așeză din nou în fața peretelui unde pe monitorul aflat acolo se zărea chipul coliliu al lui Shantal Perlin.  
 
-Chestii administrative Shantal, spuse el.  
 
-Mi-am dat seama omule, spuse acesta dezvelindu-și dinții diamantați. Vor să vă atace...  
 
-Desigur! Ne spionăm reciproc însă am încredere mare în Lup Katak. E neîntrecut. Când l-am recrutat am știut pe cine să iau cu mine. Fraieri precum Bolly Mâlosul ori Franz Moacă de Tinichea îi căutau pe cei cu aptitudini sportive maxime, trăgători, tipi solizi cu performanțe. Câțiva au înțeles însă că alt tip de instrucție se cere aici. Pe Lup Katak l-au mai cerut alți doi, dintre care Kassan Yaab era cât pe ce să-l ia. Am tras ceva sfori însă. Și mi l-am făcut de dușman pe Yaab.  
 
Locotenentul sorbi din țigară și holofumul păru să iasă dintre buzele locotenentului. Norișorul gri se răspândi imediat în încăpere iar Shantal Perlin zâmbi dezvelindu-și din nou dantură diamantată.  
 
-Ce real pare fumul, spuse el. Și, te rog, reia povestea de la ziguratul Wanderbilt, sunt nerabdător să aud finalul.  
 
-Da prietene! Deci ți-am spus că vicecolonelul ăsta, Baxi Salomeo era dat naibii. Cât a făcut el ocolul cu minitancheta lui, noi am reușit să-i distrugem stâlpii care îl incomodau. Loverture plasase deja oamenii în poziții, cu armele pregătite. Eram cu Pleată în rigolă și Oaky Antenă ne adusese bobinele și elementele pentru lansatorul de plasmă iar Zare Bilovici alte materiale necesare. Pleată a ridicat grilajul de deasupra capului său și a potrivit lansatorul iar eu am cuplat generatorul lângă el.  
 
,,Mă atrage-ntracolo.ˮ mi-a spus el, și într-adevăr o forță teribilă te atrăgea într-acolo încât abia te puteai mișca.  
 
Însă tot el ceruse lui Loverture un lanț pe care tot Zare Bilovici ni l-a adus. Am legat capătul lanțului în rigolă de o bară metalică. Tancheta lui Baxi Salomeo se auzea uruind undeva în stânga și când a fost destul de aproape, Loverture a dat semnalul atacului. Ziguratul se zguduia acum la propriu sub tirul camarazilor noștrii. Spuneau ăștia de-afară. Baxi Salomeo a lansat o încărcătură ca o mică cometă așa, cu o coadă spectaculoasă. Ăsteia îi spunea el ,,pară de foc.” Toți ai noștrii fugeau deja spre ieșirea unde poarta grea contorsionată zăcea într-o parte. Erai printre ei Shantal, erați cu toții de fapt, ăsta fusese ordinul.  
 
,,Nebunilor! a zbierat în microfon Loverture, voi de ce n-ați plecat naibii de-acolo?ˮ  
 
Pleată și-a dat seama că nu e de glumă și s-a aruncat înapoi în rigolă și l-am urmat.  
 
Când ,,pară de foc” și-a atins ținta am crezut că pământul s-a oprit brusc încât am simțit un șoc ca și cum cineva cu o mână uriașă a scuturat întreaga clădire izbindu-ne pe amândoi de peretele rigolei atât de tare încât era cât pe ce să fim scoși afară de unda de șoc extrem de puternică. Lanțul însă ne-a salvat probabil pe amândoi fiindcă ne-am ținut de el. Închipuie-ți că grătarele rigolei din oțel masiv au fost ridicate până-n tavan și norocul nostru a fost că au fost atrase în crater și n-au căzut peste noi. Apoi, și eu și Pleată l-am auzit amândoi pe Baxi Salomeo spunându-ne în căști să ieșim și să-l ardem cu plasmă fiindcă el era deja foarte aproape. Pleată n-a stat pe gânduri și a ieșit din rigolă.  
 
,,Vom trage amândoi la treiˮ, a spus vicecolonelul tanchetei, și, aproape imediat a spus:  
 
,,Unu, doi... trei! ”  
 
Pleată s-a sincronizat perfect, fiindcă știi, era un soldat excelent. Eu mă ridicasem ca să trag declanșatorul elementului și să asigur stabilitatea lansatorului.  
 
,,Jos! Jos!” a strigat Pleată. Tancheta a ajuns în fața craterului și dintr-o nișă de pe suprafața ei a ieșit lansatorul apoi Baxi Salomeo a virat dreapta imediat, țâșnind către ieșirea din subsol cu o viteză incredibilă și atunci au lansat sfera ca să aibă timp să se îndepărteze, asta ne-au spus-o cei care au văzut câte ceva pe monitoare, de afară. Am văzut amândoi, și eu și Pletosul sferele verzui ieșind din lansatoare, al nostru și al tanchetei care era mai mare ca cea lansată de noi.  
 
