CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Umoristic >  





UN TATĂ VIZIONAR
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
UN TATĂ VIZIONAR 
  
Când numele tău de botez este Maradona, dar te-ai născut în Făurei, înseamnă că tatăl, dând dovada unei suspecte tării de caracter, a reuşit să-şi impună punctul de vedere personal aflat în deplină concordanţă cu ideea lui despre fericire: să spargă seminţe şi să se uite la meci. Mare om! 
  
Într-adevăr domnul Ilie Pălugă, tatăl, ieşise victorios din această înfruntare în care, se ştie de milenii, taţii au doar un rol consultativ de care nu ţine nimeni seamă. Iar în acest caz mama, o mare admiratoare a evangheliilor citite de părintele Sofron duminica în amvon, propusese numele Melchidesec, Varsanufie, Eustaţie, Tarasie sau măcar Porfirie… 
  
Ilie a asculta-o cu atenţie, dar la sfârşit i-a trăsnit două palme atât de meseriaşe încât tânăra mamă a luat hotărârea să mai aprofundeze studiul evangheliilor cu bunul părinte Sofron care tocmai rămăsese văduv. Acum, fie vorba între noi, bunul părinte, om vânjos, cu o frumoasă barbă neagră şi cu un glas cald şi învăluitor era, în mod sigur, cel mai bun mentor pentru o asemenea cucernică pornire. 
  
A mai apărut un impediment: naşul, domnul Vasile Clisuţă, fost tractorist la SMT era de părere că băieţelul trebuie să poarte numele de Iftode după un frate al său care murise pe front. 
  
- Păi, care front, năşicu, că noi, slavă Domnului, nu prea avurăm parte… 
  
- Băi, fine, pă frontul muncii fără preget, pentru bunăstarea poporului, bă, că muri bietu’ dă el călcat pă cap dă batoză, când dormea, ca tot omu, pă brazdă, că noi am luptat şi am şi mai murit, bă, pentru ca copii noştri s-o ducă mai bine ca noi care nu ştiam dă odihnă, dă alea-alea, ca acu’ ! 
  
Ilie însă, om cu multă glagorie, ştia cam unde bate naşul, prin urmare, l-a invitat acasă, la un meci de campionat, a adus o damigeană de vin şi ceva cârnaţi uscaţi, iar la sfârşit erau de acord că Maradona e cel mai mare din lume şi că băieţelul va purta un nume glorios spre propria lui glorie. Adică, va ajunge, fără îndoială, un mare fotbalist, plin de bani, bani pe care îi vor chibzui ei fiindcă au experienţă. Se propusese deja deschiderea unei cârciumi: La balonu’ de aur, ştiut fiind că asemenea instituţii nu au cum să dea faliment. La terminarea damigenei deveniseră deja miliardari în dolari aşa că botezul părea doar o chestiune de tehnică fără nici un fel de implicaţii emoţionale ori afective. 
  
Părintele Sofron, care aflase de toate aceste dileme, oficie fără nici o obiecţie botezul şi astfel păşi prin lume viitorul mare fotbalist, Maradona Pălugă, cel care urma să facă celebru oraşul Făurei. 
  
Nici nu mai spunem că la împlinirea vârstei de un an, la tăierea moţului, o altă ceremonie obligatorie în familia tradiţională, când i-au fost puse în faţă, pe o tipsie, ispitele vieţii, respectiv nişte bani, o călimară de cerneală, o scrumieră şi o minge de fotbal, ţâncul a luat mingea şi a început să o roadă fiindcă-i dădeau dinţişorii. Delir! Toată lumea se felicita pentru intuiţie, iar calculele veniturilor unui fotbalist de primă categorie, fură reconsiderate cu un plus semnificativ. 
  
Doar că viaţa, din cine ştie ce motive, nu a confirmat deloc cele programate. 
  
Donică, aşa cum era dezmierdat acum Maradona, se dovedi a fi un leneş care chiulea de la sport ca să fumeze în closet, iar dacă-l dezbrăcai puteai constata cu uşurinţă că seamănă cu un par de culoare gălbuie. Adăugaţi la asta şi meteahna de a da pe gât tot ce avea tărie alcoolică şi veţi găsi produsul ideal. 
  
A reuşit să termine liceul, nici nu contează cu ce rezultate că doar nu-l punea nimeni să scrie, iar taică-său a încercat să-l angajeze ziler pe şantierul unde el era şef de tură. A fost acel gen de încercare numită disperată, dar la care a renunţat imediat de frică să nu intre în alte belele. E drept, că-i mai căra pumni sau picioare împiedicatului, însă de spaimă să nu cadă acesta în groapa cu var, s-a hotărât, după numai două zile, să-l gonească de pe şantier dăruindu-i cu generozitate un set de înjurături cum numai un şantierist adevărat are. 
  
