Suferința orei se tot mută-n noapte
Cu pașii de buze ratacind bezmetic
Mă întreb cu spaime și ferite șoapte
Unde sunt cu mintea, unde ești eretic
Pielea mi se-nmoaie sub al nopții cântec
Mișună castele în visu’-mi buimac
Adierea ta mi se frânge-n pântec
Mâna ta e-o floare roșie de mac
Tropăie distanța, pulsul mi-l ridică
Doru’-mi e de tine, te simt depărtat
Guri flămânde luna cerne fără frică,
Somnul meu e-un gând sincer și ratat
Te doresc în mine, te iubesc în tine
Visele nocturne timpul mi-l desfac
Zilele-s secunde, simple și-anodine
Se lungesc în anii ce viața-mi refac