Baxi Salomeo ăsta era un tip foarte eficace. Cele două sfere au ajuns la țintă aproape concomitent. Între timp însă pălăria aceea roșie precum fierul totpit de care-ți vorbeam că se profila deasupra clădirii în plafonul de nori a făcut cumva joncțiunea cu craterul din subsol printr-o coloană incandescentă care a rupt totul în calea ei. În urma deflagrației placa de beton armat s-a înclinat cu totul în partea opusă craterului ceea ce ne-a fost în avantaj în cele din urmă findcă în urma exploziei eu și Pletosul alergam acum pur și simplu prin rigolă.  
 
Afară însă priveliștea era înfiorătoare. Acel stâlp de foc străpunsese ziguratul prin etajele de beton ca prin unt și făcuse după cum ți-am spus, joncțiunea, cu pâlnia aceea incandescentă și aproape imediat s-a format un soi de ciupercă sus pe cer care a început a arunca jerbe cam ca la gura unui vulcan. Bulgări mari cam ca portocalele ori poate și mai mari erau aruncate în sus, vertical și de acolo urmau o traiectorie curbă când întâlneau pâlnia incandescentă care se profila pe cerul întunecat la o înălțime considerabilă, probabil vre-o trei sute de metri. La baza ziguratului Wanderbilt, după cum ți-am mai spus, veniseră tot felul de ștabi, generali cu lanțuri de aur pe revere, multe vehicule dar și trupe aduse acolo în transportoare, plus aerocoptere și qudroptere în aer. Curând au înțeles cu toții despre ce era vorba. Lapili arzând cădeau cu putere lăsând în urma lor dâre fumegânde iar unde cădeau făceau prăpăd explodând pe vehicule, sau la sol. Foarte mulți s-au salvat atunci grației pompierilor care au început să arunce jeturi de apă în toate direcțiile. Asta a durat cam o jumătate de oră timp în care încercările de evacuare a trupelor și a vehiculelor de luptă au eșuat din cauza faptului că deși locul din jurul clădirii era foarte spațios, ieșirile erau și puține și cam strâmte. Eu și Pleată am rămas acolo cumva blocați în subteran. Baxi Salomeo și tancheta lui care a provocat cumva tot dezastrul ăla a reușit să iasă cu bine chiar pe intrarea principală lansând câteva proiectile pentru a curăța ce-i mai era în cale. După o jumătate de oră însă, ciuperca incandescentă a dat semne că se va stinge. Lapilii au început să cadă din ce în ce mai rar până când n-au mai căzut deloc iar stâlpul de foc s-a retras în crater. Eu eram cu Pleată, cumva blocați, după cum am mai zis și și zgomotul acela infernal ca un șuier a părut să se liniștească.  
 
,,Auzi?ˮ mi-a spus Pleată prin căști, se aud din nou acele voci!ˮ Așa era, am auzit și eu foarte clar, erau niște voci care ardeau parcă pe un foc sau era un foc arzând care scotea niște sunete ciudate și de neînțeles, iar din când în când se auzeau niște trosnete iar pe un trosnet dintr-ăsta mi s-a părut că-mi aud numele. Prima dată am crezut că poate n-aud bine însă mai târziu și Pleată mi-a confirmat că și-a auzit și el numele. Dar în rest nimic. Niște murmure și parcă așa...niște incantații înfiorătoare! Apoi dintr-o dată totul s-a liniștit și au dipărut toate lucrurile care ne dăduseră fiori până atunci. Dintr-o dată Pletosul s-a ridicat din rigolă strecurându-se printre două plăci de beton.  
 
,,Urmeză-mă!” mi-a spus.  
 
-Unde crezi că am mers? întrebă Arc Silan.  
 
-Pe marginea craterului! spuse Shantal Perlin.  
 
-Exact!  
 
Cei doi tăcură și se priviră prin intermediul imaginilor. Trecură zece, cincisprezece secunde timp în care locotenentul se așeză mai bine în locul în care stătea.  
 
-N-ai să mă crezi...  
 
-De ce nu? răspunse imediat Shantal Perlin.  
 
