CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





LA OAMENI NOI, LEGE NOUĂ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LA OAMENI NOI, LEGE NOUĂ 
  
Primul-ministru avea ochii roşii şi o privire crâncenă. Ministrul Moralei Publice Desăvâr-şite îl privi cu o smerenie bine simulată, ascunzând perfect ce vedea, însă gândi: 
  
- Bă, să vezi c’o puse şăfu’ de lumânări asară cu bujaverca aia dă la ziar, că văz că-i cam tuflit! Ia, să-l franţuzăsc io d-o plecare păn’ insule, că mi-o fi şi mie dă când muncesc şi mă zbat păntru binelee... bineleee, ăăă... în fine, păntru binele! 
  
- Fane, uită-te la mine, nu te mai gândi la prostii şi răspunde-mi la o întrebare, una singu-ră... Crezi că poţi?! 
  
- Vaiii, şăfu’ da’ aşa mă ştiţi domnia voastră, păi să poate, ce io-s papagalu’ ăla dă la in-dustrii, care umblă numa’ cu vrăjeli, ce dracu’ bre, că doar ne ştim dă mici! 
  
- Bă, lasă gargara şi spune: Tu ştii că vin alegerile, ai auzit de asta măcar!?... 
  
- Eeaaa, păi nu-ţi spusăi că mă confunzi! Ce io-s bostan?! Păi, nu m-am pregătit dă eve-niment? N-am pus io deoparte chişleagu’ păntru campanie, foo două meleoane dă cocari, n-am pus şi trăscău păntru bizon să-i luăm mau cu generozitatea noastră, plus nişte butoaie cu murături, cârnaţi, carne pentru mici şi sarmale... toati ălilea, nu... 
  
- Bă! Lasă tâmpeniile! Tu, cam simpluţ ai fost de când te ştiu, da’ măcar eşti sincer... Ia zi, pe la televizor te mai uiţi, măcar aşaaa, din când în când? 
  
- Aaaa, şăfu’ acilea m-ai avut! Să spui sincer, numai când e meci, că mă mai protejez şi eu la ochi, am doar o vârstă d-acuuu... 
  
- Fane! Fii atent la ce-ţi spun eu acum, că nu repet! Tu ştii cine m-a regulat de m-a rupt, pe mine aseară până pe la miezul nopţii? 
  
Onestul Fane dădu să răspundă, însă se cenzură la timp şi făcu o moacă tâmpită, mult mai tâmpită decât cea de zi cu zi. Era totuşi un maestru al prefăcătoriei, deşi unii îl credeau prea prost chiar şi pentru aşa ceva. 
  
- Nişte babe, bă, nişte babe, nenorocite! 
  
La faza asta, onestul Fane izbucni în râs, ca un bou ce era, fără să înţeleagă tragedia prin care trecuse şeful său. O riglă de un metru, aflată pe biroul prim-ministrului descrise un elegant arc de cerc şi-l pocni pe mult prea bine dispusul Fane peste dovleacul tuns periuţă, ce-i servea ca suport pentru bască. Omul deveni brusc atent! 
  
- Bă, nu-i nimic în mintea ta! Numai escrocherii şi tâmpenii! Nişte babe de la protecţia animalelor, măi animalule, cu gurile cât trompetele judecăţii de apoi, precum că la televizor se dau scene cu animale chinuite, nu ca tine care-o duci bine merci, cu tineri care joacă fotbal cu pisici în scara blocului, cu ţigani care bat caii până îi omoară, cu câini jupuiţi ca să-şi facă unii mănuşi, cu oi făcute terci pe câcatu’ ăla de autostradă, că mai bine n-o mai făceam, cu vaci care pasc pe lângă primăriile din oraşe, cu lupte de câini prin maidanele mahalalelor, cu bătăi sângeroase între cocoşi, cu căruţaşi care încurcă circulaţia pe marile bulevarde şi biciuiesc bietele animale, că nu ştiu când e roşu, sau verde, băăă, ceva de groază şi tu nici nu ai auzit de aşa ceva, nooo... 
  
- Şăfuuu... să moară mama, io nu mă uit la d-alea dă groază, că visez urât! Io aşa, cân’ mai mă duc la casa dă vacanţă cu meseriaşele, mă mai uit la f-un porno ceva, da-n rest nimic, că nici n-am timp... Păi, munca la birou zi dă zi, ce nu ştii matali cum merge... 
  
- Bă, lasă palavrele şi ascultă! Babele astea cu o întreagă liotă de neisprăviţi după ele ne dau în gât la alegeri, dacă nu scoatem o lege de inspiraţie europeană cu care să combatem eficient fenomenul! 
  
- Care fenomen, că-mi scăpară unele cuvinte, întrebă liniştit inocentul Fane şi mai luă o linie în cap. 
  
- Ăla bă, cu chinuirea animalelor dă către oameni, nu ţi-am spus?! 
  
- Aaaa, păi e simplu! Îl pun pă Anghelache, că ăsta-i în minister dă cân’ l-o făcut mă-sa şi ştie şi toaca-n cer! În doo-trii zâle-i gata şi o tai şi io la o odihnă, că-mi crapă capu’ dă efort. 
  
Prim-ministrul simţi, nu pentru prima oară ce-i drept, necesitatea unei crime cu sadism. Era însă un politician versat, aşa că se mulţumi cu încă două linii în capul devotatului său colaborator. Efectul se făcu simţit imediat şi Fane luă figura unui câine care aşteptă un os. Desigur, numai figura! 
  
