CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  




Autor: Mihai Condur         Ediţia nr. 2437 din 02 septembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Fortăreața VII
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trecură zece minute timp în care Lup cercetă încordat toate canalele și instrumentele de supraveghere electronică. Locotenentul Arc Silan cercetă împrejurimile prin instrumentele optice. Privea cu atenție printr-o lunetă periscop de mare putere marginea unui pâlc de pădure. 
  
-Nu văd nimic Lup! Dar parcă deslușesc niște mici sunete artificiale. Nu sunt însă sigur. Ai descoperit ceva sunete? 
  
-Se pare că cineva asamblează o armă Kruipp domnule locotenent. 
  
-Hm! Mi s-a părut la un moment dat că văd ceva printre arbori dar am crezut că m-am înșelat. Dacă nu i-am reperat înseamnă că o fac foarte încet, fără să facă zgomot. Cum ți-ai dat seama că asamblează arma Kruipp? 
  
-Am intuit mai mult domnule locotenent. Nu v-am spus însă că de la un timp s-au intensificat anumite sunete din natură. Vântul a început dintr-o dată să bată mai tare și zgomotele specifice foșnetului copacilor s-au intensificat și ele. Am făcut o analiză a frecvențelor și așa mi-am dat seama că cineva vrea să acopere alte sunete. 
  
-Ești neîntrecut Lup. Ce-ai găsit? 
  
-Sunt niște amatori. Am găsit niște chestii care se repetau la 15 secunde… Asta i-a dat de gol. Au emițătoare care intensifică sunetele din natură. Chiar acum îi cătuam prin spectrometria comparata a infraroșului. Și-au acoperit fețele cu măști termoizolante fiindcă nu-i văd, însă componentele armei nu le-au învelit, probabil se grăbeau să termine asamblarea armei. Au privit cerul acoperit de nori și probabil că și-au spus că soarele e printre nori și nu are cum să iasă prea curând de sub pătura groasă de nori. Însă soarele a sclipit printre nori suprafața armei a înmagazinat ceva căldură și i-am ,,văzut”. Au crezut că scapă însă chiar acum i-am zărit printre arbori la o distanță de douăzeci și nouă de kilometri. Sunt undeva la ora șapte. 
  
- Văd undeva o mică mișcare la liziera pădurii. Și da. Sunt cam la douăzeci și ceva de kilometri. Nu ai nicio dronă în aer? 
  
-Nimic. Culegătorul de drone își face treaba. Multe din ele au fost doborâte de dronele lor în răfuiala paralelă. Dar scorul e cam egal. Ce ne-au doborât ei am doborât și noi lor. 
  
Scuturile ce fel se prezintă? 
  
-Domnule, proiectilele armei Kruipp ne pot provoca daune minore… 
  
-Deci, Lup prietene știu asta, dar probabil ei caută sa ieșim cumva din blindat sau să deschidem vre-o trapă. Ai priceput? Nu-s chiar proști. Știu că nu ne pot face nimic cu arma Kruipp însă vor încerca probabil să ne scoată din cochilie. N-au încercat să intre in legătură cu noi? 
  
-Nu domnule! Îmi dați voie să încerc să iau eu legătura cu ei? 
  
-Încearcă Lup. Poate vor să vorbim. Și fii cu ochii pe ei. Dacă ridică ceva în aer alertează toate sistemele și dă drumul la dronele disponibile. De data asta îi aranjez dacă încearcă ceva. 
  
-Am înțeles domnule! 
  
-Până una alta am să-l sun pe Shantal Perlin. Mai am să-i dau ceva explicații. 
  
Locotenentul Arc Silan coborî scaunul de la aparatele optice prin apăsarea unei taste. Apoi merse spre mica încăpere unde se afla prizonierul. Deschise ușa și îl văzu pe acesta șezând la marginea banchetei. Arc Silan privi către el iar acela își întoarse privirea spre locotenent. Se priviră preț de câteva secunde apoi locotenentul închise ușa fără sa-i spună nimic. Merse în cușeta sa și prin câteva apăsări de taste se puse în legătură cu Shantal Perlin. 
  
-Am crezut că m-ai uitat omule! spuse acesta. 
  
- N-am stat degeaba prietene! Am avut o groază de treabă. 
  