În consecinţă, pe la treizeci de ani se putea spune despre Maradona Pălugă că era un tip prezentabil. În sensul că se prezenta ca fiind şomer fără să se sinchisească de faptul că pentru această calitate ar fi trebuit să şi muncească cel puţin odată în viaţă. Este drept că uneori mai spunea şi că este între două slujbe. Apoi completa, cu un oarecare umor specific celor nestresaţi: între cea de dimineaţă şi cea de seară. Iniţiaţii râdeau cu poftă fiindcă doar ei înţelegeau subtilitatea acestor ziceri. Păi, ce, ei nu tot aşa: după beţia de dimineaţă urma numita dregere se seară, adică o altă beţie. 
  
Sub aceste faste auspicii Donică ducea o minunată viaţă de parazit îmbunătăţită de faptul că-l mai ajuta pe părintele Sofron la rânduielile bisericii, cum spunea el. Adică mai dădea cu mătura, mai trăgea clopotele, mai halea coliva de la parastase, mai scotea câte un ban din cutia milei, în fine, era omul bun la toate, iar părintele, exact în spiritul milosteniei creştine, îi trecea cu vederea tâmpeniile, dovedindu-se cu adevărat a fi un om cu suflet de aur. 
  
Mai ciupea Donică şi din pensia bătrânului, îi mai dijmuia din ţigări, în sfârşit, se poate spune că o ducea destul de bine chiar dacă o mai fura uneori de la taică-su. Numai că, norocul său nu coborâse încă din cer… 
  
Într-o bună dimineaţă, stătea prăvălit pe o bancă în parc şi-şi savura libertatea sorbind din când în când din pet-ul de bere. Ce să mai vorbim? Natură, linişte, ciripit de păsărele, soare, să tot trăieşti… O secundă avu impresia că are halucinaţii deşi nu băuse nici jumătate din pet. Un fel de fulger negru îi trecuse prin faţa ochilor, iar pantoful drept îi explodă. Cu tot cu jumătate din laba piciorului. Scoase un răget de durere şi intră în comă cu regretul că nu terminase berea… 
  
S-a trezit aşezat pe un pat mai curat decât îşi amintea că dormise vreodată, destul de confuz şi cu piciorul drept bandajat. O fată drăguţă îi zâmbea prietenos. Nici asta nu mai văzuse vreodată. Confuzia spori… Mai ales că în cameră intrară o mulţime de oameni cu camere de luat vederi, cu aparate foto ca în filme, toţi cu întrebări pe el… Aici, fata cea drăguţă interveni, negociind preţurile răspunsurilor. Dar ce răspunsuri să dea, că el nu mai ştia nici cum îl cheamă… 
  
Până la urmă fata, dovedindu-se un fel de înger păzitor, răspunse ea, foarte documentat, tuturor. Aşa se face că, peste măsură de uimit, află că fulgerul acela negru era un fragment meteoritic, iar el devenise un caz rarisim, singurul din istoria milenară a oraşului Făurei lovit de un meteorit. 
  
Oaaa! Altfel se punea acum problema! 
  
După plecarea reporterilor, ceru o parte din sumă, fata îi dădu doar o bancnotă şi apoi îl anunţă că este bine sănătos şi trebuie să plece din spital că nu mai sunt paturi. Perfect! Mai ales că primise şi o cârjă. 
  
Primul drum îl făcu la părintele Sofron, dar nu pentru vreun sfat ci pentru că îi pocneau ochii din cap de foame. Şi, în timp ce mânca nişte pilaf de la o pomenire îi povesti prin ce trecuse. Părintele, om cu simţul realităţii, dădu un telefon la mitropolie, spuse pe scurt despre ce este vorba iar preasfântul, şi el om inteligent, trimise imediat un reporter la faţa locului. 
  
Prin urmare, a doua zi, în revista Creştinul, se lăfăia fotografia în culori a lui Donică, iar povestea sa era interpretată ca un semn divin prin care oamenii erau îndemnaţi să nu mai facă rele, să se lase de beţii şi preacurvie şi să dea bani la biserici pentru slujbe de curăţire fiindcă de sus Preaînaltul veghează şi nu ne iartă rătăcirile. Cu acest prilej Donică deveni abonat la masă, în fiecare zi, la părintele Sofron. Şi, ca să fim sinceri, câte un păhărel nu lipsea de pe sfânta masă… 
  
În tot acest timp o echipă formată din oameni de ştiinţă cercetau micrometeoritul cules de la locul accidentului şi se luă hotărârea ca să se publice un articol amplu în câteva publicaţii de prestigiu din străinătate ca să vadă şi ăia că nu numai la ei se întâmplă tot felul de miracole ci şi la noi, aici, în estul ignorat cu atâta nesimţire. 
  
