CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  




Autor: Mihai Condur         Ediţia nr. 2462 din 27 septembrie 2017        Toate Articolele Autorului

FORTĂREAȚA VIII
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
L-am tras de picior pe Pleată și l-am întrebat prin radio dacă e de bine. 
  
,,Stai liniștit” mi-a spus el. ,,Se întâmplă ceva.” 
  
,, De unde știi?” l-am întrebat iarăși. 
  
,,Aud niște sunete ciudate... Ia deșurubează puțin capacul din dreptul urechilor, că pe electronic se-aud niște mici pocnituri cam enervante.” 
  
M-am conformat. Am așteptat puțin și mi-am încordat auzul. Mă foiam în rigolă fiindcă nu-mi găseam o poziție mai confortabilă. După explozie liniștea se așternuse încet, încet, și am auzit motoarele nervoase ale tanchetei care se foia pe undeva prin spate, mult în spatele nostru. S-a auzit apoi o voce. 
  
,,Bă, voi ăia din rigolă, mai sunteți acolo?” 
  
,,Ssst! ” a exclamat Pleată. 
  
,,Băăă!” am auzit foarte tare în căști, ,,Mai trăiți, bă?” 
  
,,Trăim fi-ți-ar mutra-n saramură!” le-am răspuns eu, fiindcă nu-i auzeam vocea lui Loverture cum aș fi crezut. ,,Cine naiba ești mă?” 
  
,,Sunt comandantul tanchetei. Vicecolonelul Baxi Salomeo!” 
  
,,Să-ți fie muzica ușoară” am spus eu. 
  
,,Aruncați o ocheadă în craterul de beton. Amicu nostru cine-o fi, cred că-i natură moartă făcută scrum !” 
  
,,Rămâne de văzut fraiere!” i-am zis, ,,Deocamdată aud niște murmure ciudate tocmai din direcția aia.” 
  
,,Vorbești serios?” mi-a replicat ăsta cu un glas uimit. 
  
,,Aaa! Nuuu! Sunt la o petrecere și tocmai spun invitaților un banc! Dacă-ți spun că se aude ceva de-acolo, asta înseamnă că asta e!” i-am spus tot eu pe un ton din ce în ce mai enervat. 
  
,,Lasă-l” mi-a spus Pleată pe privat, ,,concentrează-te pe murmurul ăsta care se aude. Poate înțelegi ce spune.” 
  
Mi-am încordat din nou auzul. 
  
,,Nu înțeleg nimic!”, i-am spus, ,,însă parcă aud cum arde un foc, însă... hm! focul care mi se pare că ar fi foc n-ar fi tocmai foc, ci e parcă o văpaie de cuvinte rostite ” 
  
,,Exact!” mi-a șoptit Pleată. 
  
,,Mi-a înghețat sângele în vine, omule!” așa i-am spus. 
  
,,Calmează-te!”, mi-a spus el. Dacă o să murim prăjiți aici în canalul ăsta strâmt, asta e! ” 
  
,,Ce crezi că ar putea fi acolo Pletosule?¬¬¬¬ˮ 
  
,,Nu-mi dau seama Arc, însă cred că un singur cuvințel din murmurul ăla de nedescris ar putea arde tancheta aia ca pe-o frunză uscată..” 
  
,,Crezi asta?” l-am întrebat. 
  
Pleată a stat puțin fără să-mi spună nimic. 
  
,,Încordează-ți auzul Arc, și spune-mi ce simți...ˮ 
  
Apoi am făcut cum mi-a spus Pletosul. Au trecut vre-o trei minute în care am stat și am ascultat cu cele două capace ale căștii deșurubate. 
  
,,Ce se întâmplă Silane?ˮ m-a interpelat el. 
  
,,Mă arde, Pleată! Nu înțeleg nimic însă mă arde în zona pieptului..ˮ 
  
,,Forțează-te și tușește , mi-a spus el. 
  
M-am forțat și... ce să vezi... mi-am revenit încet, încet ... 
  