-Și cam ce-ai avut de făcut? zâmbi Shantal Perlin dezvelindu-și superbii dinți diamantați. 
  
-Ai auzit de Raza Morții? 
  
-Fiiiuu! fluieră Shantal Perlin… Vorbești serios? 
  
-Foarte serios! 
  
-Și totuși… să te cred, locotenente? 
  
-De ce spui asta? 
  
-Pentru că toată lumea spune ca astea-s închipuiri. Au dezmințit-o oameni cu state vechi în armată. 
  
-Ei bine Shantal prietene… E foarte adevărat. Am auzit și eu ceva de existența acestei arme, niște chestii vagi, și chiar dacă am crezut ce am crezut nu mi-am închipuit că e așa cum e… 
  
-Mă înspâimânți Arc! 
  
-Crede-mă! Încă mă simt marcat de ce-am văzut. Și probabil că ăștia care au vrut să ne-o coacă nici ei nu-și dau seama cum am scăpat mai ales că le-am distrus și mașinăria. 
  
-Mă uimești! Parcă nu-mi vine să te cred totuși. 
  
-Hai să-ți spun în câteva cuvinte, n-ar fi niciun secret. E vorba despre un nor imens care se deplasează înaintea lor... 
  
-Nu te cred! spuse Shantal Perlin. Omule, ai văzut prea multe SF-uri! 
  
-E probabil un secret bine păzit care iată, acum nu mai e un secret. Deci este vorba despre un nor imens care de fapt nu este un nor. Probabil că sunt sute de mii de mici drone care prezintă o anumită imagine care compun norul asemenea unui puzzle. Înlăuntrul norului se află o mașină supersofisticată care probabil că e susținută în aer de drone. Mașinăria e probabil coordonată de la sol. Sus în ,,nor” se află o mașină care e de fapt un tunel magnetic alimentat din ionosferă. La sol se generează o rază destul de subțire amplificată in tunelul magnetic. Operatorul aflat jos într-un blindat îndreaptă raza unde trebuie modificând structura norului iar unde lovește rupe tot, topește piatra, iar dacă e pământ face pârjol, nu rezistă probabil nici un blindaj. Am avut mare noroc că soldatul pe care îl am ca asistent a observat niște fulgere verzui și i s-au părut ciudate. 
  
-Și cum ai doborât norul? 
  
-Nu pot să-ți spun încă. E secretul meu Shantal. Însă le-am făcut praf o mașinărie de miliarde. 
  
-Ești pe lista lor Arc! Cum și eu sunt. Îți vor capul, și mie și ție. Eu pentru foarte puține. Tu pentru mai multe. 
  
-Prea puțin îmi pasă de asta Shantal. Nu trebuie să murim odată și-odată? 
  
-Mda! Dar de ce acum? 
  
-Timpul nu face concesii Shantal. Când e să fie... va fi. 
  
-Tocmai asta e Arc. Eu mai am foarte puțin. Și tu la fel. Timpul nu face concesii, ai dreptate! 
  
-Ai răbdare. 
  
-Ce vorbești omule?! exclamă Shantal Perlin făcând o grimasă. Mi-am pregătit o injecție letală. Nu voi lăsa nimănui nici un mesaj. 
  
-Nu te prosti omule! ți-am spus că nu te las... 
  
-Nu poți face nimic Arc, dar oricum îți mulțumesc. Mai zi-mi ceva de afacerea Wanderbildt. Unde-ai rămas? 
  
-Am rămas în punctul în care eram cu toții la pământ dacă-ți mai amintești și o umbră roșie se întindea acum peste tot, peste pereții de beton, peste mașini și peste noi desigur. Închipuie-ți că mă uitam la mîinile mele înmănușate cu niște mănuși albastre și care erau acum roșii Mă uitam la ele și vedeam cum culoarea roșie cuprindea încet totul inclusiv mâinile mele.. Nimeni nu-și închipuie cum s-au petrecut astea. Nu era practic o lumină roșie ci probabil că totul se petrecea în mințile noastre ca o percepție indusă, așa mi-a spus un gulerat de-ăsta din medicală cu care mai schimbam păreri. Poate! Așa ne-au spus ulterior și cei care ne-au anchetat. Cert este că era o culoare roșiatică aprinsă care s-a întunecat încet, încet, până când a ajuns să aibă o culoare asemănătoare cu cea a sângelui încât puteai spune că e sânge peste tot și ne-am dat seama cu toții că cineva vrea să bage groaza în noi. 
  