- Băăă, aici e cu schepsis, e vorba de politică înaltă! Păi, dacă dăm o lege aspră, pentru protejarea animalelor, ne ridicăm ţiganii în cap şi o dată cu ei şi derbedeii din mahalale care numai distracţia asta o au! Bă, tre’ să fii bou ca tine ca să nu pricepi că ăsta-i bazinul nostru electoral şi, dacă-l distrugem cu legi neghioabe, plecăm, bă, la târlă, de unde ai venit tu şi mai faci ciuciu afaceri cu banii statului, pricepi acum!? Hai, marş la treabă şi mâine te prezinţi cu legea la mine s-o promulgăm, că acum suntem o democraţie consolidată, bă idiotule, şi, dacă o belim, se uită toată Europa strâmb la noi. Tai-o că mă apucă dracii şi te fac secretar de stat, să n-ai ce pune pe masă, din salariul de bugetar! 
  
Ministrul se ridică şi se retrase ceremonios cu spatele (era o stratagemă rezultată din ex-perienţă, că mai luase şuturi când nu făcuse aşa), răsucind în gând câteva necuviinţe la adresa democraţiei consolidate şi a distinsei mame a primu-ministrului. 
  
Ajuns în birou, domnul ministru trase câteva gâturi zdravene din sticla de horincă de la piciorul scaunului şi scoase un răget: 
  
- Anghelacheee, Anghelacheee, unde eşti bă, vino să te sugrummmm!! 
  
Numitul Anghelache apăru, deloc înspăimântat de perspectivele anunţate şi întrebă calm, asasin de calm: 
  
- Care-i treaba, jupâne, arde ceva, ţi-a rămas fu-n os în gât ce-i zoru’ ăsta?! 
  
Adevărul este că îşi permitea! La câţi miniştri schimbase el... Şi apoi, cine ştia mai bine decât el toate dedesubturile şandramalei? Plus că era provenit din „organe” 
  
- Bă, nu fii tâmpit, că acu-i scroafa moartă-n cotineaţă! Dacă nu dăm de capu’ belelei ăştia ajungem, dă unde-am plecat şi-i nasol! 
  
- Mă iertaţi, poate domnia voastră, că eu, aici m-ai găsit, aici mă laşi... 
  
- S-o crezi tu cu mă-ta a de te făcu, c-acu’ dacă pic io, te trag băiatu’, aşa că nu e cazu’ să-ţi faci visuri... 
  
În fine, după mai multe compromisuri de genul acesta, căci ce altceva este politica decât arta compromisului, ministrul îi povesti domnului Anghelache toată tărăşenia, iar acesta, cu ade-vărat îngrijorat, îi răspunse: 
  
- Coane, să mă bată bunul Dumnezeu, da’ io sunt aici de atâta amar de vreme doar pentru că nu m-am băgat în căcaturi d-astea politice. Io mai mult cu şmenurile, cu cloşcăriile, cu ciubu-cele, adică mărunţişuri. La chestii d-astea mari nu mă pricep, dar îţi recomand să-l iei din scurt pe Adişor, ştii mata, fiu’ lu’ purisanu’ ăla de la facultate pe care n-ai putut, acu’ un an, să-l refuzi din cauza lu’ nepotu’ lu’ gagica aia a mata. Eeee, băiatu’ e referent la noi, şcolit prin străinătăţi şi dacă nici ăia nu văd curvăsărie, atunci cine altcineva?! Vezi că-i merge mintea copilului de mama focului. Nu te uita că are o moacă de parcă i-ar fi dat cineva cu perna-n cap! 
  
Ministrul mai scoase un răget şi în birou intră timid un tânăr cu ochelari, zburlit şi cu un costum cam mototolit. Ascultă atent ce-i spuse ministrul şi, culmea, fără să se impacienteze prea mult, ceru un răgaz de o oră. 
  
Cu puţin înainte de a expira răgazul şi de a exploda ministrul, reintră pe uşă cu o foaie de hârtie scrisă frumos, la calculator, în mână! Ministrul o luă, se uită la ea preţ de aproximativ o secundă, apoi fugi la prim-ministru. 
  
A doua zi apărea legea de protecţie a animalelor. Erau prevăzute sancţiuni extrem de dure ce se lăsau cu ani grei de puşcărie dacă în şcoli se mai preda poezia El Zorab, în care se făcea apologia unui arab instabil psihic, care omoară un cal de toată frumuseţea, doar că aşa-i vine lui pe chelie. În context, această lege sugera şi lupta hotărâtă pe care guvernul o ducea împotriva terorismului islamic. Se interziceau, de asemenea poeziile cu animale care stau în frig sau sunt folosite ca exemple negative, precum porcul, oaia, măgarul şi boul. Se dădeau la topit cărţile ce conţineau poezii ca: Musca la arat sau Ursul păcălit de vulpe deoarece conţineau sugestii de exploatare şi erau discriminatorii. În schimb, poezia cu vulpea şi corbul era recomandabil să fie învăţată dat fiind că nu conţinea decât o farsă nevinovată şi nimeni nu suferea în mod serios. 
  
Toată lumea era fericită, mai ales elevii! Putem spune că democraţia învinsese. Ministrul a fost decorat cu ordinul: „Animal fără frontiere”, în grad de mare ofiţer, iar Adişor a fost pro-movat director la o şcoală cu probleme, din cel mai rău famat cartier al capitalei. Era totuşi prea deştept, ca să nu fie recompensat pe măsură. Avea stofă băiatul! 
  
Referinţă Bibliografică:
LA OAMENI NOI, LEGE NOUĂ / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2204, Anul VII, 12 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!