-Incredibil, interveni Shantal Perlin! Omule mă înspăimânți! 
  
-Așa a fost prietene! Unde mai pui că ce mi-a spus Pletosul după aia m-a făcut să mă ia cu amețeli și halucinații. Mi-a zis: 
  
,,Îți dai seama Silane, dacă ai înțelege măcar un singur cuvințel...ˮ 
  
,,Nu pot să cred că mi se întâmplă așa ceva. Ce poate fi?ˮ i-am spus. 
  
,,Halatiștii din parapsiho ar spune că e un fel de hipno-beam verbal...ˮ 
  
,,Pleată!ˮ aproape că i-am replicat ,,Ai înnebunit? Despre ce naiba vorbești omule? Mai ești lucid? 
  
,,Sunt foarte lucid Silane. În cazuri de-astea nu trebuie să te lași pradă sugestiei momeală. Ăsta e un mesaj momeală... Cauți să deslușești ceva și ești prins în capcană.ˮ 
  
-Iar Pleată avea dreptate! spuse Shantal Perlin încruntându-și sprâncenele colilii. 
  
-Și a fost o lecție imensă pentru mine! Nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu era el. 
  
,,Băăă! Se întâmplă ceva!” s-a auzit o voce din spate, pe radio. ,, Voi din canal, ieșiți naibii de-acolo și plecați cât mai repede! De-acolo de unde e arătarea aia sau ce-o fi... se vede ca și cum ar clocoti un lac de lavă în craterul ăla. Iar roșu ăla enervant care se vedea peste tot a dispărut! Doar acolo de se mai zărește ceva. Cred că e reflexia unui foc care se profilează pe tavan.” Cred că era mecanicul de pe tanchetă. 
  
Apoi l-am auzit pe Loverture care venise cu un automobil de teren de-afară, fiindcă fusese chemat de ștabii de-acolo. 
  
,,Pleată, Silan, sunteți acolo? Pletosule, raspunde! ” 
  
,,Da.” 
  
,,Vin de-afară băieți. Vorbesc pentru toată lumea deci și pentru cei din tanchetă. Situația e groasă rău. Generalii au chemat armata, au încercuit clădirea, sunt blindate și se văd quadroptere în aer. Și cu toate astea generalii cu eșarfe nu ne dau voie să ne retragem. Trebuie să încercăm un asalt combinat, cu tot ce avem, inclusiv cu tancheta. Nu mă interesează dacă ne iese, mă interesează să vadă ăștia că am încercat tot. Ce e mai ciudat și mai înfricoșător însă, e că afară deasupra ziguratului ăsta se vede un fel de nor imens care s-a înroșit într-o anumită zonă și care tinde să creeze o pâlnie totodată, îndreptată în jos. Spre noi. Toți sunt îngrijorați de faptul că acest capăt subțire al pâlniei se va poziționa deasupra ziguratului Wanderbilt, și-atunci să vezi dansuri cu sărituri! Toți dau telefoane și cer lămuriri fiindcă așa ceva n-a mai văzut niciunul și cred cu toții șușotind că e vorba de vre-o armă secretă a cuiva, mai ales că vântul nu bate aproape deloc, deci nu e vre-o tornadă sau ceva meteorologic, sau poate e... Habar n-au nici ei, și l-am văzut pe unul c-o mutră de gibon, îmi scapă numele acum, însă îl știu că e din Under Criminal Watch Inteligence și până și ăla e panicat, cine știe ce naiba o mai fi ! Însă până la urmă ei cu ale lor, noi cu ale noastre băieți. Tancheta! Mă auziți? ” 
  
,,Sunt vicecolonelul Baxi Salomeo, domnule colonel Loverture!” 
  
,,Ai făcut un plan de atac, domnule vicecolonel? ” 
  
,,Da” 
  
,,Să te-auzim!” a spus Lovy. 
  