,,Touss! Noi ne retragem!” a anunțat zbierând Zare Bilovici și apoi și ceilalți care erau cu el. ,, E mai bine la pârnaieˮ au spus și alții. Evident că Loverture a zbierat și el că nu se retrage nimeni indiferent ce se va întâmpla. M-am uitat în spate și mulți se retrăgeau deja târându-se de-a-ndoaselea. N-ai să crezi însă armele și tot ce mai aveam metalic au început să fie atrase spre locul cu pricina ca și cum podeaua ar fi fost foarte înclinată înspre acel loc. Așa s-a petrecut cu tot ce era metalic lângă mine, înclusiv cu lansatorul de plasmă de a cărei curea m-am ținut fiindcă nu voiam să-l las. Norocul meu a fost că după ce m-a târât câțiva metri lansatorul s-a oprit în spatele unui stâlp de beton însă forța de atracție era foarte mare. Aproape că erai tras cu cele câteva efecte metalice de pe corp. Catarame, ceasuri chestii dintr-astea. Trebuia să te ții de ceva fiindcă simțeai formidabila atracție. Un automobil care era așezat de-a curmezișul a fost răsturnat și târât practic în direcția aceea. Dintr-odată l-am auzit pe Loverture adresându-se îngrijorat, doar mie, prin căști. ,,Nu crezi că ar trebui să ne retragem Silan?ˮ 
  
,,Cum vrei Lovertureˮ i-am răspuns. ,,Eu rămân aici până-l crăp p-ăsta. Însă știi că dacă dăm greș ne scalpează ăștia.ˮ ,,Nu-ți fă griji, deja le-am spus câte ceva din ce se petrece aici și așteaptă și ei ordine de mai sus.ˮ, mi-a răspuns Loverture. Apoi l-am auzit pe Pleată tunându-mi în căști. ,, Să mă retrag? Doar ca să vin înapoi cu un tanc! ˮ a zbiert el după care a aruncat câteva grenade de mână care oricum n-au avut niciun efect și s-a cuibărit din nou în canalul său sub dale. 
  
Loverture mi-a spus prin radio că Pleată are totuși dreptate. Într-adevăr trebuia chemat un blindat dintr-ăla care rade un imobil precum clădirea Wanderbildt în doi timpi și trei mișcări. Loverture a vorbit cu șefii iar ăia i-au spus că vor aduce bestia motorizată în vre-o zece minute fiindcă oricum se gândiseră și ei deja la aspectul ăsta și ne ordonau prin Loverture să rezistăm! Să rezistăm? Ce să rezistăm? Eram cu toții la pământ iar jumătate din noi se retrăgeau deja. Loverture i-a oprit însă zbierând în microfon și a dat ordin ca toți să rămână pe loc unde se aflau. ,, Habar n-aveți ce vă așteaptă afara” a reamintit el tuturor. ,,Când veți vedea ce se va întâmpla cu voi veți da fuga aici, înapoi la bestia asta fără chip, cu umbre roșii.” Evident că toți știam ce e afară. Știi și tu Shantal. Te azvîrleau mai întâi într-o închisoare disciplinară, iar apoi, fronturile... jungla, taigaua, deșertul... ori frigurile de la poli. Amenințările, anchetele, persecuțiile, degradarea... 
  
,,Vi s-a urât cu binele” a lătrat Loverture ca un tată îngrijorat și iubitor. 
  
-Deci ai rămas la chestia cu blindatul... Și să știi... cred că-mi amintesc câte ceva. Au trimis unul din tancurile alea joase chiar mai joase de statura unui om obișnuit. 
  
-Mă bucur că-ți amintești Shantal. Era un tanc dintr-ăla folosit împotriva guerilelor din orașe. Era foarte eficient deși era foarte jos și remarcabil de plat. 
  
-Și cu trei tunuri etajate pe un fel de turelă telescopică din două piese care se ridicau ca să tragă. Pe una din piese se afla un tun iar pe cealaltă două. Aveau parcă și nișe pe suprafața de sus, pentru tunuri, care ascundeau țevile încât credeai că e un simplu transportor. 
  