-Turnul acela ca o văpaie incredibilă nu se mistuise de tot. Și atunci am văzut un fel de ploaie pe suprafața acelei văpăi nemaivăzute fiindcă în mod clar așa ceva n-am mai văzut niciodată. Erau de fapt niște creaturi, așa cred, care cădeau cu o viteză extraordinară, nu știu unde fiindcă la final am rămas doar noi doi și un morman de beton sfărâmat și tot felul de fiare contorsionate în locul în care fusese acel crater. La început nu mi-am dat seama că acelea ar fi ființe, am crezut mai degrabă că dârele acelea întunecate făceau parte din stâlpul de foc, însă exact atunci când totul părea să se termine ceva s-a desprins din văpaia care mai rămăsese și un soi de creatură incredibilă a ajuns în fața noastră vrând să ne lovească parcă cu un soi de spadă. Și îți dai seama Shantal prietene că nu puteam face nimic deoarece s-a petrecut totul fulgerător, orice reacție a noastră cred că ar fi fost inutilă. Însă exact când creatura asta a vrut să ne lovească, atunci, imediat, a dispărut pur și simplu fără nici un fel de urmă. Ba chiar am avut impresia că totuși m-a atins sau poate a fost doar o impresie însă și Pleată și-a amintit exact același lucru.  
 
- Omule! Și n-ați murit de frică? spuse mirat Shantal Perlin.  
 
-Eu poate, Shantal! însă Pleată nu era omul să se poată teme de ceva.  
 
-E aproape incredibil ce-mi spui!  
 
-Ți-am spus doar! Și poate mă și crezi.  
 
-Te cred prietene, cum să nu te cred. Deci ăsta ar fi finalul poveștii de la Wanderbildt.  
 
-Într-un fel da. Cam ăsta a fost. Însă îți dai seama ce a urmat. Ceva ți-am mai spus.  
 
Ne-au luat în primire tot felul de agenții și para agenții. Interogatoriile au continuat pe parcursul a mai multe luni doar știi. Cel mai mult a avut de îndurat Loverture care a fost interogat și amenințat cu tot felul de prostii. A scăpat într-un final, însă l-au urmărit pas cu pas de parcă ar fi fost vreun acoperit periculos. L-au supus și pe el la raza demenței însă s-a ținut tare. A conștientizat că e spus la asta și și-a păstrat mintea întreagă cât de cât. Unii n-au fost atât de norocoși însă. Multora li s-au șters sau alterat o parte din amintiri și au fost înlocuite cu alte povești. Motivele pentru care s-au purtat așa cu noi par a fi mai multe. Pe mine și pe Pleată ne-au ținut separați și am fost interogați în locuri diferite fără să ne putem vedea sau auzi. Pe ștabi și pe Bundes Generali i-a interesat în mod deosebit ceea ce ți-am relatat că am văzut. Evident am spus că n-am văzut nimic și că atunci când totul s-a stins în subsolul clădirii am văzut ceea ce au putut și ei să vadă la final.  
 
-Și de ce nu le-ați spus ceea ce s-a petrecut?  
 
-Pentru că poate știi cum e... ceruseră țapi ispășitori cum au mai făcut-o și cu alte prilejuri așa că am hotărât cu Pleată să nu le spunem nimic. Loverture plasase niște drone prin interiorul subsolului care luaseră imagini și care au fost găsite distruse aproape complet și în care ceea ce s-a filmat nu a fost concludent pentru anchetă. A patra dronă a găsit-o Pleată zburând încă după ce totul luase sfârșit. Intuind că ne va da de gol am doborît-o și Pleata a înghițit memoria dronei. Și mai e ceva. Închipuie-ți că le-am fi spus adevărul...  
 
Ar fi fost în stare să ne despice în două ca să afle ce a fost și cum a fost. Ne-ar fi iradiat cu de o sută de ori raza demenței și ne-ar fi golit memoria cu tot felul de implanturi nano ca să poată vedea imagini. Oricum au bănuit că a fost o inteligență străină acolo însă și-au pus întrebarea dacă nu cumva erau și un set de arme neconvenționale puse în scenă de cineva, de un dușman al imperiului. Oricum, au fost și înfricoșați și afectați de cele întâmplate și de aceea și dorința lor de a ști ceea ce a fost. Evident că după aia au venit cu tot felul de aparate, de detectoare și scanere de putere ca să vadă ce era sub mormanul de beton sfărâmat. Cercetările au fost secrete binențeles însă mi-am cam dat seama la interogatorii că n-au găsit nimic. Apoi au săpat acolo. Au dat molozul la o parte, s-au adâncit vre-o cincizeci de metri în jos apoi au dat de un strat ca o lentilă neregulată, imensă, un batolit compozit cu ceva fier care emana un magnetism slab, nicidecum ceea ce trăisem și văzusem noi acolo. Știu asta fiindcă m-au întrebat și mi-au spus dacă știu ceva de batolit. Nici vorbă să știu ceva...  
 
Referinţă Bibliografică:
Fortăreața. IX / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2527, Anul VII, 01 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!