,,Mai întâi pregătiți tot armamentul de care dispuneți și înaintați pe culoarul drept și pe centru dreapta fiindcă din partea stângă vom veni noi cu tancheta. Înainte de a da atacul am să lansez ceață. Ceața pe care o lansez are un puternic iz psihohalucinogen. Atenție deci la filtrele căștilor. În timp ce voi vă infiltrați pe partea stângă eu vin din poziție centrală și îl lovesc cu tunurile automate și cu ceva incendiar, pară de foc, și nu vă speriați fiindcă știu sigur că n-ați mai văzut așa ceva. Asta e pentru a-i distrage atenția ca să spun așa în caz că n-ar fi de-ajuns, apoi fac stânga și dispar printre coloane care din unghiul respectiv nu mă poate vedea și apoi din nou fac dreapta, iar în timpul ăsta îl loviți voi cu armele voastre iar eu manevrez cam o sută de metri mult pe dreapta după care virez din nou dreapta când ajung cam în dreptul craterului iar de aici mai am cam treizeci-patruzeci de metri până în fața lui și încerc să lansez bulgăre de plasmă, iar înainte de asta trebuie să-mi distrugeți doi stâlpi care mă incomodează și dacă vă uitați sunt marcați deja fiindcă i-am însemnat deja cu proiectile marcatoare galben reflectorizant. Însă la momentul atacului meu, rețineți, voi trebuie să fiți cu toții în retragere deja, la acest moment. Mi-am calculat timpii și știu exact cât fac până acolo și toate manevrele pe care trebuie să le execut. Vă voi da un semnal acustic și luminos cu puțin înainte…și, să fiți departe când lansez!” 
  
-Baxi Salomeo ăsta, nu era chiar prost! spuse Shantal Perlin. 
  
-Avea ceva stofă de trăgător fiindcă generalii cu eșarfe și lanțuri de aur pe rever nu-l trimiseseră degeaba pe el. Iar planul în sine, ce să spun, chiar nu era rău. 
  
-Îl știu pe tip, Arc. Ne-am mai întâlnit în anii ăștia în care nu ne-am văzut, spuse Shantal Perlin netezindu-și bărbia colilie. 
  
-Vorbești serios? 
  
-Foarte serios, cu altă ocazie când vom avea timp îți mai spun. 
  
-Și eu pot să-ți spun mai multe despre el. Am avut câteve altercații pe muchie cu el. 
  
-Am auzit că e un tip cu foarte mulți bani. 
  
-Este! E un tip pentru care riscul e mai ceva ca aerul pe care-l respiră! Și dai de el când te aștepți mai puțin. E un fel de hocus-pocus al cuiva sus pus! Și am și o bănuială în legătură cu el, pe care nu ți-o pot confirma deocamdată! 
  
-Ești o bază de date formidabilă, Arc! Cum naiba mai ții minte atâtea? 
  
-Ți-am spus că ne-au albit creierii la toți, și chiar și la mine au încercat cu raza demenței și cu alte prostii, cu nanocipuri strecurate-n mâncare și băutură iar dacă nu, prin injectare. Ți-am spus ce m-a scăpat... Halatiștii ce naiba crezi că fac? N-ai auzit niciodată despre faptul că in CCS (Centrul de Control și Supraveghere) cei mai mulți oameni de-ai lor sunt medici? 
  
-Am auzit ceva însă nu m-am gândit la asta! 
  
-S-au gândit ei în schimb! De pildă, poate știi... Idioții ăștia au creat programe care pot combina în corpul tău nanochimice unde nanoroboții și chipurile au roluri determinante. Dacă anumite elemente nu le au îți vor fi inoculate din timp, au ei grijă de asta mai ales când îți cer să faci analizele. În armată toți le au deși, pe față toți le spun stimulatoare, regulatoare analitice corporale, avertizoare bio, și tot felul de denumiri. Crede-mă acestea pot fi convertite ușor în altceva, adică tocmai ceea ce vor ei. Iar când sunt activate în anumite feluri pot generea dureri induse însă nu e doar atât. Aria de folosire a lor e cu mai multe fețe decât ai putea crede. 
  