-Exact. Văd că-ți amintești. Loverture le-a cerut șefilor legătura radio cu cei din blindat. Erau doi înlăuntru și fir-ar să fie dacă știu unde stătea comandantul. Mecanicul era în față ca de obicei. Ca să intre în subsolul clădirii au folosit unul din tunuri. Au tras un proiectil brizant producând o presiune enormă și un suflu al gazelor înfricoșător. Ușile blindate de la intrarea în subsol care erau niște fiare contorsionate deja au sărit cât colo în zeci de bucăți. Eram cu toții destul de departe nu era nici un risc însă nimeni nu s-a simțit prea bine. 
  
,, Ce naiba faci? Unde te crezi? ” l-a apostrofat Loverture pe comandant. ,,Mai suntem și noi pe-aicea. Folosiți cartușele filtrante de la baza căștilor! ” ni s-a adresat Loverture. Unul din tunuri era asemănător lansatorului de plasmă pe care-l aveam și noi însă era de trei ori mai mare ca putere. Comandantul a înaintat cu curaj pe betonul din subsol și și-a oprit mașina ca să adulmece ținta. Se informase puțin mai înainte de la Loverture cam cu cine avea de-a face. 
  
,, Aha! ” a spus el. ,,Ăsta încă n-a auzit de conserva de sardine. Avem de toate-n ea. Plasmă de zeci de mii de mega. Tunuri automate cu o repetiție incredibilă. Rachete cu ceață, sau perdea de foc, după preferință, aruncător de flăcări de tip pară concentrată. 
  
și nu în cele din urmă rachete. Să-l vedem dacă-l țin jartelele!”. 
  
,,Nu subestima inamicul domnule comandant, aveți ieșire pe sus din conserva de sardine? ,,De ce întrebi? ” a făcut ăsta din tanchetă. ,, Pentru că s-ar putea să te afunzi cu sardinelele tale cu tot în beton moale! De-aia! ”, a fost replica lui Loverture și băieții care au auzit conversația prin radio au început cu toții să râdă. Loverture însă nu râdea. 
  
,, Uite care-i planul domnule comandant”, a spus el adresându-se tanchetei. 
  
,,Nu vei acționa singur. Te vor coordona oamenii mei. Unul dintre ei e foarte aproape de el. Când vei vedea că ai acces propice pentru atac dai semnalul și sărim toți deci și oamenii mei. Doar să ne spui cu ce arme să-l atacăm, înțeles? Decizia asta este a ta, ca să nu spui că te-am dat la o parte. Fă-ți un plan și când ești gata spune-ne!”. 
  
Ei bine au trecut vre-o zece cinșpe minute timp în care ăsta cu tancheta lui s-a apropiat de câteva ori de centrul subsolului după care dădea înapoi. Intra pe alt culoar străjuit de coloanele de beton, înainta tot așa până pe la jumătate după care se retrăgea, vira 90 de grade trecea pe o altă coloană, se apropia cumva de centrul subsolului apoi dădea înapoi și punea motorul în așteptare părând că se gândește le ceva. Apoi brusc a înaintat până aproape de punctul în care era ascuns Pleată sub dalele rigolei. De sub tanchetă a ieșit așa un fel de braț robotic care a aruncat pe jos un fel de rolă care s-a rostogolit încet, încet, până acolo unde credeam noi că se află ceva. Rola s-a rostogolit către marginea craterului și a căzut acolo în crater. Tancheta a dat înapoi cu mare viteză. 
  
Loverture a apucat să ne spună, mie și lui Pleată să ne adăpostim. Chiar dacă magnetismul ăla ciudat nu dispăruse de tot, am reușit să sar în rigola în care se adăpostea ăsta și am reușit să trag după mine și lansatorul de bile plasmatice. A urmat o explozie teribilă. Am înțeles că până și aerul de pe o anumită suprafață concentrică deflagrației ia foc suprimând azotul printr-un procedeu ultrachimic. Când sfera de foc aferentă exploziei se volatilizează aerul din imediata apropiere este atras cu putere de acest câmp de presiune scăzută și simți un fel de bang sonic înfiorător. Un fel de contraundă de șoc. Am ridicat capul din rigolă cum era așa cu casca lipită de beton și am văzut un șuvoi incandescent trecând pe deasupra noastră. 
  
Referinţă Bibliografică:
Fortăreața VII / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2437, Anul VII, 02 septembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!