Motto:
Îmi este așa de dor de tine că numai gândul că voi muri
și nu voi mai simți această durere mă face să aștept ca el să mă ucidă.
Când noaptea se lunește stelind nemărginirea
Lumina-n ochii umezi se sparge neîncetat
În fiecare zumzet renaște fericirea
Buzind săruturi suple în visul de agat
Și ciripește gândul în frunze de-ntuneric
Amoruri neîmpăcate ce-și varsă nebunia
Mirosul fierbințelii mai mișună eteric
În trupurile noastre se-ndeasă armonia
Primește-mă în suflet cu-al meu izvor de foc
Trăiește-mă în trup cu-al meu argint albastru
Nu mă trăda, iubite, adună la un loc
A mea ființă simplă sculptată-n alabastru