Unul dintre savanţi, un tânăr cu abilităţi de reporter dar şi cu o moacă de parcă era bătut cu perna, se deplasă la Făurei şi-l intervievă pe norocosul lovit de meteorit. Că aşa era considerat: norocos! 
  
Maradona negocie la sânge preţul interviului iar tânărul savant îl plăti din buzunar că doar nu era să ceară decont de la institutul de astrofizică unde lucra fiindcă risca să fie dat afară. Aşa de face că un film de scurt metraj apăru în revistele de ştiinţă on-line ca argument al întâmplării de la Făurei. Lumea ştiinţifică reacţionă ca de obicei intrând în controverse fără nici o logică. Se dovedea că era vorba de o mistificare, că individul prezentat este un schizofren care s-a muşcat de laba piciorului, ori că totul este aranjat pe fotoshop. Spre norocul tuturor nimeni nu ia în seamă controversele ştiinţifice. 
  
Dar adevărata lovitură de imagine fu dată tot de savantul cel tânăr care, din dorinţa de a scoate ceva bănuţi, dar şi de a câştiga faimă, postă filmul pe reţelele de socializare. Triumf total! Milioane de like-uri însoţiră figura perfect stupidă şi conversaţia absolut dezlânată a lui Donică, deoarece le amintea tuturor de eroii din filmele de sâmbătă seara aceia care salvează planeta de la un dezastru total. 
  
Primi şi cereri în căsătorie de la doamne care îi arătau cam cum îl pot vindeca de orice suferinţă, propuneri de a participa la festivaluri de science-fiction, ori la dezbateri despre farfurii zburătoare, sataniştii îi declarară mare adept al lui Lucifer, iar o firmă de bere îi propuse ca numele său, puţin metamorfozat, să devină o marcă de bere. O bere nouă, neagră, ce s-ar fi numit MaraFei nemurind astfel numele său, dar şi al oraşului de baştină. 
  
În fine, nu au lipsit mesajele de susţinere pentru acordarea unor ordine naţionale, sau înfiinţarea de cluburi ale celor loviţi de meteoriţi. În context milioane de tineri din toată lumea, foarte asemănători lui Donică zăceau tot timpul prin parcuri sperând să-i lovească şi pe ei norocul. Apărură şi simulanţii care pretindeau că fuseseră loviţi de meteoriţi încă pe când erau copii şi arătau tot felul de bube care de care mai oribile. Evident au fost demascaţi urgent, chiar dacă unii dintre aceştia erau din Făurei. Ca să nu mai vorbim că primăria oraşului, aflat acum în privirile mapamondului, luă hotărârea să-i ofere titlul de cetăţean de onoare şi o pensie de invalid acestui fiu al urbei care dusese faima locuitorilor ei pe buzele tuturor oamenilor până în Africa, sau Australia, acolo unde, până acum, numele oraşului Făurei, un oraş cu tradiţii milenare cum îl declara primarul, nu fusese auzit niciodată. 
  
Ce să mai spunem! Bravii concetăţeni ai lui Maradona umblau ca nebunii să-l bată pe umăr şi să-i ceară ceva de băut, iar apoi îl înjurau cu drag pentru norocul său porcesc. 
  
***** 
  
În umbra sulfuroasă a bufetului gării, domnul Ilie legumea o tărie împreună cu dragul său naş. Amândoi plini de importanţă fiindcă, hai să fim sinceri, erau cei care, doar ştia toată lumea, încă de acum trei decenii prevăzuseră destinul de excepţie al actualului cetăţean de onoare Maradona Pălugă. 
  
- Hai, noroc, naşu’ şi când o fi mai rău aşa să ne fie, băgă Ilie una tradiţională! 
  
- Că bine le mai zici fine, că, uite, stau şi mă uimesc acum, cum de am fost noi atât de deş- tepţi şi ne-am gândit la viitorul copilului nostru. Că dacă nu eram noi, praful se alegea de bietul băiat. Dar aşa, uite, mâine poimâine îl vedem primar, sau cine ştie, poate chiar deputat! Bă, da’ zi, la planul nostru te mai gândeşti? 
  
- Oaa, naşu’ Da’ chiar aseară făceam nişte schiţe numai că trebuie să-i schimbăm numele. Vom numi cârciuma: La meteoritul de aur . Sună mult mai bine! 
  
Referinţă Bibliografică:
UN TATĂ VIZIONAR / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2239, Anul VII, 16 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!