Arc Silan tăcu privindu-l pe Shantal Perlin. 
  
-Frățioare!... Ăștia au înnebunit? Nu credam că au ajuns la nivelul ăsta... 
  
- Ca să nu mai fii sigur de nimic..., doar știi asta. 
  
-Și tot ce ai zis e adevărat? 
  
-Durerile induse cum crezi că ți le provoacă? 
  
-Și cum e susținută o asemenea acțiune? 
  
- Știu de o insulă, însă cred că sunt mai multe. Au baze de date de nici nu gândești. Întâi caută să te localizeze via satelit peer to peer până dau de tine. Dacă știu cu aproximație unde ești, e mult mai ușor. Apoi au o hartă umană, și când se uită pe ea și cer date despre tine să zicem, fac imediat o analiză a nanoroboților, a cipurilor a nanochimicelor și tot arsenalul care e la tine iar tu habar n-ai, poate bănuiești, asta doar după ce simți durerile. Crezi că atunci, cu raza demenței cum v-au șters amintirile? Unora dintre voi vi s-au rescris altele, pe care nu le-ați trăit, însă voi vă amintiți de ele ca și cum le-ați fi trăit… 
  
-Nu-mi spune!… parcă nu-mi vine să cred! 
  
-Undeva pe o insulă din gura câinelui Greenlandei există un buncăr foarte bine aranjat în munții acoperiți de gheață de-acolo. 
  
-Câinele Greenalandiei? Te ții de poante Silan? 
  
-Uită-te pe o hartă și-ai să vezi că nu glumesc. 
  
-Mă rog, dacă spui tu, spuse nedumerit Shantal Perlin. Spune... 
  
-Ți-am spus cam tot. Dar dacă ții minte chestiile alea cu Woodoo de care se povesteau odată... Să știi că-s foarte reale. Ăla deschide programul, te localizează dacă poate, prin satelit și alte antene care preiau informațiile de la fața locului, transmit sus, ăia le primesc acolo în buncăr, se uită pe o hartă desenată pe un display care de fapt ești tu și ce ai în tine. Apoi se joacă cu tine dacă vor. Vor crea substanțe extrem de instabile pe care le vor manevra cum vor. Dacă nu ai un sistem de avertizare pot face aproape orice! Mă-nțelegi? Gândește-te că poți merge pe stradă liniștit și dintr-o dată cazi și ăla ești... La autopsie ăia declară că luai substanțe chimice interzise asta dacă mai întreabă cineva ceva! Sau pur și simplu nu declară nimic. Oricum ești un număr care se taie de pe o listă. Îți mai amintești de gangsterul ăla pe nume Șvaițer? Acum câțiva ani în urmă? Ăla stătea la o masă cu câțiva trepăduși de-ai lui. L-au localizat după ce un infiltrat a reușit să-i implanteze în corp nanoroboți și nanocipuri prin țigări frumos aranjate care erau trase în piept și, după ce, încet, încet, au avut toate elementele, l-au localizat și după aia i-au trimis un mesaj să se predea. Șvaițer le-a râs în nas. Ăștia au activat harta de care-ți vorbeam mai înainte și s-au gândit că Șvaițer era un nume potrivit nu numai pentru faptul că-i ciuruia pe ăia ca pe sită dar și pentru ceea ce avea să i se întâmple chiar lui. Cum stătea cu ăia ai lui la masă dintr-o dată tipului i-a venit rău. Și tot mai rău și mai rău până când ceva din interiorul lui a crescut atât de repede și atât de brutal și în mai multe direcții încât l-au făcut șvaițer și pe el. Iar tovarășii lui, îngroziți, s-au predat imediat la prima somație. 
  
-Oribil! 
  
-Oribil, da, dar eficient! 
  
Referinţă Bibliografică:
FORTĂREAȚA VIII / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2462, Anul VII, 27 septembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!